Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 94/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 94/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 94/C.
Ședința publică din data de 03.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat V. R., împotriva sentinței penale nr. 3282/23.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat: contestatorul condamnat V. R., personal, aflat în stare de detenție, asistat de avocat ales C. C., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul primei instanțe.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul ales, pune concluzii de admitere a contestației, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de liberare condiționată. În continuare, arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât motivele invocate nu subzistă, apreciind că se impune stabilirea unui nou termen de rediscutare a cererii fără a se avea în vedere aspectele indicate de contestator. Se arată că persoana condamnată nu se află la prima analiză. De asemenea, se arată că P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a reținut că petentul nu a fost stăruitor în muncă, ori petentul în perioada octombrie și noiembrie a lucrat și a obținut zile, acesta a făcut mai multe cereri prin care a solicitat să fie scos la muncă. Astfel, apărătorul critică sentința primei instanțe ca fiind nelegală și nemotivată. Prima instanță trebuia să țină cont de propunerea penitenciarului în analiza privind termenul de rediscutare a cererii propus de către penitenciar. De asemenea, se impune a se aprecia dacă de la acea analiză, au mai intervenit sau nu elemente negative.
Apărătorul mai arată că petentul a demonstrat că s-a reintegrat în societate, astfel că se poate aprecia că acesta poate beneficia de liberarea condiționată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației ca fiind neîntemeiată. În mod corect Judecătoria Timișoara apreciat că petentul nu poate beneficia de liberare condiționată. Mai arată că pe perioada executării pedepsei petentul nu a făcut suficiente eforturi de reintegrare socială. Trebuie avut în vedere faptul că petentul este recidivist, având antecedente penale în raport cu aceleași infracțiuni.
În replică, apărătorul arată că o instanță de judecată a apreciat că acel termen nu este rezonabil și că se impune stabilirea unui termen mai mic.
Contestatorul condamnat V. R., depune la dosar o caracterizare eliberată de Penitenciarul Timișoara și o diplomă de absolvire a unui curs, pentru a fi avută în vedere, precizând faptul că în cuprinsul celei de la dosar se regăsește o eroare materială. Din cuprinsul acestei caracterizări, se poate observa că nu a refuzat munca și că a fost evidențiat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3282/23.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art.587 alin.2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969, prima instanță a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului V. R., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art. 587 al 2 N. C.pr.pen. a fost fixat termen de reînnoire a cererii după data de 04.02.2016.
În baza art. 275 alin.2 C.proc.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, la data de 16.12.2015, petentul condamnat V. R. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare pronunțată prin s.p nr. 797/2014 a Judecătoriei Timișoara.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Raportat la legea aplicabilă cererii de liberare condiționată, prima instanță a reținut că, în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind noul Cod penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din CP), astfel încât prima instanță a analizat prezenta cerere din perspectiva CP din 1968, care reprezintă legea penală mai favorabilă.
În acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia „Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabila. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Astfel, intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă”.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 59 și următoarele CP din 1968, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
Din procesul verbal nr. J2/_/08.12.2015 întocmit de Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a reieșit faptul că, V. R. se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, iar, executarea pedepsei a început la data de 08.01.2014 și urmează să expire la data de 07.01.2017.
Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 CP din 1968 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării cererii de liberare condiționată, condamnatul trebuia să aibă executat cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 730 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa de la data de 08.01.2014, iar până în data de 08.12.2015 a executat un număr de 771 zile, din care a executat efectiv 700 zile și 71 zile sunt considerate executate ca urmare a muncii prestate, astfel încât prima instanță a constatat că această condiție legală a fost întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei nr. J2/_/08.12.2015 și caracterizarea întocmită condamnatului a rezultat că în timpul executării pedepsei acesta a participat la activități productive în interiorul locului de deținere în perioada mai 2014-decembrie 2014, respectiv în luna februarie 2015 – iunie 2015 în regim prestări servicii și de deservire a unității – condiție îndeplinită.
c. Condamnatul este disciplinat
Prima instanță a constatată că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de 5 ori cu suplimentarea unor drepturi.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
În mod constant, literatura de specialitate a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul.
Din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, a rezultat că petentul condamnat, pe parcursul executării pedepsei, a prezentat un comportament de consimțire. Prima instanță a constatat că petentul condamnat a participat la programe educaționale, însă, având în vedere că, după prima analiză, acesta nu a depus eforturile necesare pentru reintegrare socială în sensul că, acesta a prestat activități lucrative pentru o perioadă scurtă de timp, după care a refuzat munca, nu s-a putut reține faptul că persoana condamnată a făcut eforturi serioase în ceea ce privește reintegrarea socială.
e. Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare. S-a reținut, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat are antecedente penale.
Astfel acesta, prin s.p nr. 28/25.01.2011 a Judecătoriei Reșița a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termen de încercare de 4 ani, iar, s.p nr. 46/2011 a Judecătoriei Reșița, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
Referitor la condamnările suferite de petentul condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni la regimul circulației, prima instanță a constatat că petentul a continuat să săvârșească infracțiuni de aceeași natură.
Prima instanță a constatat că petentul condamnat se află la a doua analiză a cererii de liberare condiționată. În prezent regimul de executare al pedepsei este cel deschis. La data de 08.12.2015 comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a considerat că petentul condamnat nu poate beneficia de liberare condiționată.
Prima instanță, având în vedere toate considerentele expuse, a apreciat că este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de art. 52 CP, motiv pentru care, în temeiul art. 587 CPP, cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969 a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat V. R., vizând pedeapsa de 3 ani închisoare pronunțată prin s.p nr. 797/2014 a Judecătoriei Timișoara după care, în temeiul art. 587 al 2 CPP a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 04.02.2016.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal contestatorul condamnat V. R., contestația fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 21.01.2016 sub același număr unic de dosar,_ .
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au stat la baza acesteia fiind dezvoltate oral în fața instanței, în ziua judecății.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 al.4 C.p.p., rap. la art. 587 al.3 C.p.p., tribunalul apreciază că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul respingerii pe fond a cererii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 59 V.C.p., cu aplicarea art. 6 C.p., condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, contestatorul condamnat V. R. trebuia să execute 730 de zile de închisoare și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 08.12.2015 a executat această fracție, tribunalul constată că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din procesul verbal și din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Timișoara, depuse la dosar, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că pe parcursul executării pedepsei contestatorul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim deschis. Se reține, de asemenea, că pe parcursul executării pedepsei a prezentat un comportament corespunzător, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 5 ori, a participat la programe de reintegrare socială, a participat la activități productive în interiorul locului de deținere în perioada mai 2014 – decembrie 2014, respectiv februarie 2015 – prezent, în regim prestări servicii și la deservirea unității, având și perioade în care nu a lucrat.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 V.C.p., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Din procesul verbal al comisiei, reiese că petentul este recidivist, aspect care a fost avut în vedere la analiza anterioară a condamnatului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., rap. la art. 587 C.p.p., va admite contestația declarată de contestatorul condamnat V. R. împotriva sentinței penale nr. 3282/23.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, va desființa sentința penală contestată și rejudecând cauza:
În baza art. 587 C.p.p., va admite cererea de liberare condiționată formulată de contestatorul condamnat V. R., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Va dispune liberarea condiționată a contestatorului condamnat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 947/2014 emis de Judecătoria Timișoara în baza sentinței penale nr. 797/2014, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
Va atrage atenția contestatorului condamnat asupra dispozițiilor art. 61 V.C.p., privind revocarea liberării condiționate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., rap. la art. 587 C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul condamnat V. R., fiul lui MATEAS și M., CNP_, născut la data de 01.08.1978, împotriva sentinței penale nr. 3282/23.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală contestată și rejudecând cauza:
În baza art. 587 C.p.p., admite cererea de liberare condiționată privind pe contestatorul condamnat V. R., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Dispune liberarea condiționată a contestatorului condamnat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 947/2014 emis de Judecătoria Timișoara în baza sentinței penale nr. 797/2014, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
Atrage atenția contestatorului condamnat asupra dispozițiilor art. 61 V.C.p., privind revocarea liberării condiționate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2016.
PREȘEDINTE, D. C. | GREFIER, R. M. |
Red. D.C. / Tehnored. R.M.
2 ex., 1 ex. s.m., / 02.03.2016
Prima instanță: Judecătoria Timișoara – Judecător: A. B.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 153/2016.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 91/2016.... → |
|---|
