Înlocuirea pedepsei amenzii penale. Art.449 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 215/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 215/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-08-2013 în dosarul nr. 413/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 413/R
Ședința publică din 07 august 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. B.
Judecător: A. C. ȚIRA
Judecător: S. L.
Grefier: R. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul recurent T. C., împotriva sentinței penale nr. 215/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de detenție asistat de avocat ales U. H. Ș., cu împuternicire avocațială la dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror P. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța procedează la luarea unei declarații inculpatului cu privire la motivele care au condus neatacarea sentinței în termenul prevăzut de lege. Declarația a fost atașată la dosar.
Nemaifiind formulate alte cererii, nemaifiind invocate alte excepții instanța acordă cuvântul asupra admisibilității cererii de repunere in termenul de recurs dar și asupra recursului.
Apărătorul inculpatul recurent, în ceea ce privește repunerea în termen a recursului, arată că sunt îndeplinite toate condițiile legale, petentul depunând recursul la o după arestarea sa iar judecarea cauzei în dosarul de față s-a efectuat în condițiile în care a fost citat la o altă adresă decât cea unde locuiește efectiv. În ce privește iar pe fondul recursului solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii primei instanțe cu consecința respingerii sesizării privind transformarea amenzii în închisoare întrucât la dosar s-a făcut dovada amenzii penale la care a fost obligat. Totodată susține că inculpatul a achitat și obligația de întreținere.
Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea cererii de repunere în termen a recursului, și având în vedere că inculpatul a achitat în întregime amenda, precum și pensia de întreținere, solicită admiterea recursului formulat.
Inculpatul recurent, solicită admiterea recursului.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 215/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ , în baza art. 631 Cod penal, s-a admis sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Lugoj și, în consecință, s-a dispus înlocuirea amenzii penale de 500 lei, aplicată intimatului-condamnat T. C., prin sentința penală nr. 566/15.11.2011 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin nerecurare la data de 06.12.2011, pentru săvârșirea infracțiunii abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1, lit. c C.p., în pedeapsa de 1 (unu) an închisoare; s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Lugoj, înregistrat pe rolul instanței sub nr._ /25.01.2013 s-a solicitat transformarea în închisoare a amenzii penale în cuantum de 500 lei, aplicată condamnatului T. C. - prin sentința penală nr. 566/15.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Lugoj, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 06.12.2011 - în baza art. 631 C.p.raportat la art. 425 Cod pr. penală.
În motivarea cererii, s-a arătat că intimatul-condamnat nu și-a executat cu rea-credință pedeapsa aplicată.
În probațiune, s-a atașat dosarul: nr_ al Judecătoriei Lugoj.
Prin sentința penală nr. 566/15.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Lugoj, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 06.12.2011, T. C. a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, faptă prevăzută de art. 305 alin.1 lit.c Cod penal raportat la art. 63 alin.3 Cod penal .
Din verificarea dosarului nr._, în care a fost pronunțată sentința prin care T. C. a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale rezultă că acesta, nu a fost prezent la nici un termen și nu a putut fi audiat, întrucât mandatele de aducere nu au putut fi executate, inculpatul nelocuind la domiciliu, așa cum rezultă din procesele verbale încheiate de lucrătorii de poliție, astfel că procedura cu acesta s-a îndeplinit prin citare la ultimul domiciliu cunoscut și prin afișare la Consiliul Local de la locul săvârșirii infracțiunii, Consiliul Local Lugoj.
Intimatul condamnat nu a achitat nici măcar parțial amenda la care a fost condamnat.
Potrivit adresei emisă de Judecătoria Lugoj Biroul executări penale, în urma verificărilor s-a constatat că T. C. figurează cu domiciliul stabil în Timișoara, ., nr.1, ., fără alte date de reședință, motiv pentru care instanța a dispus citarea acestuia de la domiciliu.
Intimatul condamnat s-a prezentat în fața instanței la data de 16 aprilie 2013 și personal a declarat că, are cunoștință de condamnarea la amenda penală, că are un loc de muncă și a solicitat amânarea cauzei pentru a achita respectiva amendă penală, cauza fiind amânată pentru data de 4 iunie 2013.
Intimatul condamnat nu a invocat nici un motiv care l-ar împiedica în achitarea amenzii.
Față de poziția expres menționată în fața instanței potrivit căreia intimatul condamnat a declarat că are un loc de muncă și că înțelege să plătească amenda penală de 500 de lei, la care a fost condamnat, s-a apreciat că nu sunt utile cauzei efectuarea altor demersuri în vederea obținerii de informații cu privire la veniturile obținute de acesta.
La termenul de judecată din data de 4 iunie 2013 condamnatul T. C. nu s-a mai prezentat în fața instanței și nu a făcut nici dovada achitării amenzii penale de 500 lei, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 566/15.11.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Lugoj.
Faptul că într-un interval relativ mare de timp intimatul condamnat nu a achitat nici măcar parțial amenda la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, coroborat cu faptul că are în prezent un loc de muncă, astfel cum a declarat personal în fața instanței, formează convingerea instanței că acesta este de rea credință și urmărește să se sustragă de la executarea pedepsei.
Sancțiunea respectivă i-a fost aplicată intimatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie pentru care el a fost găsit vinovat. Dacă ar fi acceptată această atitudine a intimatului de a se sustrage de la executarea sancțiunii la care a fost condamnat am ajunge la situația în care acest gen de pedepse – amenzile penale, nu ar mai avea niciun efect asupra celor condamnați în condițiile în care aceștia prin sustragerea în mod repetat de la executare sub diverse motive ar ajunge la împlinirea termenului de prescripție fără a se putea face aplicarea art 631 Cod penal.
Dispozițiile art. 631 Cod penal stabilesc că, dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând cont de partea din amendă care a fost achitată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 631 Cod penal, instanța a admis sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Lugoj și, în consecință, a dispus înlocuirea amenzii penale de 500 lei - aplicată intimatului-condamnat T. C. prin sentința penală prin sentința penală nr. 566/15.11.2011 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin nerecurare la data de 06.12.2011, pentru săvârșirea infracțiunii abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1, lit. c C.p., în pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii, Hotărârea din 30 martie 2004) și Decizia nr. 74/2007 de admitere a recursului în interesul legii, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În acest sens, instanța a apreciat că, față de natura și circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dreptul de a alege al inculpatului nu ar trebui să fie afectat, astfel încât aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, în schimb a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C.pen., pe durata executării pedepsei, având în vedere faptul că o persoană condamnată pentru o infracțiune de lovirea sau alte violențe nu poate fi considerată ca având demnitatea necesară pentru a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat
Tribunalul
Prin cererea înregistrată la data de 16 07 2013 la Judecătoria Lugoj și la data de 22 07 2013 la Tribunalul T. inculpatul T. C., a solicitat, în temeiul art. 364, 365 cod pr penală repunerea în termenul de recurs, judecarea recursului său, casarea sentinței 215/ 04 06 2013 a Judecătoriei Lugoj și respingerea sesizării Biroului Executări Penale a Judecătoriei Lugoj privind transformarea amenzii penale în închisoare.
În motivarea cererii arată că sunt întrunite condițiile pentru a se admite cererea de repunere în termenul de recurs întrucât judecata a avut loc în lipsa sa, iar recursul a fost declarat în termen de 10 zile de la începerea executării, respectiv 15 07 2013. Mai arată că nu a avut cunoștință nici de conținutul sentinței de condamnare la pedeapsa amenzii penale și nici de sentința atacată prin care s-a dispus transformarea amenzii în închisoare în condițiile în care întreaga cercetare judecătorească s-a desfășurat fără ca el să aibă cunoștință de proces.
Menționează că a fost citat la adresa ., nr 1, . Timișoara, adresă a sa mai veche la care a locuit cu mai bine de 6 ani în urmă, iar reședința sa actuală este la sora sa, în Timișoara, ..
Neavând cunoștință de existența proceselor, instanța a interpretat lipsa sa ca pe o indiferență față de datoriile reținute în sarcina sa, aspect care nu este real întrucât la momentul în care i-a fost adus la cunoștință conținutul mandatului a achitat amenda.
Examinând cererea de repunere în termenul de recurs raportat la dispozițiile art. 385 indice 3 alin 2 cod pr. raportat la art. 364 cod pr penală instanța constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit art. 364 cod pr. pen., apelul făcut peste termenul prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea este determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Din conținutul dosarului instanței de fond se reține că inculpatului a fost arestat în vederea executării pedepsei de 1 an închisoare la data de 12 iulie 2013, iar prezenta cerere a fost formulată la data de 16 07 2013, deci în interiorul termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei.
De asemenea, tribunalul consideră că este îndeplinită și condiția depunerii recursului cu întârziere datorită existenței unei cauze temeinice de împiedicare. Această cauză constă în împrejurarea că recurentul nu a luat la cunoștință de conținutul sentinței de condamnare datorită faptului că a fost comunicată la o adresă la care nu mai locuia. Așa cum se poate observa în dosarul de fond, sentința a fost comunicată la adresa din Timișoara, . Pateur, nr. 1, . care inculpatul nu mai locuiește de 6 ani și la o adresa din Timișoara, ., . de 11 06 2013, urmare a neîndeplinirii procedurii de comunicare la una din aceste adrese, s-a îndeplinit procedura de citare prin afișarea sentinței la sediul Judecătoriei Lugoj. Aceste înscrisuri demonstrează faptul că recurentul nu a avut cunoștință despre condamnarea sa și nici posibilitatea de a exercita în termenul prevăzut de lege recursul. În consecință, tribunalul apreciază că cererea sa de repunere în termenul de recurs este întemeiată și urmează a fi admisă cu consecința analizării recursului pe fond.
Recurentul arată că, deși era dispus să achite amenda de 500 lei aplicată prin sentința penală 566/ 15 11 2011 a Judecătoriei Lugoj pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, nu a fost în măsură să o achite întrucât nu a avut cunoștință despre existența procesului, in condițiile în care întreaga cercetare judecătorească s-a desfășurat în lipsa sa, fiind citat la o adresă unde nu locuia. De asemenea arată că, nu a fost in măsură să achite amenda penală nici cu prilejul judecării cererii de înlocuire a amenzii penale cu închisoarea deoarece nu a fost citat.
Tribunalul observă, că sunt reale susținerile inculpatului privitor la judecarea sa în lipsă în dosar_, însă nu se poate reține buna credință a inculpatului în ce privește neachitarea amenzii pe parcursul desfășurării procesului în dosar_ în condițiile în care a fost prezent la unul din termenele de judecată, respectiv la data de 16 04 2013 când a solicitat amânarea cauzei.
Însă, datorită faptului că, pe parcursul soluționării prezentului recurs recurentul condamnat a făcut dovada achitării amenzii penale, ( chitanța ., nr._ din 16 07 2013) instanța va constat că se impune a se lua act de faptul că inculpatul și-a îndeplinit această obligație și nu mai sunt elemente care să mențină soluția de înlocuire a pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii.
Potrivit art. 63/1 cod pr penală „ dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la achitarea amenzii penale, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii”.
Recurentul a demonstrat faptul că nu a încercat să se sustragă la plata amenzii iar neachitarea acesteia a fost rezultatul unei erori și nu a voinței sale. Cum în fața instanței de recurs a achitat amenda, tribunalul va admite recursul, va casa sentința penala nr. 215/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ și rejudecând cauza va respinge sesizarea Biroului de Executări Penale din cadrul Judecătorie Lugoj de transformare a amenzii penale aplicată inculpatului prin sentința penală 566/15.11.2011 în pedeapsa închisorii.
Ca o consecință a casării sentinței de mai sus se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 456/ 12 iunie 2013 emis de Judecătoria Lugoj în baya acestei sentințe și se va dispune punerea în libertate a persoanei condamnate T. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/3 cod pr. penală raportat la art. 364 C.p.p. admite cererea de repunere in termenul de recurs formulată de condamnat T. C..
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cpp, admite recursul declarat de condamnatul recurent T. C., împotriva sentinței penale nr. 215/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .
Casează sentința penală recurată și rejudecând cauza:
Respinge sesizarea Biroului de Executări Penale din cadrul Judecătorie Lugoj de transformare a amenzii penale aplicată inculpatului prin sentința penală 566/15.11.2011 în pedeapsa închisorii.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 456/ 12 iunie 2013 emis de Judecătoria Lugoj.
Dispune punerea în libertate a persoanei condamnate T. C..
În temeiul art. 192 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.08.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
M. BadescuAnișoara C. ȚiraSorina LupșaRamona P.
Red. M.B/R.P.
2 ex/13 august 2013
Primă instanță – E. C. P.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 17/2013.... → |
|---|
