Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP. Decizia nr. 684/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 684/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.684/C..
Ședința publică din data de 17 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarate de contestatorul condamnat P. M. C. împotriva sentinței penale nr.1267/26.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa contestatorului, aflat în stare de libertate.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației.
INSTANTA
Deliberând asupra prezentei contestații, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1267/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 599 C.pr.pen. raportat la art. 598 C.pr.pen. a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de petentul condamnat P. M. C., fiul lui I. și V., născut la data de 22.09.1981, deținut în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art.275 al.2 C.pr.pen. și art. 64 al. 5 din Legea 254/2013, a obligat petentul condamnat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin.1 C.proc.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului de Justiție, către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței petentul a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare prin sentința penală nr.3409/10.12.2013, pronunțată în dosarul_/325/2013, de Judecătoria Timișoara.
Petentul condamnat a solicitat reducerea pedepsei, precizând că fapta pentru care a fost condamnat nu este foarte gravă.
Analizând sentința de condamnare prin raportare la motivele invocate de petentul condamnat prin contestația la executare, instanța a constatat că acestea nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 C.pr.pen.
Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale, de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării și care nu reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii.
Prin contestația la executare nu se poate atinge autoritatea de lucru judecat, nu se poate viza fondul hotărârii penale care se execută nici măcar în ipoteza în care hotărârea penală este criticabilă sub aspectul legalității și temeiniciei. Ea nu poate fi folosită ca un remediu procesual pentru înlăturarea unor eventuale greșeli de judecată, nefiind posibil ca pe calea acestei proceduri să se ia în discuție o reanalizare în fond a sentinței definitive, trecută în puterea lucrului judecat, în caz contrar, ar produce un efect juridic asemănător căilor extraordinare de atac, ipoteză de neacceptat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul P. M. C., cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 03.06.2014 sub același număr de dosar.
Contestația nu a fost motivată în scris.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată contestația declarată în cauză ca nefondată, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală.
Astfel, trebuie observat că, așa cum a arătat și prima instanță, contestația la executare reprezintă un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale, de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării și care nu reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii. Prin contestația la executare nu se poate atinge autoritatea de lucru judecat, nu se poate viza fondul hotărârii penale care se execută nici măcar în ipoteza în care hotărârea penală este criticabilă sub aspectul legalității și temeiniciei. Ea nu poate fi folosită ca un remediu procesual pentru înlăturarea unor eventuale greșeli de judecată, nefiind posibil ca pe calea acestei proceduri să se ia în discuție o reanalizare în fond a sentinței definitive, trecută în puterea lucrului judecat, în caz contrar, ar produce un efect juridic asemănător căilor extraordinare de atac, ipoteză de neacceptat.
Or, așa cum a arătat și prima instanță, motivele pe care și-a întemeiat petentul contestația la executare ( reducerea pedepsei întrucât fapta nu prezintă un pericol social ridicat, nu a existat prejudiciu, el a executat deja 7 luni din pedeapsă) nu își găsesc corespondent în cazul prevăzut de art. 461 lit.d C.p.p și nici în vreunul dintre celelalte cazuri prev. de art. 461 C.p.p.. pentru a constitui temei al promovării acestei căi de atac, ci țin exclusiv de netemeinicia hotărârii penale pusă în executare, vizând o reindividualizare judiciară a pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare; toate acestea reprezintă împrejurări care ar fi putut fi invocate în căile de atac ordinare promovate împotriva respectivei hotărâri, însă care sunt incompatibile cu calea de atac a contestației la executare.
Pentru aceste considerente, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge contestația declarată în cauză ca nefondată, urmând ca, în baza art.275 alin.2 C.p.p., să oblige condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Întrucât contestatorul a beneficiat de avocat desemnat din oficiu până la termenul anterior (când s-a constatat că acesta nu mai este în stare de deținere), se va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul acestuia din fondurile MJ către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat P. M. C. împotriva sentinței penale nr.1267/26.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red./Tehnored - A.C.Ț./V.D.
5 ex./07.10.2014
Primă instanță: jud. Timișoara – jud. N. B.
| ← Permisiunea părăsirii domiciliului. Art.221 alin. 6 NCPP.... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
