Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 80/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 80/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.80/C..
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: ANIȘOARA C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror L. Brindescu.
Pe rol judecarea contestației declarate de contestatorul condamnat N. R. împotriva sentinței penale nr.2446/14.10.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat Datu A., în substituirea avocatului desemnat din oficiu Kolozsi G., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul condamnat depune la dosar un memoriu.
La interpelarea președintelui completului de judecată, precizează că este nemulțumit de hotărârea judecătoriei întrucât el dorește să i se deducă din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pe care o execută în prezent în România, toată perioada executată anterior în Italia, chiar dacă a privit alte fapte și a fost vorba de alte pedepse. Mai arată că vrea să i se recunoască toată pedeapsa din Italia sau faptele ale căror pedepse le-a executat acolo și să se deducă apoi perioada executată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p., întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală față de solicitările petentului formulate și precizate la acel moment în fața instanței, aceasta a dedus corect perioada executată, cu obligarea petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul personal, având cuvântul, solicită admiterea contestației.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2446/14.10.2015 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 598 alin.1 lit. d Cod de procedură penală în referire la art. 15 alin. 1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, și art.73 alin.1 Cod penal, a admis contestația la executare precizată, formulată de către petentul-condamnat N. R. împotriva sentinței penale nr.266/PI/CC din 06.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2014, prin care s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 587/2011, pronunțată la data de 06.06.2011 de către Tribunalul Monocratic Pesaro, rămasă definitivă la data de 19.03.2013.
A dedus din pedeapsa de 960 zile închisoare aplicată petentului-condamnat N. R. prin sentința penală nr.587/2011, pronunțată la data de 06.06.2011 de către Tribunalul Monocratic Pesaro, rămasă definitivă la data de 19.03.2013 recunoscută prin sentința penală 266/PI/CC din 06.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2014, durata executată de la data de 02.09.2014 până în 18.11.2014, și perioada executată de la 18.11.2014 până la zi.
În temeiul art. 599 alin. 4 Cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art. 555 Cod procedură penală, a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.270/PI/CC/2014 din 19.09.2014 emis de Curtea de Apel Timișoara în temeiul sentinței penale nr.266/PI/CC din 06.08.2014, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2014, și a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
În temeiul art.275 alin.3 Cod de Procedură Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 272 alin. 2 C. proc. pen.,. a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 330 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu ( 130 lei av. Steț A. și 200 lei av. S. R.)
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 01.04.2015 sub nr. de dosar_ condamnatul N. R. a formulat cerere prin care a solicitat deducerea perioadei executate în Penitenciarul Pescaro din Italia.
În exercitarea rolului activ, instanța a solicitat depunerea la dosarul cauzei a mandatului de executare a pedepsei închisorii în executarea căruia se află condamnatul (fila 12), sentința penală nr.587/2011, pronunțată la data de 06.06.2011 de către Tribunalul Monocratic Pesaro, rămasă definitivă la data de 19.03.2013 ( filele 45-46) a adresei către Penitenciarul 266/06.08.2014 a Curții de Apel Timișoara ( filele 41-43)
Prin precizarea contestației la executare depusă la termenul din data de 30.09.2015, petentul condamnat, prin apărător din oficiu av. S. R., a arătat că solicită deducerea a unui număr de 78 de zile din totalul de 960 zile de pedeapsă cu închisoarea, fapt ce rezultă de altfel și din considerentele sentinței penale nr.266/PI/CC a Curții de Apel Timișoara. A mai precizat că față de dispozițiile art. 73 din C.pen. petentul ar mai avea de executat un număr de 882 de zile închisoare, și nu 960, astfel cum apare în dispozitivul sentinței penale. În caz contrar, ar însemna ca petentul să execute 78 de zile fără temei legal și în lipsa unei hotărâri judecătorești, ceea ce nu ar fi acceptabil.
Prin sentința penală nr.266/C din 06.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2014, contestatorul N. R. a fost condamnat la pedeapsa de 960 zile, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și furt calificat, prev. și ped. de art. 624 și 625 n. 2 C.p. italian, fapte incriminate de legea penală română prin art.233, art. 228 rap. la art. 229 C.p. în baza art. 155 alin.1 din Legea nr. 302/2004 modificată, dispunându-se recunoașterea sentinței penale nr. 587/2011, pronunțată la data de 06.06.2011 de către Tribunalul Monocratic Pesaro, rămasă definitivă la data de 19.03.2013 deținut în Penitenciarul Pesaro -Italia.
Prin sentință, s-a reținut că intimatul se afla în Penitenciarul Pesaro - Italia, în executarea unei pedepse rezultante de 6 ani, 1 lună și 13 zile închisoare, prin contopirea pedepselor aplicate de către: Tribunalul Monocratic Ancona, prin sentința pronunțată la data de 07.10.2010, irevocabilă la data de 28.12.2010; Tribunalul Monocratic Macerata, prin sentința pronunțată la data de 16.10.2010, irevocabilă la data de 07.12.2010; Tribunalul Monocratic Macerata, prin sentința pronunțată la data de 08.04.2011, irevocabilă la data de 23.05.2011 și Tribunalul Monocratic Pesaro, prin sentința pronunțată la data de 06.06.2011, irevocabilă la data de 19.03.2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie - furt calificat agravat. Conform anexelor atașate certificatului emis la data de 20.05.2014 de către Procuratura Generală de pe lângă Tribunalul din Pesaro, executarea pedepsei a început la data de 03.06.2010, urmând a fi finalizată la data de 01.05.2017. Durata totală a pedepsei pentru care se cere transferarea este de 960 de zile, care curge de la data de 02.09.2014, întrucât durata expirării pedepsei în statul emitent este 01.09.2014, pentru celelalte condamnări. În baza art.155 alin.1 din Legea nr.302/2004 modificată, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 587/2011, pronunțată la data de 06.06.2011 de către Tribunalul Monocratic Pesaro, rămasă definitivă la data de 19.03.2013 privind persoana condamnată N. R., prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 560 euro amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie-furt calificat, prev. și ped .de art. 624 și 625 n. 2 C.p. italian, fapte incriminate de legea penală română prin art.233, art. 228 rap. la art. 229 C.p..
S-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate N. R. în vederea executării pedepsei aplicate prin sentința mai sus menționată de: 960 de zile în baza căruia s-a emis mandat de executare a pedepsei, respectiv 270/I/CC/2014 din 19.09.2014
Prin adresa cu nr. de referința MI-123-U-B-3-1-LP-2015-1339-/2-2/PCH Interpol s-a precizat cu privire la condamnatul N. R. că a fost predat autorităților romane la data de 18.11.2014, de asemenea, s-a comunicat faptul că contestatorul a fost arestat fără întrerupere de la data de 03.06.2011 până la 18.11.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 1 Cod penal „(1) În cazul infracțiunilor săvârșite în condițiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsă, precum și durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului țării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune în România.”
Astfel fiind, apare ca fiind întemeiată cererea formulată și precizată de petentul condamnat N. R., de a i se deduce din pedeapsa rezultantă de 960 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 587/2011, pronunțată la data de 06.06.2011 de către Tribunalul Monocratic Pesaro, rămasă definitivă la data de 19.03.2013, recunoscuta prin sentința penală 266/C din 06.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2014, durata pedepsei efectuate de către condamnat în Italia, respectiv perioada din data de 02.09.2014 până în 18.11.2014 data transferării în România în vederea executării pedepsei.
Așadar, instanța în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d Cod de procedură penală a admis contestația la executare precizată formulată de petentul-condamnat N. R. și va deduce din pedeapsa de 960 zile închisoare aplicată petentului-condamnat prin sentința penală nr. 587/2011, pronunțată la data de 06.06.2011 de către Tribunalul Monocratic Pesaro, rămasă definitivă la data de 19.03.2013 recunoscută prin sentința penală 266/PI/CC din 06.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2014, durata executată de la data de 02.09.2014 până în 18.11.2014, și perioada executată de la 18.11.2014 până la zi.
În temeiul art. 599 alin. 4 Cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art. 555 Cod procedură penală a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 270/PI/CC/2014 din 19.09.2014 emis de Curtea de Apel Timișoara în temeiul sentinței penale nr. 266/PI/CC din 06.08.2014, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 09.09.2014 și a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul N. R., cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 26.11.2015 sub același număr de dosar.
În motivarea contestației, prin memoriul depus la instanță în ziua judecății, contestatorul a arătat faptul că a fost arestat și condamnat în Italia la 6 ani și 13 zile închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, a executat 3 ani și 4 luni închisoare, după care a fost extrădat în România pentru continuarea executării pedepsei, iar Curtea de Apel Timișoara a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii de 960 de zile, pe care îl execută în prezent de la început. Arată că a formulat o cerere prin care solicită, conform art.73 alin.1 N C.p., să i se recunoască pedeapsa în întregime, la care a fost condamnat inițial în Italia, adică 6 ani, 1 lună și 13 zile, din care să i se deducă perioada executată acolo de 3 ani și 4 luni, dar și computarea celor 10 luni jumătate, executate în România, după extrădare până la zi. De asemenea, a solicitat anularea mandatului de executare a închisorii în a cărui executare se află în prezent și emiterea unui nou mandat de executare cu totalul pedepsei, pentru că nu a comis două infracțiuni, ci doar una și să execute o singură pedeapsă de condamnare din Italia. Acesta mai precizează că nu a formulat nicio cerere de extrădare, dar cu această ocazie este mai aproape de familie.
În cadrul susținerilor orale, a arătat că dorește să i se deducă din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pe care o execută în prezent în România, toată perioada executată anterior în Italia, chiar dacă a privit alte fapte și a fost vorba de alte pedepse. Mai arată că vrea să i se recunoască toată pedeapsa din Italia sau faptele ale căror pedepse le-a executat acolo și să se deducă apoi perioada executată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de contestatorul condamnat, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, tribunalul reține că prin cererea adresată judecătoriei Timișoara ce a făcut obiectul hotărârii atacate, așa cum a fost precizată în mod expres de către contestator, prin apărătorul din oficiu, prin înscrisul depus la termenul de judecată din data de 30.09.2015, ca urmare a solicitării instanței și a termenul acordat în acest scop, contestatorul a solicitat, pe calea contestației la executare, să i se deducă din pedeapsa de 960 zile în a cărei executare se află cele 78 de zile executate în Italia, în Penitanciarul Pesaro, anterior transferării în România în vederea executării pedepsei.
Prin raportare la înscrisurile existente la dosar și la dosarul atașat, prima instanță în mod corect a constatat că solicitarea contestatorului este întemeiată, context în care a admis contestația la executare și a dispus deducerea respectivei perioade executate.
Ulterior, prin contestația declarată împotriva acestei hotărâri, ce formează obiectul prezentului dosar, contestatorul a arătat că este nemulțumit de hotărârea judecătoriei întrucât el dorea, conform art.73 alin.1 N C.p., să i se recunoască în întregime pedeapsa la care a fost condamnat inițial în Italia, adică 6 ani 1 lună și 13 zile, din care să i se deducă perioada executată acolo de 3 ani și 4 luni, dar și computarea celor 10 luni jumătate, executate în România, după extrădare până la zi, sau să i se deducă din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pe care o execută în prezent în România, toată perioada executată anterior în Italia, chiar dacă a privit alte fapte și a fost vorba de alte pedepse, eventual prin recunoașterea tuturor faptelor ale căror pedepse le-a executat acolo și să se deducă apoi perioada executată.
Or, în cauză, după cum se poate observa din analiza dosarului, judecătoria Timișoara nu a fost sesizată cu astfel de cereri – având ca obiect recunoaștere hotărâre străină și modificare pedeapsă, petentul neformulând o cerere în acest sens nici prin cererea introductivă și nici ulterior, pe parcursul judecății, ci cu o contestație la executare vizând deducerea din pedeapsa de 960 zile în a cărei executare se află a celor 78 de zile executate în Italia, în Penitenciarul Pesaro, contestație care a fost soluționată în mod legal și temeinic de prima instanță, astfel că, în mod evident, nu putea să o analizeze, după cum nici instanța de control judiciar nu o poate analiza în condițiile în care nu a făcut obiectul judecății primei instanțe, ci reprezintă o modificare a obiectului judecății direct în calea de atac.
Pentru aceste considerente, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., contestația declarată de contestatorul N. R. împotriva sentinței penale nr.2446/14.10.2015 a Judecătoriei Timișoara, va fi respinsă ca nefondată, iar în baza art.275 alin.2 C.p.p., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat N. R. împotriva sentinței penale nr.2446/14.10.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2016.
Președinte, Grefier,
ANIȘOARA C. ȚIRA V. D.
Red.A.C.Ț./Tehnored. V.D.
5 ex./25.02.2016
P.I. – Jud.Timișoara, jud. L. D.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 119/2016.... | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... → |
|---|
