Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 63/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 63/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 63/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea recursului formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.3509/18.12.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat condamnatul intimat C. S., asistat de avocat desemnat din oficiu P. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedural legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Procurorul susține recursul așa cum a fost formulat în scris și solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate ca netemeinică, iar, în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de liberare condiționată întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la disciplină și la dovezile temeinice de îndreptare.
Apărătorul petentului recurent desemnat din oficiu solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Petentul intimat a declarat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3509/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 450 C.pr.pen. raportat la art. 59 C.pen., a admis cererea de liberare condiționată a petentului condamnat C. S., fiul lui P. și D., născut la data de 27.07.1987, CNP_, deținut în Penitenciarul Timișoara, vizând pedeapsa de 6 ani închisoare.
A dispus liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 228/2011 al Judecătoriei A., emis în temeiul sentinței penale nr. 219/2011 a Judecătoriei A., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 C.pen..
În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.11.2013 sub nr._, petentul condamnat C. S., deținut în Penitenciarul Timișoara, a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare la care a fot condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a îndeplinit condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat condiționat, are un copil minor și va fi discutat în Comisia de liberări după data de 03.12.2013.
Din procesul-verbal nr.J2/_ din 03.12.2013 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că executarea pedepsei condamnatului a început la data de 16.04.2010 și urmează să expire la data de 16.03.2016.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1461 zile, din care, în cazul în care muncește, 365 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 1096 zile efectiv executate.
Analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 16.04.2010 până la 03.12.2013, un număr de 1328 zile, a executat arest preventiv 30 zile și i se consideră ca executate pe baza muncii prestate un nr. de 105 zile, rezultând un total zile câștigate și executate 1463.
S-a mai arătat că petentul se află la prima analiză, însă având în vedere că este recidivist-suspendare, nu poate beneficia de liberare condiționată și se fixează termen după data de 02.01.2014.
Instanța a mai reținut că termenul pentru care a fost amânat de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare din cadrul PNT este situat la două săptămâni de data pronunțării prezentei.
Din caracterizarea condamnatului rezultă că acesta a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate în regim deschis. Se mai reține că este analfabet, însă are calificare, iar din punct de vedere educativ a participat la programe și activități de educație.
A prezentat o conduită oscilantă în raport cu normele instituției și s-a adaptat situațional la mediul carceral. A fost sancționat disciplinar de 3 ori, sancțiuni ridicate ulterior prin raport de recompensare. A mai fost recompensat de 11 ori. A participat activ la programe de reintegrare socială, a fost selecționat să participe la activități productive în perioada august 2011 – octombrie 2013.
Potrivit art.59 al.1 C.pen., după ce a executat două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, și respectiv în cazul fracțiunii de pedeapsă se ține seama de durata pedepsei care poate fi considerată potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.
Așa cum rezultă din înscrisurile expuse mai sus, prima instanță a constatat că cele două condiții cumulative stabilite de textul legal enunțat sunt îndeplinite în cauză, atât cu privire la fracțiunea de pedeapsă executată, cât și cu privire la comportarea la locul de detenție a petentului condamnat, constatând că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, împrejurări față de care instanța a apreciat că deținerea în continuare a petentului condamnat în scopul prev. de art.52 C.pen. nu mai este necesară, urmând a dispune liberarea condiționată a acestuia înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 16.01.2014, sub același număr de dosar -_/325/2013.
În motivarea recursului, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a arătat că sentința recurată este netemeinică în ceea ce privește acordarea beneficiului liberării condiționate fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă, în condițiile în care petentul condamnat nu a dat dovezi suficiente de îndreptare. S-a precizat că petentul se află la discutarea primei cereri de liberare condiționată, iar din înscrisurile de la dosar reiese că a fost sancționat disciplinar de 3 ori și are antecedente penale, astfel că, raportat la persoana condamnatului (evidențiază de respectivele aspecte), perioada executată până în acest moment nu este suficientă pentru reeducarea sa, nefiind de natură să-și fi atins scopul. Participarea la programe de reintegrare socială și recompensele acordate pe durata executării pedepsei până în prezent, deși sun condiții necesare, nu sunt și suficiente pentru liberarea condiționată a acestuia atâta timp cât condiția lipsei antecedentelor penale și cea a comportamentului adecvat al condamnatului în timpul executării pedepsei nu sunt îndeplinite. A dispune în cauză liberarea condiționată a condamnatului exact în momentul în care acesta a îndeplinit fracția minimă prevăzută de lege care îi deschide vocația la liberarea condiționată înseamnă a subevalua funcția de exemplaritate a pedepsei ca mijloc de realizare a scopului acesteia, în condițiile în care regula o constituie executarea pedepsei, iar liberarea condiționată constituie o excepție de la această regulă, deoarece, raportat la comportamentul pe durata privării de libertate și la antecedentele sale penale, față de condamnatul C. S. pedeapsa executată până în acest moment nu și-a atins scopul, prin perseverența în adoptarea unui comportament antisocial și a unui comportament neadecvat în timpul executării pedepsei fiind evident că acesta nu a dat dovezi temeinice de îndreptare.
În aceste condiții, s-a apreciat că în speță se impune respingerea cererii de liberare condiționată și fixarea unui termen de rediscutare cu depășirea termenului stabilit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, întrucât consideră că termenul de 02.01.2014 ca fiind insuficient pentru îndeplinirea de către petent a condițiilor legale în vederea liberării sale condiționate.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, cât și prin raportare la dispozițiile art. 420 Cod procedură penală, tribunalul constată că recursul este întemeiat, sentința judecătoriei fiind netemeinică sub aspectul admiterii cererii de liberare condiționată.
Tribunalul reține că, pentru a se putea dispune liberarea condiționată – conform cerințelor impuse de art. 59 al. 1 C.pen., este necesar ca petentul condamnat să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei aplicate, în cazul pedepsei de până la 10 ani, sau trei pătrimi, în cazul închisorii mai mare de 10 ani, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; în plus, la acestea se adăugă și condiția referitoare la antecedentele penale ale petentului.
Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți.
Or, în cauză, contrar opiniei primei instanțe, tribunalul constată că înscrisurile de la dosar evidențiază faptul că în privința condamnatului sunt îndeplinite condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă și cele privind stăruința în muncă, nefiind însă dovedit faptul că acesta a înțeles să respecte regulile de disciplină, în condițiile în care în cursul anului 2010 a fost sancționat disciplinar de trei ori pentru nerespectarea P.S.I. și a Regulamentului de Ordine Interioară. Totodată, trebuie observat că și în ceea ce privește participarea la programe educaționale au existat anumite probleme, existând trei programe la care a fost selecționat pe parcursul executării pedepsei care nu au fost finalizate, petentul abandonându-le pe parcursul derulării acestora.
Ca atare, având în vedere aceste aspecte, analizate prin raportare și la faptul că persoana condamnată se află la prima analiză, precum și la antecedentele penale ale acesteia (petentul beneficiind anterior de suspendare condiționată în cazul unei pedepse de 3 ani închisoare, fără însă a corija comportamentul social), tribunalul constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de art. 59 C.p., perioada efectiv executată nefiind suficientă pentru reeducarea condamnatului, fiind evident că acesta nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare.
Pe cale de consecință, apreciind că este necesară executarea în continuare a pedepsei prin privare de libertate pentru corijarea comportamentului antisocial de care petentul dă dovadă, în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p., va admite recursul formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, va desființa hotărârea atacată și, în rejudecare, în baza art. 587 C.p.p. raportat la art. 59 C.pen. din 1969, va respinge, ca nefondată, cererea de liberare condiționată formulată de petentul-condamnat C. S..
Instanța va fixa un termen pentru reînnoire a cererii după data de 20.02.2014, apreciind că acest interval de timp este necesar și suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
În baza art. 275 al.2 C.p.p., condamnatul urmează a fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță, urmând ca cele efectuate în recurs să rămână în sarcina statului, conform dispozițiilor art.275 alin.3 C.p.p.
Întrucât petentul-condamnat a fost asistat de avocat desemnat din oficiu, se va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul acestuia, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. admite recursul formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.3509/18.12.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează hotărârea atacată și, în rejudecare:
În baza art. 587 C.p.p. raportat la art. 59 C.pen. din 1969, respinge, ca nefondată, cererea de liberare condiționată formulată de petentul-condamnat C. S., fiul lui P. si D., născut la data de 27.07.1987, CNP_, în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara.
Stabilește termen după care cererea poate fi reînnoită la data de 20.02.2014.
În baza art. 275 al.2 C.p.p. obligă petentul-condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. C. ȚIRA M. B. A. P.
GREFIER,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
3 ex./21.02.2014
Primă instanță: jud. N. B.
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 1008/2013.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 174/2016.... → |
|---|
