Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 667/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 667/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 667/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.667/C..
Ședința din camera de consiliu din data de 11.09.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. ȚIRA
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva încheierii penale din 10.09.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata, aflată în stare de detenție, asistată de avocați aleși C. C. și G. Ș..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al inculpatei depune la dosar, în xerocopie, o adeverință medicală din care rezultă starea de sănătate a minorei S. D.-S..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul Ministerului Public arată că susține contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara de netemeinicie a încheierii primei instanțe prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura preventivă a controlului judiciar. Procurorul apreciază că vis-a-vis de gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, de modul de comitere a faptei, într-un loc public, de faptul că aceasta este recidivistă și a mai comis fapte de asemenea natură, ceea ce denotă perseverența sa infracțională în comiterea unor astfel de infracțiuni de o gravitate deosebită, există riscul că lăsarea sa în libertate, chiar daca sub măsura preventivă a controlului judiciar, supusă fiind unor obligații, este de natură să îi inducă convingerea că nu va fi trasă la răspundere penală pentru faptele săvârșite, existând astfel pericolul ca acesta să-și continue activitatea infracțională începută.
Pentru toate aceste motive și pentru motivele arătate pe larg în contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii Judecătoriei Timișoara și, pe fond, a se dispune menținerea stării de arest preventiv a inculpatei, apreciind că temeiurile care au determinat luarea acestei masuri impun în continuare privarea de libertate a acesteia, lăsarea sa în liberate prezentând pericol pentru ordinea publică.
Avocat G. Ș., pentru inculpata S. R. I. solicită respingerea contestației, apreciind că nu se mai impune privarea de libertate a clientei sale, avându-se în vedere că urmărirea penală a fost finalizată, fiind întocmit rechizitoriul, iar inculpata a recunoscut fapta comisă, a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală, iar prejudiciul cauzat părții vătămate a fost integral recuperat. Apărătorul mai arată că inculpata are patru copii, trei fiind în îngrijirea acesteia, dintre care și o fetiță în vârstă de aproape trei luni de zile, care este bolnavă, iar momentan este internată la Spitalul de Copii, astfel cum rezultă și din adeverința depusă la dosar.
Avocat C. C. pentru inculpata S. R. I. solicita respingerea contestației, apreciind că încheierea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală. În opinia sa, apărătorul consideră că măsura preventivă a controlului judiciar este una oportună raportat la starea de fapt existentă în acest moment, precum și raportat la probatoriul administrat în faza de urmărire penală, inculpata a recunoscut din prima clipă săvârșirea faptei, prejudiciul a fost recuperat în totalitate și există posibilitatea împăcării cu partea vătămată. Apărătorul ales al inculpatei mai arată că la acest moment inculpata nu mai poate influența sau zădărnici aflarea adevărului și având în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, aceasta are patru minori în întreținere, iar fetita de numai 3 luni de zile are nevoie de ea, fiind bolnavă și internată în spital. Apărătorul mai arată că inculpata a înțeles gravitatea faptei comise și dorește să se întoarcă în sânul familiei. Pentru toate aceste considerente, apărătorul solicită respingerea contestației și menținerea încheierii pronunțate de Judecătoria Timișoara.
În replică, procurorul solicită a se avea în vedere că inculpata nu are un loc de muncă, astfel încât, în condițiile în care ar fi lăsată în libertate, ar există tentația acesteia de a obține în continuare venituri ilicite din săvârșirea unor astfel de fapte, fără o reacție promptă din partea organelor judiciare.
Inculpata, având ultimul cuvânt solicită să i se acorde o șansă pentru a fi împreună cu fetita sa, care are mare nevoie de ea și va munci cum va putea.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 10.09.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ 14, prima instanță, în temeiul art. 348 alin. 1 și 2 C. proc. pen., raportat la art. 207 alin. 5 C. proc. pen., raportat la art. 242 alin. 2 și art. 214 și 215 C. proc. pen., cu aplicarea art. 211 alin. 2 și 202 alin. 4 lit. b C. proc. pen., a admis cererea formulată de inculpata S. R.-I., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, al.1-229 al.1, lit.a, C.pen.cu aplic. art. 41, al.1 C.pen., și a înlocuit măsura arestării preventive luate cu privire la aceasta prin încheierea nr.27/13.08.2014 a Judecătoriei Timișoara, dosar_/325/2014, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 28/UP/13.08.2014,cu măsura preventivă a controlului judiciar, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii sa fie verificată înainte de expirarea termenului prevăzut de lege.
În temeiul art. 215 alin. 1 C. proc. pen. a impus inculpatei S. R.-I. respectarea următoarelor obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la I.P.J. T.- Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul art. 215 alin. 1 C. proc. pen. a impus inculpatei respectarea următoarelor obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:
a) să nu depășească limita teritorială a municipiului Timișoara, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
În temeiul art. 215 alin. 3 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În temeiul art. 215 alin. 4 C. proc. pen. supravegherea respectării de către inculpată a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se va realiza de I.P.J. T.- Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare.
În temeiul art. 215 alin. 5 C. proc. pen. a dispus comunicarea câte unei copii a prezentei încheieri inculpatei, I.P.J. T., I.P.J. T.- Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, Inspectoratului de Jandarmi T., Poliției Comunitare Timișoara, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor T., Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor T., Inspectoratului Național al Poliției de Frontieră.
A dispus punerea în libertate a inculpatei la expirarea duratei arestului preventiv dispus în baza mandatului de arestare preventivă nr. 28/UP/13.08.2014 emis de Judecătoria Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.9073/P/2014 din data de 09.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S. R. I., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, al.1-229,al.1, lit.a C.pen.cu aplic. art. 41, al.1,C.pen.
În fapt, s-a reținut că, în data de 12.08.2014, în jurul orelor 12.00, în timp ce se deplasa cu tramvaiul nr. 8, inculpata S. R. I. a sustras din poșeta persoanei vătămate O. C. L., un portofel ce conținea suma de 480 lei, acte de identitate și carduri bancare. În mijlocul de transport în comun, imediat după ce a sustras portofelul din poșeta persoanei vătămate a fost observată de martorul V. C. C. cu obiectul în mână, pe care apoi l-a aruncat pe podeaua tramvaiului. Persoana vătămată a sesizat că inculpata i-a sustras din poșetă portofelul și i-a cerut acesteia să i-l înapoieze. Inițial, inculpata i-a spus că nu ea i-a sustras portofelul însă știe unde se află, arătându-i-l pe podeaua tramvaiului, însă ulterior a recunoscut comiterea faptei restituindu-i persoanei vătămate suma de 480 lei sustrasă din portofel.
Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale au fost: proces-verbal de depistare încheiat de lucrătorii din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi Timișoara- Biroul Județean de Poliție Transporturi T. ; plângerea și declarațiile persoanei vătămate O. C. L. ; dovadă ridicare de la inculpata S. R. I. a sumei de 480 lei; dovadă predare către persoana vătămată a sumei de 480 lei; declarație martor V. C. C.; declarațiile inculpatei S. R.-I..
În probațiune, s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 9073/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
În temeiul 207 alin. 2 C.p.p., verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 13.08.2014 sub nr._/325/2014, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a propus arestarea preventivă a inculpatei S. R. I. pe o perioadă de 30 de zile.
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 12.08.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la fapta de furt calificat, prevăzuta și pedepsita de art. 228, al.1-229, al.1, lit.a, C.p.
Prin ordonanța procurorului din data de 12.08.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpata S. R.-I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fapta prevăzuta și pedepsita de art. 228,al.1-229,al.1,lit.a, C.p. cu aplic. art. 41 al.1, C.p.
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 12.08.2014 s-a luat față de inculpata S. R.-I. măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 12.08.2014 ora 16,00 până la data de 13.08.2014, ora 12,00 (din care s-au dedus 4 ore)
Prin ordonanța din data 13.08.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei S. R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228,al.1- 229, al.1,lit.a,C.pen.cu aplic. art. 41, al.1,C.pen.
În data de 13.08.2014 prin încheierea nr. 27 pronunțată în dosar nr._/325/2014 de Judecătorul de Drepturi și Libertăți din cadrul Judecătoriei Timisoara s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei S. R.-I. pe o durată de 30 de zile, respectiv, din data de 13.08.2014 până la data de 11.09.2014 inclusiv.
În ceea ce privește starea de arest a inculpatei, instanța a reținut că potrivit art. 207 alin. 2 C.p.p., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele in care inculpatul este trimis in judecata în stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu legalitatea si temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei pentru care aceasta măsură a fost dispusă. Potrivit dispozițiilor alin.4 al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică arestarea, instanța menține măsura preventivă a arestării.
În acest context, instanța a reținut mai întâi, că dreptul la libertate și siguranță al persoanei este ocrotit de către Convenția europeană a drepturilor omului în art. 5 care prevede că: „Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și reprezintă un drept inalienabil, la care nimeni nu poate renunța, iar garanțiile sale privesc toate persoanele, inclusiv cele care se găsesc în stare de detenție. Scopul esențial al art. 5 este protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale, motiv pentru care în paragraful 1 al art. 5 se enumeră limitativ circumstanțele în care o persoană poate în mod legal fi privată de libertatea sa. Aceste circumstanțe trebuie să fie interpretate riguros, întrucât ele reprezintă excepții privitoare la o garanție fundamentală a libertății individuale. Art. 5 paragraful 1 al Convenției impune ca privările de libertate pe care le autorizează să fie conform cu normele interne de drept, iar normele interne trebuie să fie conforme cu dispozițiile Convenției, inclusiv cu principiile pe care le enunță sau care rezultă din ele.
La luarea și menținerea unei măsuri preventive privative de libertate trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții de fond: să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 223 Cod procedură penală. La aceste condiții s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia, odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În privința primei condiții necesare în menținerea măsurii arestării preventive instanța a constatat că din punctul de vedere al dreptului intern, respectiv existența unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dar și din punctul de vedere al Convenției Europene, respectiv existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune, aceasta conditie este îndeplinită.
În fapt, instanța a reținut că există suspiciunea rezonabilă că în data de 12.08.2014, în jurul orelor 12.00, în timp ce se deplasa cu tramvaiul nr. 8, inculpata S. R. I. a sustras din poșeta persoanei vătămate O. C. L., un portofel ce conținea suma de 480 lei, acte de identitate și carduri bancare. Existența acestor motive verosimile de a bănui săvârșirea unei infracțiuni s-a realizat raportat la probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, respectiv: proces-verbal de depistare încheiat de lucrătorii din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi Timișoara- Biroul Județean de Poliție Transporturi T. ; plângerea și declarațiile persoanei vătămate O. C. L. ; dovadă ridicare de la inculpata S. R. I. a sumei de 480 lei; dovadă predare către persoana vătămată a sumei de 480 lei; declarație martor V. C. C.; copie rechizitoriu; declarațiile inculpatei S. R.-I..
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, instanța a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, al.1-229,al.1, lit.a,C.pen.cu aplic. art. 41, al.1,C.pen., infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Analizând însă cerința suplimentară impusă de disp.art. 223 alin.2 C.p.p, respectiv gravitatea faptei, modul și circumstanțele comiterii acesteia, anturajul și mediul din care provine inculpata, precum și celelalte împrejurări ce privesc persoana acesteia, s-a apreciat însă că privarea inculpatei de libertate nu se mai impune pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Sub acest din urmă aspect, trebuie remarcat că „pericolul concret pentru ordinea publică” este definit de jurisprudență ca reprezentând temerea că, o dată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, prin natura faptelor pe care le-a comis, urmărindu-se astfel rezonanța a faptei inculpatului în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor astfel de persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient.
Condiția pericolului pentru ordinea publică trebuie analizată în concret, raportat atât la circumstanțele personale ale inculpatului, cât și la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, fără ca aceste categorii de circumstanțe să fie ierarhizate în vreun fel. Astfel, în analiza circumstanțelor reale, instanța a reținut gravitatea relativ redusă a faptei reținute în sarcina inculpatei, prin raportare la cuantumul prejudiciului produs, de altfel și recuperat, dar și ținând seama de faptul că la comiterea acesteia inculpata nu a apelat la mijloace sau modalități de natură a periclita și alte valori sociale(sănătatea sau viața persoanelor). Este adevărat că, prin raportare la antecedentele penale ale inculpatei, în raport de care se poate reține că prezenta faptă a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, s-ar putea contura existența unui pericol pentru ordinea publică în cazul lăsării sale în libertate, însă instanța a apreciat că, față de disp.art. 202 C.p. scopul unei măsuri preventive ce poate fi luată față de aceasta poate fi realizat și prin intermediul altor măsuri, care să permită exercitarea unui control efectiv și mai eficient, în opinia instanței, asupra comportamentului actual și viitor al inculpatei.
Astfel, s-a reținut că în analiza pericolului concret pentru ordinea publică, acesta este ulterior săvârșirii faptei și are un caracter limitat în timp, presupunând existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. Ca atare, este evident că odată cu timpul petrecut în detenție preventivă, gradul de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpatei îl prezintă pentru ordinea publică descrește, astfel că anumite motive ce inițial puteau justifica luarea unei măsuri privative de libertate, este posibil ca odată cu trecerea timpului să nu mai fie suficiente pentru menținerea acestuia în stare de arest.
În același timp, s-a reținut că, conform art. 5 alin.2 CEDO, orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză în cursul procesului.
Având în vedere aceste aspecte, precum și aspectele legate de persoana acesteia - faptul că are în întreținere patru copii minori, dintre care și o fiică de doar trei luni momentan este internată în spital, atitudinea acesteia manifestată în cursul urmăririi penale și nu în ultimul rând disp.art. 231 alin.2 C.pen. ce pot constitui o cauză de încetare a procesului penal de față, instanța a apreciat că motivele ce inițial au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpată, nu mai sunt suficiente pentru menținerea arestului față de aceasta. Totodată, având în vedere că, conform disp. art. 5 al.3 din CEDO, punerea în libertate a inculpatei în cursul procedurii poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză în cursul procesului, precum și împrejurarea că deși există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea de care este acuzată și este în interesul bunei desfășurări a procesului penal și al aflării adevărului a fi asigurată prezența acesteia la judecată, instanța a apreciat oportună în cauză, pentru realizarea scopurilor măsurilor preventive, dispunerea față de inculpata S. R. I. înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar.
În atare situație, în temeiul art. 348 alin. 1 și 2 C. proc. pen., raportat la art. 207 alin. 5 C. proc. pen., raportat la art. 242 alin. 2 și art. 214 și 215 C. proc. pen., cu aplicarea art. 211 alin. 2 și 202 alin. 4 lit. b C. proc. pen., instanța a admis cererea formulată de inculpata S. R. I. în sensul dispunerii înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 11.09.2014, sub număr de dosar asociat_/325/2014/a1.
În motivarea contestației Ministerul Public a criticat hotărârea pronunțată de Judecătoria Timișoara ca netemeinică sub aspectul ignorării de către instanță a persistenței în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei.
Procurorul consideră că, în speță nu există motive de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, în sensul cerut de art. 242 alin. 2 C.p.p., în condițiile în care temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei. Inculpata a săvârșit infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina sa în timpul zilei si într-un mijloc de transport în comun, ceea ce denotă îndrăzneală sporită din partea acesteia în comiterea faptei.
De altfel, s-a mai arătat că acesta a fost trimisă anterior în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 2321/P/2013 pentru săvărirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (patru acte materiale), faptă prev. de art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. f și alin. 2 lit. b Cod pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cauză care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Totodată, s-a mai arătat că faptele de furt calificat săvârșite de inculpată (în data de 28.01.2013, 21.03.2013, 14.01.2013 și 26.06.2012) sunt similare celei pentru care s-a dispus arestarea preventivă, cu același mod de operare ( pe timpul zilei, în mijloace de transport în comun), ceea ce denotă o perseverență infracțională din partea acesteia. Se mai arată că inculpata a fost liberată condiționat la 09.12.2009, cu un rest de 653 de zile din executarea unei pedepse cu închisoarea de 3 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal din 1969, neînțelegând finalitatea acestei instituții și continuându-și activitatea infracțională.
De asemenea, s-a mai arătat că inculpata nu are un loc de muncă, existând tentația acesteia de a obține în continuare venituri ilicite din săvârșirea unor astfel de fapte, fără o reacție promptă din partea organelor judiciare. Se mai arată că atitudinea inculpatei de recunoaștere a faptelor în cursul urmăririi penale nu justifică înlocuirea măsurii preventive, întrucât aceste aspecte nu au nicio influență asupra pericolului concret pentru ordinea publică și nu se încadrează între temeiurile ce justifică luarea unei măsuri preventive.
Totodată, s-a mai arătat că aspectele legate de persoana inculpatei reținute de instanță -faptul că are patru copii minori, dintre care o fiică de aproape trei luni, nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Raportat la circumstanțele reale și circumstanțele personale ale inculpatei S. R. I., procurorul a apreciat ca măsura arestării preventive luata față de inculpată este temeinică și legală, temeiurile care au determinat luarea acestei masuri impun în continuare privarea de libertate a acestuia, lăsarea acestuia în liberate prezentând pericol pentru ordinea publica. Astfel, pericolul social se apreciază în raport cu comportamentul inculpatei, reacția opiniei publice și rezonanța faptei comise.
S-a mai arătat că ordinea publică înseamnă climatul social firesc care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce, printre altele, prin menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. Având în vedere faptul că infracțiuni de natura celei comise de inculpată sunt de o gravitate deosebită, prin rezonanța lor socială, pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor astfel de infracțiuni sunt judecate în stare de libertate.
Procurorul arată că scopul concret al măsurii preventive, în prezenta cauză, este, fără îndoială, prevenirea comiterii unor noi infracțiuni, pericolul săvârșirii unor noi astfel de fapte rezultând din faptul ca inculpata a mai fost anterior condamnată la pedepse cu închisoarea și a fost trimisă în judecată pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
S-a mai arătat că avertismentele primite de către inculpată prin condamnările anterioare nu și-au atins scopul, acesta continuând să săvârșească infracțiuni, fapt ce denotă perseverența sa infracțională în comiterea unor astfel de infracțiuni de o gravitate deosebită, și totodată, că există riscul că lăsarea sa în libertate, chiar daca sub măsura preventiva a controlului judiciar, supusă fiind unor obligații, este de natură să îi inducă convingerea că nu va fi trasă la răspundere penală pentru faptele săvârșite, existând astfel pericolul ca acesta să-și continue activitatea infracțională începută. Totodată, procurorul a arătat că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar poate constitui un semnal pentru societate că justiția este ineficientă în apărarea valorilor reprezentate de relațiile sociale privind patrimoniul persoanelor. Astfel, inculpata s-ar putea simți încurajată în comiterea altor infracțiuni similare, determinându-se în conștiința lor un sentiment de impunitate, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice, în care autoritățile sunt capabile să asigure cetățenilor desfășurarea vieții în condiții de liniște și securitate.
Examinând încheierea contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.4251 rap. la art.205 C.p.p., tribunalul constată că prezenta contestație este fondată, încheierea Judecătoriei Timișoara fiind netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive dispuse față de inculpata S. R. cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În acest sens, tribunalul reține că, conform art.207 C.p.p., la primirea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, judecătorul de cameră preliminară este dator să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, menținând respectiva măsură dacă se constată că temeiurile care au justificat luarea acesteia impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi în acest sens, revocând respectiva măsură dacă acele temeiuri au încetat și nu există altele noi care să justifice privarea de libertate, sau înlocuind-o cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate – când s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acelei măsuri.
Măsura preventivă a arestării a fost dispusă față de inculpata S. R. prin încheierea penală nr.27/13.08.2014 a judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._/325/2014, apreciindu-se că în cauză este incident motivul prevăzut de art. 223 alin 2 C. proc. pen., respectiv există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care aceasta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acesteia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Or, prin raportare la situația de fapt reținută în sarcina inculpatei și la întreg materialul probatoriu administrat în cauză, tribunalul apreciază, contrar opiniei primei instanțe, că din datele existente rezultă suficiente indicii rezonabile în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea respectivei măsuri subzistă, impunând în continuare privarea de libertate, în privința inculpatei fiind incident în continuare cazul prevăzut de art. 223 alin.2 C.p.p., iar durata arestării preventive nu a depășit termenul apreciat ca fiind rezonabil.
Infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată – furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit.a C.p. – constând în sustragerea unui portmoneu din poșeta părții vătămate O. C. L., în timp ce aceasta efectua o deplasare cu un tramvai pe raza municipiului Timișoara – este pedepsită de lege cu închisoare de la 1 la 5 ani, fiind astfel îndeplinită prima condiție referitoare la limita de pedeapsă.
În același timp, prin raportare la fapta presupus a fi fost săvârșită, cât și, în special, la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatei, lăsarea acesteia în libertate la acest moment procesual prezintă în mod evident un pericol concret pentru ordinea publică, privarea acesteia de libertate apărând în continuare ca necesară pentru înlăturarea acestuia.
În acest sens, instanța consideră că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatei în libertate la acest moment procesual – și care justifică în mod cert privarea sa de libertate - este evidențiat de natura faptei săvârșite și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia – respectiv implicarea acesteia într-o acțiune de sustragere de bunuri dintr-o poșetă aflată pe umărul părții vătămate, în plină zi, în timp ce aceasta efectua o deplasare cu un mijloc de transport în comun –, precum și, în special, de antecedența infracțională a inculpatei, aceasta, deși la o vârstă tânără (30 de ani) și mamă a 3 copii, fiind deja cercetată și chiar condamnată pentru săvârșirea unor alte infracțiuni similare. Implicarea repetată a inculpatei în comiterea de infracțiuni de furt (acesta suferind o condamnare la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării, în cursul anului 2004, apoi o condamnare la pedeapsa închisorii pentru o faptă săvârșită în respectivul termen de încercare, ceea ce a condus la executarea celor două pedepse cumulat în regim privativ de libertate, fiind ulterior sancționată administrativ în anul 2012 pentru o infracțiune similară, iar în anul 2014 fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea a 4 acte materiale de furt calificat identice cu cel ce formează obiectul prezentului dosar (furt de bunuri dintr-un mijloc de transport în comun)) denotă o periculozitate ridicată a acesteia și evidențiază pericolul concret pe care îl reprezintă pentru societate lăsarea sa în libertate la acest moment, asupra inculpatei planând un pericol evident de săvârșire de noi infracțiuni, în condițiile în care nici procedurile penale desfășurate și nici chiar pedepsele executate nu au fost de natură a o determina să-și schimbe comportamentul, prin săvârșirea faptei pentru care este cercetată în prezent aceasta dovedind că nu a înțeles să renunțe la săvârșirea unor fapte cu un vădit caracter antisocial și că acestea nu apar ca un incident izolat, ci ca un mod de viață al inculpatei, o modalitate de a se întreține.
Împrejurarea că inculpata a recunoscut comiterea faptei reprezintă un aspect ce va fi avut în vedere în momentul individualizării unei eventuale sancțiuni, însă nu poate determina o apreciere a lipsei de pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, raportat la probele existente la dosarul de urmărire penală, recunoașterea inculpatei are un caracter mai mult formal, organele de urmărire penală dispunând, chiar și în lipsa declarațiilor acesteia, de suficiente dovezi împotriva acestuia. Totodată, în ceea ce privește împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit, trebuie observat că aceasta s-a datorat surprinderii inculpatei de către partea vătămată și martori, iar nu vreunei acțiuni voluntare a inculpatei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p. rap. art.205 C.p.p art.206 C.p.p., tribunalul va admite contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva încheierii penale pronunțate de judecătoria Timișoara la data de la data de 10.09.2014 în dosarul nr._/10.09.2014, va desființa încheierea atacată și, în rejudecare, în baza art. 348 C.p.p., raportat la art. 207 al. 4 C.p.p., va menține măsura arestării preventive a inculpatei S. R. I., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, de 30 de zile.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din contestație vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p. rap. art.205 C.p.p. admite contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva încheierii penale pronunțate de judecătoria Timișoara la data de 10.09.2014 în dosarul nr._/10.09.2014.
Desființează încheierea atacată și, în rejudecare:
În baza art. 348 C.p.p., raportat la art. 207 al. 4 C.p.p., menține măsura arestării preventive a inculpatei S. R. I., fiica lui natural și M. A., născută la data de 17.04.1984, în Timișoara, jud. T., CNP:_, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, de 30 de zile.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din contestație rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11.09.2014.
Președinte, Grefier,
C. A. Țira C. M.
C.A.Ț./C.M. - 3 exempl.
Prima instanță- Judecator- M. A. A. -Judec. Timișoara
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 17/2013.... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
