Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 102/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 102/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ Nr. 102/C..
Ședința publică din data de 05.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de condamnatul C. R., împotriva sentinței penale nr.3280/23.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, aflat în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu P. A., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată având în vedere că acesta a executat fracția de pedeapsă și a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată. Arată că de la ultima analiză petentul nu a mai participat la activități productive, a fost sancționat disciplinar de două ori pentru confecționarea de obiecte interzise, una dintre sancțiuni fiind activă și în prezent, fără a se remarca în mod deosebit prin comportamente care să determine recompensarea sa.
Condamnatul, având cuvântul solicită admiterea cererii de liberare condiționată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3280/23.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ prima instanță, în baza art.587 alin.2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969, a respins propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara de liberare condiționată a condamnatului C. R., iar în temeiul art. 587 al 2 N. C.pr.pen. a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 20.06.2016.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Raportat la legea aplicabilă cererii de liberare condiționată, instanța a reținut că, în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind noul Cod penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din CP), astfel încât instanța va analiza prezenta cerere din perspectiva CP din 1968, care reprezintă legea penală mai favorabilă.
În acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia „Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabila. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Astfel, intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă”.
Potrivit art. 59 și următoarele CP din 1968, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
Din procesul verbal nr. J2/_/15.12.2015 întocmit de Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara reiese faptul că petentul C. R. se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare pronunțată prin s.p nr.1147/2011 a Judecătoriei Iași iar, executarea pedepsei a început la data de 18.08.2009, că aceasta urmează să expire la data de 17.08.2021
Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 CP din 1968 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării cererii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executat cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1948 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 18.08.2009, iar până în data de 15.12.2015 a executat un număr de 2312 zile, din care a executat efectiv 2311 zile și 1 zi considerată executată ca urmare a muncii prestate, astfel încât prima instanță a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei nr. J2/_/15.12.2015 și caracterizarea întocmită condamnatului rezultă că în timpul executării pedepsei petentul a participat doar pentru scurt timp la activități productive, câștigând o zi ca urmare a muncii prestate, ulterior fiind declarat inapt.
c. Condamnatul este disciplinat
Prima instanță a constatat că această condiție nu este îndeplinită, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultând că petentul nu a respectat, pe perioada detenției, obligațiile impuse de Legea privind executarea pedepselor, acesta fiind sancționat disciplinar de două ori pentru confecționarea de obiecte interzise, una dintre sancțiuni fiind activă și în prezent, fără a se remarca în mod deosebit prin comportamente care să determine recompensarea sa.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
În mod constant, literatura de specialitate a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul.
Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, petentul condamnat C. R. a prezentat o conduită inadecvată, în dezacord cu normele instituției și s-a adaptat situațional la mediul carceral. Prima instanță a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptei săvârșite de către petent.
e. Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare.
S-a reținut, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat nu este cunoscut cu antecedente penale
Instanța a constatat că petentul condamnat se află la a treia analiză a cererii de liberare condiționată. În prezent regimul de executare al pedepsei este cel deschis. La data de 15.12.2015 comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a considerat că petentul condamnat poate beneficia de liberare condiționată.
Față de toate considerentele expuse anterior, prima instanță a constatat că nu se justifică admiterea cererii de liberare condiționată, întrucât s-a apreciat că ansamblul probelor dosarului dovedesc că propunerea este neîntemeiată, impunându-se precizarea că îndeplinirea condițiilor privind executarea fracției de pedeapsă creează doar vocație pentru acordarea liberării condiționate fiind la aprecierea instanței care trebuie să-și formeze convingerea că reeducarea condamnatului se realizează și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar. Ori, față de datele mai sus relevate cu privire la comportamentul oscilant al petentului condamnat s-a reținut că pedeapsa nu și-a atins scopul, perioada de timp executată din pedeapsă nefiind suficientă pentru a se asigura realizarea scopului pedepsei, instanța neputându-și forma convingerea că reeducarea condamnatului s-ar putea realiza și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
Ca urmare, în temeiul art. 587 CPP, cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969 a respins ca neîntemeiată propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara pentru petentul condamnat C. R., vizând pedeapsa de 8 ani închisoare pronunțată prin s.p nr.1147/2011 a Judecătoriei Iași, urmând ca, în temeiul art. 587 al 2 CPP să fixeze termen de reînnoire a cererii după data de 20.06.2016.
Împotriva sentinței menționate a declarat contestație condamnatul C. R., criticând sentința primei instanțe ca netemeinică, în condițiile în care petentul condamnat a îndeplinit fracția de pedeapsă și a dat dovezi temeinice de îndreptare, astfel încât a solicitat admiterea contestației, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în recurs, în limitele prev. de art. 4251 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 425 al. 4 C.p.p., se constată ca fiind nefondată contestația urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în recurs, în limitele prev. de art. 4251 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 425 al. 4 C.p.p., se constată ca fiind nefondată contestația urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 59 C.pen. din 1969 – legea mai favorabilă, pentru a se dispune liberarea condiționată a petentului C. R..
Astfel, tribunalul reține că potrivit acestor dispoziții legale pentru a se dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani închisoare, se impune ca pe lângă îndeplinirea condițiilor referitoare la executarea a cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii aplicate, și existența dovezilor privind stăruința în muncă și disciplinei pe durata executării pedepsei, să fie îndeplinite și alte condiții referitoare la împrejurarea că persoana respectivă a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama în același timp și de antecedentele sale penale.
Din procesul verbal nr.J2/_/15.12.2015 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, aflat la fila 3 dosar fond, rezultă că petentul C. R. a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, a cărei executare a început la data de 18.08.2009 și din care petentul a executat în total un număr de 2312 zile(în care sunt incluse și zilele câștigate ca urmarea muncii prestate 1 zi), fiind îndeplinită condiția privitoare la fracția de pedeapsă. De asemenea, din același proces verbal referitor la antecedentele penale, se reține că petentul este fără antecedente penale, a fost analizat de două ori, este la regim semideschis.
În raport de probele aflate la dosar, se reține că sunt neîntemeiate motivele invocate în contestația condamnatului, în sensul admiterii cererii de liberare condiționată, întrucât tribunalul apreciază că prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit justificat că este neîntemeiată cererea condamnatului de liberare condiționată în condițiile în care, se reține că pedeapsa nu și-a atins scopul, dat fiind comportamentul acestuia pe perioada detenției, care a fost unul oscilant și a fost sancționat disciplinar de două ori, iar de la ultima analiză a fost recompensat cu ridicarea unei măsuri disciplinare aplicată anterior.
Referitor la susținerile în apărarea petentului condamnat, privind comportamentul pozitiv față de care s-ar impune admiterea cererii de liberare, instanța nu-și poate însuși acest argument întrucât nu este de natură a duce la liberarea condiționată a petentului în raport de împrejurarea că datele dosarului relevă că petentul a avut un comportament oscilant, iar pe parcursul executării pedepsei i-au fost aplicate două sancțiuni disciplinare, iar în perioada amânării nu s-a evidențiat pozitiv în mod deosebit și nu a participat la programe educaționale ori sociale, astfel că în raport de aceste aspecte se constată că fracția de pedeapsă executată nu denotă că s-ar fi îndeplinit scopul pedepsei, acela de prevenție și corecție impunându-se executarea în continuare a pedepsei.
Față de aceste considerente văzând și dispozițiile art. 4251 al.7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează a respinge contestația formulată de contestatorul condamnat C. R., împotriva sentinței penale nr.3280/23.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare, iar în baza art. 272 C.p.p., va dispune plata sumei de 130 onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 al.7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de contestatorul condamnat C. R., fiul lui G. și M., CNP_, născut la data de 16.06.1976, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3280/23.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 C.p.p., dispune plata sumei de 130 onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2016.
Președinte, Grefier,
A. P. C. M.
Red. Judec.A.P.
Tehnored. Gref.C.M.
3 exempl./25.02.2016
Primă instanță - Judecător - A. B. - Judec. Timișoara
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 98/2016.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 99/2016.... → |
|---|
