Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 98/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 98/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 98/C..
Ședința publică din data de 05.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de condamnatul F. S. Z. împotriva sentinței penale nr. 3010/02.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, aflat în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu P. A., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care condamnatul depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanței și, în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată. Solicită a se avea în vedere că petentul îndeplinește condițiile legale cu privire la fracția obligatorie, a executat pedeapsa în regim deschis, petentul poate fi redat societății.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată. Consideră că în mod temeinic și legal prima instanță a respins cererea de liberare condiționată. Solicită a se avea în vedere că petentul este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată și din executarea unei pedepse anterioare, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate.
Condamnatul, având ultimul cuvânt solicita admiterea cererii de liberare condiționata. Solicită a se avea în vedere că nu are abateri disciplinare, că a participat la cursuri și a avut o conduită bună.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3010/02.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, prima instanță, în baza art.587 alin.2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969, a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului F. S. Z., iar în temeiul art. 587 al 2 N. C.pr.pen. a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 02.03.2016.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din Noul Cod Penal). Prima instanță a analizat prezenta cerere din perspectiva Codului Penal anterior, în condițiile art. 5 din Noul Cod Penal (fiind o lege penală mai favorabilă). În acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori pana la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabila este totdeauna legea cea mai favorabila. In cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii si durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii nr. 286/2009, face ca determinarea legii aplicabile sa se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și in art. 5 din Noul Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestor reglementări, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 59 și urm.Cod penal 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
a.Să fie executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege
F. S. Z. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani 5 luni și 10 zile închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1081 zile. El a început să execute pedeapsa la 28.01.2014, iar până în data de 02.12.2015 a câștigat și executat 1186 zile (674 zile efectiv executate, 137 zile câștigate pe baza muncii prestate, 375 zile arest preventiv), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă pe tot parcursul executării pedepsei.
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului F. S. Z. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a câștigat 137 zile de închisoare considerate ca executate, astfel că instanța a constatat că si această condiție legală este întrunită.
c. Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei.
Prima instanță a constatat că această condiție este îndeplinită, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultând că petentul a respectat, pe perioada detenției, obligațiile impuse de Legea privind executarea pedepselor, acesta nefiind sancționat disciplinar. A fost recompensat de 12 ori.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le încălcase prin săvârșirea faptei. Din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că petentul condamnat a prezentat o conduită adecvată în conformitate cu normele instituției și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral. Împrejurarea că a fost recompensat pe perioada detenției nu este suficientă ci, doar dovedește faptul că s-a conformat Regulamentului de Ordine Interioara, însă nu reprezintă o dovadă temeinică de îndreptare, în accepțiunea art. 59 C.p. Prima instanță a constatat ca petentul nu a dat dovezi constante de reintegrare, întrucât în cursul anului 2013 a fost recompensat o singura data.
Prima instanță, a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptei săvârșite de către petent.
e. Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare.
Legiuitorul a prevăzut expres între condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se deschide vocația persoanei condamnate la liberarea condiționată din executarea unei pedepse cu închisoarea, condiția aprecierii asupra antecedentelor penale ale persoanei.
S-a reținut, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat este cunoscut cu antecedente penale. S-a mai reținut că persoana condamnată a mai beneficiat de liberare condiționată și din executarea unei pedepse anterioare, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate.
În aceste condiții, chiar dacă petentul se află la a doua analiză, perioada rămasă de executat din pedeapsă, coroborat cu aspectele reținute mai sus, fac ca instanța să nu își poată crea convingerea că persoana condamnată nu va comite alte infracțiuni în perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 27.06.2017, motiv pentru care s-a considerat că perioada executată nu este suficientă pentru a contura convingerea instanței că pedeapsa aplicată și-a atins scopul vizat de legiuitor, fixând termen de reînnoire a cererii după data de 02.03.2016.
Împotriva acestei hotărârii a formulat contestație condamnatul F. S. Z., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 06.01.2016, sub același număr de dosar, respectiv_ .
În motivarea contestației, petentul condamnat a arătat că a executat fracția de 2/3 din pedeapsă, că a fost stăruitor în muncă, a avut o conduită bună, fiind recompensat de 12 ori cu suplimentarea unor drepturi, fiind învoit o zi cu ieșirea din penitenciar, astfel că i-a fost acordată încrederea de a ieși din penitenciar și de a lua parte la acțiuni în regim de libertate.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în contestație, în limitele prev. de art. 4251 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 425 al. 4 C.p.p., se constată ca fiind nefondată contestația urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 59 C.pen. din 1969 – legea mai favorabilă, pentru a se dispune liberarea condiționată a petentului F. Ș. Z..
Astfel, tribunalul reține că potrivit acestor dispoziții legale pentru a se dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care depășește 10 ani închisoare, se impune ca pe lângă îndeplinirea condițiilor referitoare la executarea a cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii aplicate, și existența dovezilor privind stăruința în muncă și disciplinei pe durata executării pedepsei, să fie îndeplinite și alte condiții referitoare la împrejurarea că persoana respectivă a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama în același timp și de antecedentele sale penale.
Din procesul verbal nr.J2/_/02.12.2015 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, aflat la fila 9 dosar fond, rezultă că petentul F. Ș. Z. a fost condamnat prin sentința penală nr. 248/2013 a Judecătoriei Sânnicolau M. pentru infracțiunea de furt calificat la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare, a cărei executare a început la data de 28.01.2014 și din care petentul a executat în total un număr de 1186 zile(în care sunt incluse și zilele câștigate ca urmarea muncii prestate), fiind îndeplinită condiția privitoare la fracția de pedeapsă. De asemenea, din același proces verbal referitor la antecedentele penale, se reține că petentul este cu antecedente penale - recidivist, condamnat la 1 an și 8 luni închisoare pentru OG 195/2002 în anul 2011, beneficiind de liberare condiționată la 19.02.2013.
În raport de probele aflate la dosar, se reține că sunt neîntemeiate motivele invocate în contestația condamnatului, în sensul admiterii cererii de liberare condiționată, întrucât tribunalul apreciază că prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit justificat că este neîntemeiată cererea condamnatului de liberare condiționată în condițiile în care, se reține că pedeapsa nu și-a atins scopul, dată fiind antecedența penală a petentului, care a continuat săvârșirea de infracțiuni, fiind condamnat anterior și liberat condiționat în anul 2013 cu un rest de 233 zile.
În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că a dat dovezi temeinice de îndreptare, instanța apreciază că aceste susțineri nu justifică la acest moment liberarea condiționată în condițiile în care deși anterior a mai fost liberat condiționat (în anul 2013) condamnatul a comis o altă infracțiune ceea ce denotă perseverență infracțională sporită din partea condamnatului.
Așadar, se apreciază că durata din pedeapsa aplicată - executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este suficientă pentru asigurarea realizării scopului pedepsei, acela de prevenție, de corecție, impunându-se executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Față de aceste considerente văzând și dispozițiile art. 4251 al.7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează a respinge contestația formulată de contestatorul condamnat F. S. Z., împotriva sentinței penale nr. 3010/02.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare, iar în baza art. 272 C.p.p., va dispune plata sumei de 130 onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 al.7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de contestatorul condamnat F. S. Z., fiul lui A. P. și E., născut la data de 06.06.1986, deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3010/02.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 C.p.p., dispune plata sumei de 130 onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2016.
Președinte, Grefier,
A. P. C. M.
Red. Judec.A.P.
Tehnored. Gref.C.M.
3 exempl./22.02.2016
Primă instanță - Judecător - A. B. - Judec. Timișoara
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 111/2016.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 102/2016.... → |
|---|
