Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 174/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 174/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 174/C..
Ședința publică din data de 29.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de condamnatul S. F. împotriva sentinței penale nr. 58/13.01.2016 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, aflat în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu F. L., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care condamnatul depune la dosar un memoriu însoțit de un set de înscrisuri, respectiv: caracterizare eliberată de Primarul comunei Liești, jud. G., copie carte identitate, acte stare civilă, adresă eliberată de Penitenciarul Timișoara, precum și o . rapoarte de recompensare emise de Penitenciarul G., în xerocopie.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, desființarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată, având în vedere că fracția de pedeapsă a fost executată, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a fost recompensat de opt ori cu suplimentarea drepturilor la pachete și vizite și a desfășurat în mod constant activități productive obținând rezultate bune în muncă.
Reprezentanta Ministerului Public a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată raportat la împrejurarea că este la prima analiză și are antecedente penale, astfel încât în mod temeinic și legal s-a apreciat că petentul condamnat nu poate beneficia de liberare condiționată întrucât scopul pedepsei nu a fost atins.
Condamnatul S. F., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că faptele au fost săvârșite în urmă cu 10-12 ani, că regretă ceea ce a făcut și că suferă persoane nevinovate, respectiv familia sa. Mai arată că în perioada detenției a participat la diverse munci, are 8 evidențieri, nu a fost sancționat, are doi copii, unul minor, iar soția sa este bolnavă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 58/13.01.2016 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ prima instanță în baza art. 587 alin.2 C.proc.pen., rap.la art. 59 C.pen 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul S. F..
În baza art. 587 alin.2 C. proc. pen., a stabilit termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după data de 28.03.2016.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din Noul Cod Penal). Analizând prevederile legale în materia liberării condiționate în vigoare la data săvârșirii faptei, instanța a reținut că potrivit art. 59 din Codul penal 1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Astfel, trebuie observat că, în cauză, instanța a făcut aplicarea art. 5 din NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța constată că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la condițiile pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după dispunerea măsurii liberării condiționate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestor reglementări, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la fracția de pedeapsă executată petentul: S. F. a fost condamnat de Tribunalul G. la pedeapsa de 5 ani și 8 luni (2069 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1379 zile. El a început să execute pedeapsa la 23.11.2015, iar până în data de 29.12.2015 a câștigat și executat 1381 zile (37 efectiv executate, 1165 arest preventiv și 179 zile câștigate urmare a muncii prestate), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului S. F. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative, respectiv 179 zile, astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de lege, instanța reține că în perioada executării pedepsei, condamnatul a avut un comportament regulamentar fiind recompensat de 8 ori însă a mai fost anterior condamnat pentru fapte concurente, aspect care relevă atitudinea indiferentă a petentului față de scopul pedepsei aplicate.
Astfel, instanța a constatat, că participarea la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimă în raport cu perioada efectiva de timp petrecuta în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent nu pot conduce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare.
Prima instanță a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptelor săvârșite de către petent.
În aceste condiții, petentul se află la prima analiză, perioada rămasă de executat din pedeapsă, coroborat cu aspectele reținute mai sus, fac ca instanța să nu își poată crea convingerea că persoana condamnată nu va comite alte infracțiuni în perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 14.05.2018, motiv pentru care s-a considerat că perioada executată nu este suficientă pentru a contura convingerea instanței că pedeapsa aplicată și-a atins scopul vizat de legiuitor.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 587 alin.2 C.proc.pen., rap. la art. 59 C.pen 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul S. F.. În același timp, având în vedere art. 587 alin.2 C. proc. pen, a fixat termen pentru reînnoirea cererii după data de 28.03.2016, apreciind față de situația petentului reliefată pe larg anterior că termenul fixat de comisie este prea mare, o perioadă de trei luni fiind suficientă pentru reanalizarea comportamentului acestuia.
Tribunalul reține următoarele:
Împotriva acestei hotărârii a formulat contestatie condamnatul S. F., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 10.02.2016, sub acelasi număr de dosar,_ .
Prin memoriul depus la dosar, condamnatul S. F. a arătat, în esență că faptele pentru care a fost pedepsit cu închisoarea le-a comis înainte de a-și întemeia o familie și regretă nespus comiterea acestora și faptul că a conștientizat la timp că consecințele se resfrâng și asupra oamenilor nevinovați, respectiv a soției și a copiilor. Arată că se află în imposibilitatea de a face ceva pentru familia lui și a le arăta regretul pentru ceea ce a făcut. Mai arată că nu a mai provocat nimănuzi pagube, nu a mai prejudiciat moral nicio persoană, și-a văzut rațional de familie și la fel față de societate, a fost reintegrat în totalitate în societate, fiind evidențiat în mod pozitiv la locul de muncă ce-l ocupa, între vecini și la fel în familie. De asemenea, condamnatul a mai arătat că în executarea pedepsei închisorii a avut același comportament pe care l-a afișat după întemeierea familiei, a câștigat un număr de 179 zile care au fost considerate ca executate, a fost evidențiat pozitiv, fiindu-i suplimentate unele drepturi de 8 ori, a participat la cursurile socio-educative și la alte programe, nu a fost sancționat disciplinar, nici măcar verbal și a primit doar cuvinte de laudă din partea lucrătorilor penitenciarului la fel și din partea celorlalte persoane private de libertate, fără a depune eforturi mari. Mai arată că această amânare a liberării condiționate nu aduce beneficii nimănui, și are regretul în suflet pentru multă vrteme și mai mult ca sigur pentru tot restul vieții că a făcut să sufere soția și copii săi care, la momentul comiterii faptei nu au existat în viața lui.
Tribunalul a examinat contestația raportat la criticile formulate de contestator și in limitele stabilite de art. 425 indice 1 cpp prin raportare la art. 416-418 cpp.
Se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, nefiind identificate elemente de fapt sau de drept care să conducă la desființarea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
În consecință, potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 aplicabil în cazul persoanei condamnate soluționarea unei propuneri de liberare condiționată este condiționată de împlinirea unor cerințe respective: executarea unei fracții de pedeapsă stabilită de legiuitor – stăruința în muncă și, antecedentele penale.
Se observă că numitul S. F. trebuia să execute 2/3 din pedeapsă, fracție care este executată in cazul său.
Din conținutul dosarului se observă că acesta are și alte antecedente penale, a fost liberat condiționat din executarea două pedepse anterioare iar prin repetarea activităților ilicite ce a dus la o altă condamnarea s-a demonstrat că nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și însemnătatea beneficiului acordat anterior, existând suspiciunea că în ipoteza admiterii cererii ar putea da relua același tip de conduită plecând de la premiza că nu va executa în întregime o eventuală pedeapsă.
Totodată, pe parcursul detenției, deși a avut un comportament in conformitate cu regulile din mediul carceral, nefiind sancționat disciplinar nu a depus diligențe suplimentarea pentru a convinge asupra a faptului că scopul pedepsei a fost atins.
În mod corect s-a observat că în cazul său pedeapsa nu și-a atins scopul, acela ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiuni, astfel că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Față de aceste considerente, in temeiul art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul S. F., fiul lui Ș. și M., născut la 17.02.1970, în Ivești, jud. G., CNP_ în prezent în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara, împotriva s.p.nr. 58 / 13 01 2016 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 02 2016 .
Președinte, Grefier,
M. B. C. M.
Red. Judec.M.B.
Tehnored. Gref.C.M.
3 exempl. /10.03.2016
Primă instanță - Judecător - D. L.- Judec. Timișoara
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
