Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 125/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 125/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ Nr. 125/C..
Ședința publică din data de 15.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. Brindescu din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de condamnatul B. A. G. împotriva sentinței penale nr.3264/23.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. ._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, aflat în stare de detenție și asistat de avocat ales C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care condamnatul arată că își menține contestația.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al condamnatului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare consideră că se impune admiterea cererii de liberare condiționată, având în vedere că acesta se află la a doua rediscutare, a executat fracția de pedeapsă și îndeplinește condițiile prevăzute de lege, având în vedere și că în timpul executării pedepsei acesta a participat la activități productive în regim de prestări servicii, deservire și voluntariat și i s-a considerat câștigate ca urmare a muncii prestate 95 de zile. În ceea ce privește faptul că acesta nu a mai prestat activități lucrative se datorează șefului punctului de lucru care a solicitat oprirea clientului său pe cameră și consideră că acest lucru nu este un motiv de a fi respinsă cererea de liberare condiționată. Astfel, apreciază că poate beneficia de liberare condiționată întrucât este reintegrat în societate, și nu sunt motive temeinice a fi amânat încă o lună.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în baza art. 4251alin.7 pct. 1 lit. b raportat la art. 587 alin. 3 C.p.p. respingerea contestației ca nefondată și a menține ca temeinică și legală hotărârea primei instanțe. Consideră că în perioada de amânare eforturile condamnatului de reintegrare socială au fost minime, refuzând să presteze activități lucrative, că pe parcursul executării pedepsei, a prezentat un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar o dată, a participat la un număr de 13 programe educaționale, însă, dintre acestea, majoritatea cu caracter sportiv. De asemenea, procurorul arată că petentul condamnat este cunoscut cu antecedente penale, și, deși acesta a beneficiat de liberare condiționată, a perseverat în activitatea sa infracțională și nu a înțeles beneficiul acestei instituții.
Condamnatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea cererii de liberare condiționată și arată că nu cunoaște motivul pentru care nu a fost lăsat la lucru.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3264/23.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. ._ prima instanță în temeiul art. 587 CPP, cu aplicarea art. 59 și urm. din CP din 1968, raportat la art. 15 alin. 2 din Constituția României a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul B. A. G., vizând pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3464/2014 a Judecătoriei Timișoara, mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 4122/2014 emis de J. Timișoara.
În temeiul art. 587 al 2 CPP a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 23.03.2016.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță raportat la legea aplicabilă cererii de liberare condiționată, a reținut următoarele:
În data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind noul Cod penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din CP), astfel încât instanța a analizat prezenta cerere din perspectiva CP din 1968, care reprezintă legea penală mai favorabilă.
În acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia „Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabila. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Astfel, intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă”.
Potrivit art. 59 și următoarele CP din 1968, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
Din procesul verbal nr. J2/_/22.12.2015 (f.7) întocmit de Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara reiese faptul că petentul B. A. G. se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3464/2014 a Judecătoriei Timișoara, iar, executarea pedepsei a început la data de 16.04.2013 și urmează să expire la data de 15.04.2017
Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 CP din 1968 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării cererii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executat cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 974 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 16.04.2013, iar până în data de 22.12.2015 a executat un număr de 1076 zile, din care a executat efectiv 981 zile și 95 zile sunt considerate executate ca urmare a muncii prestate, astfel încât prima instanță a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei (f.7) și caracterizarea întocmită condamnatului (f.8) rezultă că în timpul executării pedepsei acesta a participat la activități productive în regim de prestări servicii, deservire și voluntariat începând cu luna mai 2014. Cu toate că petentului condamnat i se consideră câștigate ca urmare a muncii prestate 95 de zile, raportat la refuzul prezent al acestuia de a presta muncă în timpul executării pedepsei, prima instanță a constatat că nu se poate reține existența stăruinței în muncă a persoanei condamnate.
c. Condamnatul este disciplinat
Prima instanță a constatat că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat a fost sancționat disciplinar o dată și a fost recompensat de 6 ori cu suplimentarea unor drepturi.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
În mod constant, literatura de specialitate a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul.
Din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că petentul condamnat B. A. G., pe parcursul executării pedepsei, a prezentat un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar o dată. Instanța a constatat că petentul condamnat a participat la un număr de 13 programe educaționale, însă, dintre acestea, majoritatea cu caracter sportiv. De asemenea, instanța a constatat că după prima discutare în comisia de liberare condiționată la data de 22.09.2015 și amânat, conform s.p nr. 2219/23.09.2015 a Judecătoriei Timișoara până la data de 21.12.2015, petentul condamnat a mai muncit o perioadă apoi a refuzat munca la 02.11.2015 și ulterior, selecționat iarăși, acesta a fost oprit pe cameră la solicitarea șefului de punct de lucru la data de 16.12.2015. Astfel instanța a apreciat că persoana condamnată nu a făcut eforturi serioase în ceea ce privește reintegrarea socială, condiții în care în mod evident nu se poate vorbi despre dovezi temeinice de îndreptare.
e. Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare. S-a reținut, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat are antecedente penale.
Astfel, instanța a constatat că numitul B. A. G., prin s.p nr. 855/2005 a Judecătoriei Timișoara a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a acesteia și termen de încercare de 3 ani și 4 luni iar, prin s.p nr. 1070/2010 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare cu executare în regim de detenție. Referitor la condamnarea cu suspendare condiționată a executării pedepsei, instanța a constatat că numitul B. A. G. a perseverat în activitatea sa infracțională, suferind o nouă condamnare executată în regim de detenție și, deși acesta a beneficiat de liberare condiționată, nu a înțeles beneficiul acestei instituții.
Instanța a constatat că petentul condamnat se află la a doua analiză a cererii de liberare condiționată. În prezent regimul de executare al pedepsei este cel deschis. La data de 22.12.2015 comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a considerat că petentul condamnat nu poate beneficia de liberare condiționată.
Tribunalul reține următoarele:
Împotriva acestei hotărârii a formulat contestatie condamnatul B. A. G., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 21.01.2016, sub acelasi număr de dosar,_ .
Contestația promovată de condamnatul B. A. G., a fost susținută oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, consideră că se impune admiterea cererii de liberare condiționată, având în vedere că acesta se află la a doua rediscutare, a executat fracția de pedeapsă și îndeplinește condițiile prevăzute de lege, având în vedere și că în timpul executării pedepsei acesta a participat la activități productive în regim de prestări servicii, deservire și voluntariat și i s-a considerat câștigate ca urmare a muncii prestate 95 de zile. În ceea ce privește faptul că acesta nu a mai prestat activități lucrative se datorează șefului punctului de lucru care a solicitat oprirea clientului său pe cameră și consideră că acest lucru nu este un motiv de a fi respinsă cererea de liberare condiționată. Astfel, apreciază că poate beneficia de liberare condiționată întrucât este reintegrat în societate, și nu sunt motive temeinice a fi amânat încă o lună.
Tribunalul a examinat contestația raportat la criticile formulate de contestator și in limitele stabilite de art. 425 indice 1 cpp prin raportare la art. 416-418 cpp.
Se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, nefiind identificate elemente de fapt sau de drept care să conducă la desființarea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
În consecință, potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 aplicabil în cazul persoanei condamnate soluționarea unei propuneri de liberare condiționată este condiționată de împlinirea unor cerințe respective: executarea unei fracții de pedeapsă stabilită de legiuitor – stăruința în muncă și, antecedentele penale.
Se observă că numitul B. A. G. trebuia să execute 2/3 din pedeapsă, fracție care este executată in cazul său.
In mod corect judecătoria a stabilită că nu sunt îndeplinite cumulativ celelalte două condiții, respectiv lipind atât condiția existenței unor dovezi temeinice de îndreptare, cat și buna conduita anterior prezentei condamnări.
Tribunalul confirmă acest punct de vedere.
Din conținutul dosarului se observă că acesta are și alte antecedente penale, a fost liberat condiționat din executarea altor pedepse iar prin repetarea activităților ilicite ce a dus la o altă condamnarea s-a demonstrat că nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și însemnătatea beneficiului acordat anterior, existând suspiciunea că în ipoteza admiterii cererii ar putea da relua același tip de conduită plecând de la premiza că nu va executa în întregime o eventuală pedeapsă.
Totodată, pe parcursul detenției nu a avut un comportament in conformitate cu regulile din mediul carceral, fiind sancționat disciplinar chiar recent, respectiv la data de 16 02 2015.
Faptul sancționării în sine coroborat cu celelalte împrejurări legate de antecedența penală, se constituie in date referitoare la persoana condamnatului care conduc la opinia că nu este oportună în acest moment acordarea beneficiului liberării condiționate.
În mod corect judecătoria a apreciat că, în acest moment, persoana condamnată nu ar fi capabilă să se supună unui regim de viață ordonat și sever, prin executarea restului de pedeapsă în stare de libertate și că se impune o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Față de aceste considerente, in temeiul art 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. A. G., fiul lui G. și Maruța, CNP_, născut la data de 02.03.1988, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva s.p.nr. 3264/ 23 12 2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 02 2016 .
Președinte, Grefier,
M. B. C. M.
Red. Judec.M.B.
Tehnored. Gref.C.M.
3 exempl. /07.03.2016
Primă instanță - Judecător - N. C.- Judec. Timișoara
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 85/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
