Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 5/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 5/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 5/R
Ședința publică din 06.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. H.
JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: C. A. ȚIRA
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. D. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul B. A. S. împotriva sentinței penale nr.3377/05.12.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, aflat în stare de detentie și asistat de avocat ales G. M. S., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales arată că petentul condamnat nu a fost citat de către prima instantă la locul de detentie pentru a-și exprima punctul său de vedere cu privire la cererea de liberare conditionată și de asemenea, deși în practicaua hotărârii a fost consemnat că s-a prezentat apărătorul din oficiu al petentului condamnat, delegatia acestuia lipseste de la dosar, astfel că, în opinia sa nu a fost îndeplinită procedura de citare cu clientul său, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentintei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timisoara.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefundat a recursului declarat de condamnat.
Condamnatul, având ultimul cuvânt arată că nu a fost citat la locul de detentie și nu a fost prezent la dezbaterea în fond a cererii de liberare conditionată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3377/05.12.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, prima instanta în temeiul art. 450 alin. 1 CPP, raportat la art. 59 alin. 1 CP, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de către petentul condamnat B. A. S., vizând pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 84/2011 a Tribunalului T., mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 102/2012 emis de Tribunalul T..
În temeiul art. 450 alin. 2 CPP, instanța a fixat un termen pentru reînnoirea cererii de liberare condiționată după data de 05.02.2014.
Pentru a hotărî astfel, prima instanta a reținut următoarele:
Din procesul-verbal nr. J2/_/26.11.2013 precum și din caracterizarea acestuia întocmite de Comisie rezultă că, petentul-condamnat a început executarea pedepsei la 21.01.2010, aceasta urmând să expire la 20.01.2016.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1460 zile din care, în cazul în care muncește 365 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 1095 zile efectiv executate.
Analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 21.01.2010 până la 26.11.2013, un număr de 1406 zile și i se consideră executate, și ca urmare ca muncii prestate 56 zile. Rezultă un total de 1462 zile câștigate și executate.
Petentul condamnat se află la prima analiză.
Din caracterizarea depusă la dosar a rezultat faptul că petentul-condamnat a avut o conduită oscilantă în acord cu normele penitenciare și s-a adaptat formal la mediul carceral. A fost sancționat disciplinar dar și recompensat de 2 ori cu suplimentarea unor drepturi, s-a implicat în programe de reintegrare socială și a participat la activități cu productive în exteriorul locului de deținere.
Față de cele menționate, instanța a constatat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege respectiv, condamnatul-petent a îndeplinit fracția prevăzută de lege, antecedentele penale, stăruința în muncă, dar nu îndeplinește condițiile privitoare la dovezile temeinice de îndreptare și disciplină
Astfel, instanța a avut în vedere faptul că petentul condamnat a avut o conduită oscilantă în acord cu normele penitenciare fiind recompensat de 2 ori cu suplimentarea unor drepturi, s-a implicat în programe de reintegrare socială și a participat la activități cu productive în exteriorul locului de deținere, dar în același timp, instanța are de asemenea în vedere faptul că acesta a fost sancționat disciplinar de două ori pentru nerespectarea Regulamentului de ordine interioară și, nu în ultimul rând, de comportamentul neadecvat pe parcursul executării pedepsei.
Pornind de la dispozițiile legale enunțate și natura instituției liberării condiționate, instanța a reținut că acesta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
Instanța a constatat că deși din înscrisurile mai sus indicate, rezultă că petentul îndeplinește condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă, conduita din penitenciar îi afectează posibilitatea de a putea obține liberarea condiționată. Referitor la conduita din penitenciar instanța a constatat că abaterea disciplinară pentru care sancțiunea este activă în prezent a fost săvârșită recent, în luna aprilie a acestui an.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale și de conduita disciplinară din penitenciar tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 CP, a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
S-a putut concluziona că pedeapsa nu și-a atins scopul, acela ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiuni, astfel că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este în opinia instanței suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Prin urmare, în temeiul art.450 al.1 CPP raportat la art. 59 al.1 CP, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul-condamnat.
În temeiul art.450 al.2 CPP, instanța a fixat un termen pentru reînnoirea cererii de liberare condiționată după data de 05.02.2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, condamnatul B. A. S., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Timis la data de 20.12.2013, sub același număr de dosar, respectiv_ .
Recursul nu a fost motivat în scris, în cauză fiind incidente prevederile art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul declarat în cauză este fondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind nelegală.
Potrivit dispozițiilor art.460 alin.1 și 6 C.p.p., când rezolvarea cererilor formulate în materia executării pedepselor privative de libertate este dată în competența instanței de executare sau a instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, se dispune citarea părților interesate și se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.460 alin.2 C.p.p. la soluționarea acestor cereri condamnatul arestat este adus la judecată.
Or, în prezenta cauză, aceste dispoziții legale nu au fost respectate. Condamnatul B. A. S. nu a fost citat la locul de detenție și nu a fost adus la judecata cererii sale de liberare condiționată.
În consecință, instanța de recurs apreciază că în cauză au fost încălcate prevederile art.460 alin.1, 2 și 6 C.p.p., motiv pentru care devin incidente motivele de casare indicate în art.3859 pct.5 C.p.p.
Ca atare, soluționarea cererii de liberare condiționată efectuându-se în lipsa condamnatului arestat, care nu a fost citat și nu a fost adus la judecată, tribunalul constată că sentința Judecătoriei Timișoara este nelegală, astfel încât, în temeiul art.38515 pct.2 lit.c C.p.p. recursul declarat în cauză va fi admis, sentința primei instanțe casată, urmând ca dosarul să fie trimis spre rejudecare la prima instanță în vederea respectării dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.c C.p.p. admite recursul declarat de condamnatul B. A. S., fiul lui T. și M. T., născut la data de 12.08.1988, CNP_, deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva s.p.nr.3377/05.12.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Timișoara în ceea ce cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul B. A. S..
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
R. H. M. B. C. A. Țira C. M.
R.H./C.M.
2 exempl./27.01.2014
Primă instanta - Judecător- N. C.- Juddec. Timisoara
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 7/2016.... → |
|---|
