Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 153/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 153/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 153/C..
Ședința publică din data de 22.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. H.
GREFIER: M. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror V. S. D..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 3287/23.12.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, având ca obiect cererea de liberare condiționată a condamnatului C. F..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns condamnatul-intimat C. F., aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător ales C. C., cu împuternicire avocațială aflată la dosarul primei instanțe.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, apărătorul ales depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cererii de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă părților cuvântul asupra contestației formulate de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației și în consecință respingerea cererii de liberare condiționată. Apreciază sentința Judecătoriei Timișoara ca netemeinică sub aspectul acordării beneficiului liberării condiționate. De asemenea, arată că nu a fost atins scopul legii penale și solicită stabilirea unui termen de rediscutare după data de 31.03.2016
Apărătorul ales al condamnatul-intimat C. F., avocat C. C., având cuvântul, solicită respingerea contestației, arătând că se impune menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, instanța a apreciat în mod corect, având în vedere circumstanțele personale și reale. Din procesul verbal al Penitenciarului și din caracterizare, rezultă un comportament adecvat la locul de detenție, rezultă că a fost îndeplinită fracția de pedeapsă și că nu are antecedente. Condamnatul regretă ce s-a întâmplat, a înțeles scopul pedepsei, nu a fost sancționat și a fost de șase ori evidențiat. De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale și familiale ale acestuia, precum și caracterizarea de la locul de muncă.
Condamnatul-intimat C. F., având ultimul cuvânt, arată instanței că are copii și că regretă fapta.
Declarând dezbaterile închise, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 3287/23.12.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, instanța, în temeiul art. 587 CPP, a admis cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul C. F.. În baza art. 100 CP, a dispus liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 2235/2014 emis de Judecătoria A., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 100 alin 5 CP.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește legea penală aplicabilă, având în vedere că faptele au fost săvârșite după . noului Cod penal, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 3 CP potrivit cărora legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare, astfel:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
Persoana privată de libertate C. F. se află în executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2165/19.04.2014 a Judecătoriei A. iar executarea pedepsei a început la data de 11.06.2014 că aceasta urmează să expire la data de 10.12.2016, pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 609 zile, condiție îndeplinită în cazul de față, condamnatul executând un număr de 609 zile, din care, efectiv executate din 11.06.2014 până la 15.12.2015, un număr de 553 și un număr de 56 zile considerate ca fiind executate ca urmare a muncii prestate - condiție îndeplinită.
b. cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis
Potrivit procesului-verbal nr. J2/_/15.12.2015 al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată nr. rezultă că persoana condamnată a executat pedeapsa în regim semideschis.
c. îndeplinirea integrală a obligaților civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Potrivit s.p. nr. 2165/19.09.2014 a Judecătoriei A. petentul condamnat C. F. nu a fost obligat la despăgubiri civile.
d. convingerea instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra in societate.
Instanța a constatat că potrivit caracterizării întocmite de către comisie, pe parcursul executării pedepsei, petentul condamnat a prezentat un comportament regulamentar. Nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de șase ori, a participat la programe de reintegrare socială și a participat la activități productive în exteriorul locului de deținere începând cu luna aprilie 2013.
Întrucât legislația nu prevede în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, și nici nu precizează în ce constă posibilitatea de a se reintegra în societate, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții.
Astfel, potrivit caracterizării întocmite cu privire la condamnat, pe perioada detenției acesta a participat la un număr de 8 programe educaționale.
Instanța a constatat că pe parcursul executării pedepsei, petentul condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, concluzie ce rezultă din faptul că a beneficiat de recompense în decursul perioadei de detenție și a desfășurat activități lucrative, considerându-i-se executate ca urmare a muncii prestate 10 de zile, conform procesului verbal și caracterizării întocmite de comisia din Penitenciarul Timișoara.
Ca urmare a celor menționate, prima instanță a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 100 CP, existând de asemenea convingerea că petentul s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, motiv pentru care constată că scopul educativ și preventiv al pedepsei privative de libertate în cazul condamnatului a fost atins, că deținerea în continuare a acestuia nu mai este necesară.
Împotriva acestei sentințe a formulat o contestație P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 22.01.2016.
În motivarea constestației, se arată că în mod netemeinic instanța a admis cererea de liberare condiționată, întrucât legiuitorul a prevăzut expres între condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se deschide vocația persoanei condamnate la liberare condiționată din executarea unei pedepse cu închisoarea, și condiția convingerii asupra faptului că persona condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului fiind o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței. Din procesul-verbal al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de liberate din cadrul Penitenciarului Timișoara rezultă că acesta se află la prima discutare a posibilității de a beneficia de liberare condiționată și nu s-a remarcat prin nimic în perioada detenției, în condițiile în care acesta nu a manifestat interes constant în vederea reintegrării social, având și perioade în care nu a lucrat, dar ținând seama și de dezinteresul manifestat față de programul religios organizat în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, apreciază că acesta nu și-a format o atitudine corectă față de ordinea de drept și și față de regulile de conviețuire socială, perioada executată nefiind suficientă pentru a contura convingerea instanței că pedeapsa aplicată și-a atins scopul de reeducare și cel preventiv, câtă vreme la analizarea cererii trebuie avut în vedere și faptul că pedeapsa are totodată și un caracter represiv, presupunând tocmai izolarea de societate a celui condamnat, pentru o perioadă de timp ce variază în funcție de criteriile de individualizare legale. De asemenea, se arată că s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului exact în momentul în care acesta a îndeplinit fracția minimă prevăzută de lege care îi deschide vocația la liberarea condiționată.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că în prezenta cauză contestația este nefondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, numitul C. F. trebuia să execute 609 zile închisoare, și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 15.12.2015 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, se poate observa împrejurarea că această primă condiție a liberării condiționate, prevăzută de art.100 alin.1 lit.a C.p., este îndeplinită.
De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut împrejurarea că deținutul execută pedeapsa în regim semideschis, fiind astfel îndeplinită și cerința prevăzută de art.100 alin.1 lit.b C.p.
Totodată, în mod corect prima instanță a reținut și împrejurarea că persoana condamnată nu are obligații civile de executat, neexistând o parte civilă în procesul penal, situație în care și cerința prevăzută de art.100 alin.1 lit.c C.p.apare ca fiind îndeplinită.
Apoi, instanța mai reține că numitul C. F. nu are antecedente penale, nu a fost sancționat disciplinar pe durata executării pedepsei, a fost recompensat în aceeași perioadă de 6 ori, a participat la programe de reintegrare socială, la activități productive în exteriorul locului de deținere, fiindu-i considerate ca executate prin muncă un număr de 56 zile închisoare.
În acest context, beneficiul liberării condiționate nu-i poate fi refuzat condamnatului, comportamentul adoptat de acesta în timpul executării pedepsei fiind unul regulamentar. De altfel, nici procurorul nu a indicat vreun motiv pentru care propunerea de liberare condiționată ar trebui respinsă, cu excepția faptului că cel condamnat se află la prima analiză a liberării condiționate și a manifestat dezinteres față de programul religios organizat în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Legiuitorul nu a prevăzut imposibilitatea liberării condiționate a unui condamnat cu ocazia primei analize a situației sale sau ca urmare a unui abandonării unui program organizat de o instituție religioasă, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaște motivul abandonului, iar același tip de program a fost finalizat de condamnat cu câteva luni înainte, iar pe de altă parte acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Or, potrivit dispozițiilor art.100 C.p. soluționarea unei propuneri de liberare condiționată este condiționată de împlinirea unor cerințe respectiv: executarea unei fracții de pedeapsă stabilită de legiuitor – îndeplinită în prezenta cauză, executarea pedepsei în regim deschis sau semideschis – îndeplinită în prezenta cauză, executarea obligațiilor civile – îndeplinită în prezenta cauză, antecedentele penale și dovezile de îndreptare – condamnatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de mai multe ori în timpul executării pedepsei.
În consecință, luând în considerare și împrejurarea că de la data pronunțării sentinței de către Judecătoria Timișoara și până la data soluționării contestației de către Tribunalul T. s-au mai scurs două luni, perioadă de timp în care condamnatul s-a aflat în executarea pedepsei, tribunalul apreciază că timpul scurs până în prezent este suficient pentru a asigura reeducarea condamnatului, astfel încât, fiind îndeplinite toate cerințele prevăzute de art.100 C.p., în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. tribunalul va respinge contestația formulată și va menține hotărârea primei instanțe.
În temeiul art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva s.p .nr. 3287/22.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. H. M. V.
RED. R.H./TEHNORED. M.V./01.03.2016
4 EX/2 .>
| ← Revocare control judiciar. Art.213 alin. 6 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 94/2016.... → |
|---|
