Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 96/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 96/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 20-02-2012 în dosarul nr. 96/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 96/R
Ședința publică din data de 20 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: F. I.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
Grefier: C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror S. V. D..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpații recurenți M. C. D. și M. M., împotriva sentinței penale nr. 3084 din 07.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că au fost depuse la dosar concluzii scrise din partea părți civile P. D. G..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.02.2012, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părții civile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3084/07.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p rap. la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul M. C. D., fiul lui G. și I., născut la 08.06.1985 în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, ., ., jud. T., cetățenie română, fără antecedente penale, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. 1 C.p.
În temeiul art. 181 C.p. a condamnat pe inculpatul M. M., fiul lui M. M. și M., născut la 29.05.1980 în A. I., jud. A., domiciliat în A. – I., ., ., CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de:
- 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 81 C. pen, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 2 ani și 8 luni, în condițiile art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. art. 83 și 84 C.pen., în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, respectiv că dacă, până la expirarea termenului de încercare inculpatul nu a stabilit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării pedepsei, dispunând executarea pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A luat act că Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. D. G. cu privire la daunele morale solicitate și a obligat inculpații M. C. D. și M. M. să plătească părții civile P. D. G. suma de 8000 euro cu titlu de daune morale, din care inculpatul M. C. D. - suma de 1000 euro și inculpatul M. M. – suma de 7000 euro.
În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. D. G. cu privire la daunele materiale solicitate și a obligat inculpatul M. M. să plătească părții civile suma de 300 euro reprezentând daune materiale.
A respins în rest pretențiile civile ca neîntemeiate.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul M. M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 3 C.p. cheltuielile judiciare avansate de stat ce îi reveneau inculpatului M. C. D. rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului M. M. în sumă de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 673/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 06.01.2011 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.penal și a inculpatului M. C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.1 C.penal.
În fapt s-a reținut că: la data de 17.08.2006, a fost înregistrată la Poliția mun. Timișoara plângerea părții vătămate P. D. G. prin care acesta reclama faptul că în data de 29.07.2006, în jurul orelor 18,00, a fost agresat de mai mulți tineri necunoscuți, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile de îngrijiri medicale potrivit certificatului medico-legal eliberat de IML Timișoara. În urma cercetărilor efectuate de organele de poliție s-a stabilit că în data de 29.07.2006, în jurul orelor 18.00, partea vătămată P. D. G., student al Facultății de Științe Economice Timișoara, se afla împreună cu colegii săi T. A., Bili A.-A. și M. F. pe treptele Facultății de D. din cadrul Universității de Vest Timișoara situată pe . Tisa nr. 9, unde au susținut anterior un examen. În ziua respectivă urma să se desfășoare meciul de fotbal dintre echipele Politehnica Timișoara și Steaua București și un grup de suporteri ai echipei Poli Timișoara, aflați în stare de ebrietate, a trecut prin apropierea Facultății de D., îndreptându-se către stadion. Învinuiții M. M. și M. C. D., care făceau parte din grupul de suporteri ai echipei Politehnica Timișoara, sub pretextul că partea vătămată și colegii ei sunt suporteri ai echipei Steaua București, i-au agresat, lovindu-i cu pumnii.
După agresiune, partea vătămată și colegii ei au solicitat ajutorul unui echipaj de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi T. aflat în apropiere, în vederea identificării agresorilor. Victimele s-au deplasat împreună cu membrii echipajului de jandarmi până în fața sălii O. din Timișoara, unde la o terasă au fost identificați învinuiții M. M. și M. C. D.. Învinuitul M. C. D. a încercat să fugă după identificarea sa de către părțile vătămate însoțite de jandarmi, dar a fost reținut de către membrii echipajului de jandarmi.
Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost: plângerea și declarațiile părții vătămate P. D. G. (f. 11-15, 47, 110-111), copie certificat medico-legal nr. 1450/C/31.07.2006 (P. D. - f.16), procese verbale și planșe foto întocmite cu ocazia recunoașterii după planșe foto a învinuiților M. Crsitaian și M. M. de către partea vătămată P. D. și martorii B. A. A., T. A. și M. F. (f.32-46), adresele cu nr.7593/P/l5.09.2006 și_/19.07.2007 a Grupării de Jandarmi "Glad Voievod" Timișoara (f.23), copii declarații contravenienți M. C. și M. M. și copii procese verbale de contravenție (f. 24-27), declarații martor asistent Grecesu G. (f.37-40), declarații martori B. A. A. (f.58-62), M. F. (f.65-67), T. A. (f.49-56) și M. M. (f.69-70), copie scrisoare medicala B. A. A. (f.63), și certificat medico-legal T. A. M. (f.52), .declarație de învinuit M. M. (f.76-80,104), declarație de învinuit M. C. D. (f.88-89,106), procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (pag 107-109, 113-114).
Partea vătămată P. G. D. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 300 euro reprezentând daune materiale și cu suma de 30.000 euro, reprezentând daune morale (f.68-69 – dosar instanță).
Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Inculpații M. C. D. și M. M. au fost audiați la termenul de judecată din 06.06.2011 (f.122, 123 – dosar instanță).
În cauză au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu B. A. A. (f.127 – dosar instanță), T. A. M. (f.144 – dosar instanță), M. F. (f.145 – dosar instanță). Față de martorii M. M. și G. G. (martor asistent), constatându-se din dovezile de îndeplinire a mandatelor de aducere emise pe numele acestora (f.83-84, 87-88 – dosar instanță), imposibilitatea audierii, s-a făcut aplic. art. 327 al.3 C.p.p.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoare situație de fapt:
În data de 29.07.2006, în jurul orelor 18.00, partea vătămată P. D. G., student al Facultății de Științe Economice Timișoara, se afla împreună cu colegii săi T. A., Bili A.-A. și M. F. pe treptele Facultății de D. din cadrul Universității de Vest Timișoara situată pe . Tisa nr. 9, unde au susținut anterior un examen. În ziua respectivă urma să se desfășoare meciul de fotbal dintre echipele Politehnica Timișoara și Steaua București și un grup de suporteri ai echipei Poli Timișoara, aflați în stare de ebrietate, a trecut prin apropierea Facultății de D., îndreptându-se către stadion. Inculpații M. M. și M. C. D., care făceau parte din grupul de suporteri ai echipei Politehnica Timișoara, sub pretextul că partea vătămată și colegii ei sunt suporteri ai echipei Steaua București, i-au agresat, lovindu-i cu pumnii.
Partea vătămată P. D. G. s-a prezentat în vederea examinării la Institutul de Medicină Legală Timișoara, constatându-se că a suferit în urma agresiunii o „fractură de cap metacarp IV mână dreapta", necesitând un număr de 35 de zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 1450/31.07.2006.
Numitul T. A. a fost și el agresat, suferind leziuni ce au necesitat 5 zile de îngrijiri medicale, dar prin declarația din data de 28.01.2009 și-a retras plângerea formulată, arătând că nu mai are nici o pretenție față de agresori. Martorul Bili A. A. a fost și el agresat, dar prin declarația din data de 22.06.2010 a arătat că nu mai are nici o pretenție față de agresori.
După agresiune, partea vătămată și colegii ei au solicitat ajutorul unui echipaj de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi T. aflat în apropiere, în vederea identificării agresorilor. Victimele s-au deplasat împreună cu membrii echipajului de jandarmi până în fața sălii O. din Timișoara, unde la o terasă au fost identificați inculpații M. M. și M. C. D..
Această stare de fapt reiese din probele administrate astfel:
Din declarația părții vătămate P. D. reiese că incidentul a fost declanșat de inculpatul M. M., care le-a strigat celor din grupul în care se afla partea vătămată că sunt suporteri ai echipei Steaua (deși nici unul nu purta îmbrăcăminte sau alte accesorii cu însemne ale echipei Steaua), iar ulterior atât acesta cât și inculpatul M. C. D. i-au aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii. Partea vătămata a mai arătat ca este sigură că doar cei doi inculpați l-au agresat iar restul grupului din care părea ca aceștia făceau parte doar i-au privit fără să intervină.
Partea vătămată P. D. a precizat că . suferită la mâna dreaptă i-a fost produsă de inculpatul M. M., fără a putea preciza dacă mâna i-a fost întoarsă de inculpat („dată peste cap”) sau doar a blocat cu ea o lovitură aplicată de acesta (f. 12-15 dosar UP).
La data de 22.06.2010, partea vătămată Parschiva D. a participat la efectuarea unor recunoașteri după planșa foto indicând fără să ezite pe cei doi inculpați ca fiind persoanele care în data de 29.07.2006 l-au agresat (f. 32 dosar UP).
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor oculari M. F., Bili A. A. și T. A. și cu recunoașterile după planșe foto efectuate în timpul cercetărilor (f. 33-35 dosar UP).
Astfel din declarația martorului T. A. reiese că, la data de 29.07.2006, în fața Facultății de D. din Timișoara și-a făcut apariția un grup de tineri recalcitranți, iar altercația a fost declanșată de inculpatul M. M. pe motiv că cei din grupul părții vătămate ar fi fost suporteri ai echipei Steaua.
Numitul T. A. a fost și el agresat, suferind leziuni ce au necesitat 5 zile de îngrijiri medicale. Susnumitul a participat la recunoașterea după planșă foto a inculpaților, declarând ulterior (f.49 – dos. UP, f. 144 – dosar instanță) că nu are nici un dubiu referitor la persoanele indicate. T. A. a mai declarat că „sunt sigur că tânărul înalt, solid, care a fost îmbrăcat în roșu este numitul M. M. de la care a pornit tot incidentul…..al doilea am aflat că se numește M. C. D. ". Martorul a mai declarat că el a fost lovit cu siguranță de M. M., iar pe colegul său P. D. l-au lovit amândoi inculpații (f.51 – dos. UP)
Ulterior, în fața instanței martorul T. A. M. și-a menținut declarația cu privire la faptul că partea vătămată a fost lovită de inculpatul M. M., precizând, totodată, că partea vătămată a mai fost lovită de o altă persoană, despre care poate preciza că nu a fost inculpatul M. C. D.( f. 144 – dos. instanță).
Martorul B. A. A. a declarat și el după recunoașterea după planșa foto a inculpaților (f. 59 – dos. UP) că el a fost lovit de inculpatul M. M., dar că partea vătămată P. D. a fost agresată de ambii învinuiți ( „mai menționez faptul că M. M. și M. C. l-au lovit pe P. D. -f.59 – dos. UP;, „...arăt faptul că numiții M. M. și M. C. sunt cei care l-au lovit pe P. D., provocăndu-i vătămări corporale... "- f.61 – dos. UP).
Ulterior, a revenit asupra declarațiilor inițiale precizând faptul că a observat când partea vătămată era lovită de inculpatul M. M., fără a observa dacă era lovită și de inculpatul M. C. (f.127 – dos. instanță).
Instanța a avut în vedere, la stabilirea stării de fapt, declarațiile martorilor T. A. și B. A. A. date în cursul urmăririi penale, în care martorii au precizat că partea vătămată a fost lovită de ambii inculpați, reținând că aceste declarații se coroborează cu restul materialului probator (declarațiile părții vătămate, recunoașterile după planșa foto) și care, datorită momentului în care au fost date, sunt de natură să reflecte cu o mai mare exactitate realitatea.
La data de 22.06.2010, la sediul Poliției mun. Timișoara, partea vătămată Parschiva D., împreună cu martorii M. F., Bili A. A. și
T. A. au participat, în prezența martorului asistent G. G., la
efectuarea unor recunoașteri, după o planșă foto ce conținea fotografiile a șase
persoane de sex masculin cu vârste și fizionomii asemănătoare, a persoanelor
care în data de 29.07.2006 l-au agresat pe partea vătămată. Atât partea vătămată,
cât și martorii i-au indicat fără să ezite pe cei doi învinuiți ca fiind persoanele
care în data de 29.07.2006 i-au agresat.
Martorii M. F. și M. M. l-au recunoscut după planșa foto pe inculpatul M. M. ca fiind unul dintre agresorii care a participat la incident și care l-a agresat pe martorul T. A..(f.67, 69 – dos. UP, f. 145 dosar inst).
Inculpații M. M. și M. C. D. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
Inculpatul M. M. a declarat că în dimineața zilei de 29.07.2006 s-a deplasat de la A. I. la Timișoara pentru a urmări meciul de fotbal dintre echipele Politehnica Timișoara și Steaua București. După ce a ajuns în Timișoara a consumat împreună cu alți suporteri ai echipei Poli băuturi alcoolice în intervalul orar 11.00-18.00 și, în timp ce se deplasa împreună cu ceilalți suporteri spre stadionul unde urma să se desfășoare meciul de fotbal, a participat la un scandal desfășurat în fața Facultății de D. între grupul de suporteri din care făcea și el parte și mai mulți tineri pe care i-a crezut suporteri ai echipei Steaua București ( „...în fața Facultății de D. ne-am întâlnit cu cinci persoane, având rucsacuri în spate am crezut că sunt suporteri steliști, ne-am băgat în ei și a început scandalul”).
În declarația dată în fața instanței, inculpatul M. M. a arătat că s-a declanșat o altercație între grupul său și mai mulți tineri aflați în fața facultății. În acest timp el nu a participat la conflict, fiind accidentat (fiind în stare de ebrietate, a căzut anterior peste balustrada unui bar din Complexul Studențesc ) -f.123 dos. instanță.
După cum se observă, în faza de cercetare penală inculpatul a arătat că a participat la altercație, dar nu mai ține minte exact ce s-a întâmplat întrucât era în stare de ebrietate, în timp ce în fața instanței a arătat că întrucât era în stare de ebrietate și accidentat, a căzut jos, așa că nu a lovit nicio persoană.
Totodată, în declarația dată în fața instanței, inculpatul M. M. a arătat că inculpatul M. C. D. nu s-a aflat la locul incidentului, în fața Facultății de D., aspect care este însă infirmat de întreg materialul probator, respectiv declarațiile părții vătămate și ale martorilor oculari confirmând prezența inculpatului M. C. la locul incidentului.
Nici inculpatul M. C. D. nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a fost oprit de jandarmi în timp ce se afla pe stradă (. din fața Sălii O. și a fost sancționat pe nedrept pentru că ar fi participat la un scandal în dreptul Facultății de D.. Potrivit declarației acestuia, el nu a participat la incidentul respectiv.
În dovedirea celor afirmate, inculpatul a solicitat emiterea unei adese către Universitatea de Vest Timișoara – Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor, prin care să arate că în ziua incidentului, a susținut un examen, motiv pentru care nu putea participa la altercație.
Prin adresa nr. 362/04.07.2011 emisă de către Universitatea de Vest Timișoara – Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor, s-a comunicat faptul că la data de 29.07.2006, din documentele pe care respectiva instituție le mai deține, nu reiese faptul că inculpatul M. C. D. a susținut vreun examen (f.141 – dosar instanță).
În drept, fapta inculpatului M. M. care în data de 29.07.2006, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii părții vătămate P. G. D., lovituri în urma cărora partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat un nr. de 35 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 al.1 Cp.
În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea de lovire a părții vătămate cu pumnii.
Urmarea imediată constă în leziunile suferite de către partea vătămată ca urmare a acțiunii agresive a inculpatului, leziuni care au necesitat 35 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate rezultă din modul în care a fost comisă infracțiunea, în sensul că, leziunile suferite de către partea vătămată sunt consecința directă a loviturilor aplicate de către inculpat. Astfel, . suferită la mâna dreaptă de către partea vătămată (fractură metacarp IV mâna dr.) i-a fost produsă de inculpatul M. M., fără a putea preciza dacă mâna i-a fost întoarsă de inculpat („dată peste cap”) sau partea a blocat cu ea o lovitură aplicată de acesta, în ambele cazuri leziunea fiind consecința directă a acțiunii inculpatului.
Astfel, instanța a apreciat că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzută de art.19 al.1 lit. a C.p., acesta prevăzând faptul că prin lovirea părții vătămate îi va provoca acestuia leziuni și urmărind, totodată, producerea rezultatului faptei sale.
Fapta inculpatului M. C. D. care în data de 29.07.2006, împreună cu inculpatul M. M., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii părții vătămate P. G. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.1 C.penal.
Instanța a constatat că, cu privire la infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 180 al 1 C.p. reținută în sarcina inculpatului M. C. D. s-a împlinit la data de 28.01.2011 termenul de prescripție a răspunderii penale de 4 ani și 6 luni, stabilit potrivit art. 124 C.p. rap. la art. 122 alin 1 lit. e C.p. și calculat de la data săvârșirii faptei, 29.07.2006.
Prin urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p rap. la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p. instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul M. C. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. 1 C.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului M. M., conform art.72 C.pen., instanța a avut în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, atitudinea agresivă a inculpatului care a fost cel care a declanșat altercația dintr-un motiv superficial ( presupunând că persoana vătămată și cei din grupul acestora ar fi suporteri ai echipei Steaua București, deși nu a existat nici un indiciu în acest sens) și care a avut un rol determinant în altercația provocată, agresând cu această ocazie mai multe persoane.
Totodată, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului M. M., instanța a reținut faptul că inculpatul a nu a recunoscut săvârșirea faptei, insă a reținut în favoarea acestuia faptul că nu are antecedente penale.
Pentru considerentele expuse mai sus C.proc.penală, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa orientată spre minimul special prevăzut de lege, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare.
În privința pedepsei accesorie, instanța a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, nu a interzis inculpaților decât dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art.64 lit.a teza a II a și b C.pen., reținând că față de natura infracțiunilor nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I C.pen.
Prin decizia nr. LXXIV (74), admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din C.penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din C.penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.3 din C.penal.
În acest sens, instanța a reținut că nu este aplicabil art.64 lit.c, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o funcție, o profesie sau de o activitate pentru săvârșirea infracțiunii.
Prin urmare, în temeiul art.71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b C.pen..
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatului, de periculozitatea socială a acestuia, reținând, în special lipsa antecedentelor penale ale acestuia, s-a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție.
Astfel, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 C.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată, în temeiul art.82 C.penal s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 2 ani și 8 luni, iar în baza art.359 C.proc.penală i s-a atras atenția că, în situația în care în cursul acestui termen va săvârși vreo altă infracțiune, cu intenție, potrivit art.83 C.penal,. precum și dacă, în cursul acestui termen nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, potrivit art.84 C.penal, riscă revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune
Suspendând executarea pedepselor principale, instanța a dispus în temeiul art.71 al.5 C.pen., suspendarea și a pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea P. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând daune materiale și suma de 30.000 euro reprezentând daune morale.
Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, atât în sarcina inculpatului M. M., cât și în sarcina inculpatului M. C. D..
Având în vedere existența faptelor ilicite a inculpaților, constând în exercitarea cu intenție a actelor de violență asupra părții civile, existența unui prejudiciu prin vătămarea integrității corporale și cauzarea de suferințe fizice, prejudiciu dovedit de partea civilă prin certificatul medico-legal și declarațiile martorilor audiați (cu precizarea faptului că doar acțiunea inculpatului M. M. a avut ca urmare cauzarea leziunii – fractură la nivelul mâinii drepte - ce a necesitat 35 de zile de îngrijiri medicale, iar acțiunea inculpatului M. C. D. a avut ca urmare cauzarea de suferințe fizice ce nu au fost cuantificate în zile de îngrijiri medicale), precum și existența raportului de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpaților, prev. de art. 998, 999 C.pciv.
Instanța nu a reținut dispozițiile art. 1003 C.civ.m apreciind că nu este incidentă răspunderea solidară a inculpaților, în sarcina fiecăruia reținându-se fapte distincte, cauzatoare de urmări proprii.
Cu privire la daunele materiale solicitate, instanța a constatat că partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând cheltuieli medicale pentru vindecarea leziunii provocate prin fracturarea mâinii drepte. Instanța a constatat că aceste cheltuieli sunt rezonabile și justificate de natura și gravitatea leziunii (chiar dacă partea vătămată nu a depus nici un document justificativ, cu excepția certificatului medico-legal) și imputabile exclusiv inculpatului M. M..
Prin urmare, în baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. D. G. cu privire la daunele materiale solicitate și a obligat inculpatul M. M. să plătească părții civile suma de 300 euro reprezentând daune materiale.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanța a apreciat că fapta inculpatului M. M., prin cauzarea de leziuni – fractură col metacarp IV mâna dr.-, care a necesitat un nr. de 35 zile de îngrijiri medicale (astfel cum reiese din certificatul medico –legal 1450/C/31.07.2006) este de natură să cauzeze suferințe fizice și psihice (pretium doloris) care, raportat la gravitatea leziunii, nr. de zile de îngrijiri medicale, împrejurările săvârșirii faptei, șocul suferit pe partea vătămată, care, aflându-se la facultate, s-a văzut lovită de mai multe persoane aparent fără motiv, justifică acordarea sumei de 7000 cu titlu de daune materiale.
Totodată, fapta inculpatului M. C. D., prin cauzarea de suferințe fizice și psihice - pretium doloris- (având în vedere contextul agresării părții vătămate ), justifică acordarea sumei de 1000 euro cu titlu de daune morale.
Cu privire la prejudiciul de agrement invocat de partea civilă, instanța a reținut ca aceasta nu a făcut dovada, prin acte medicale, că leziunea suferită nu s-ar fi vindecat corespunzător, fiind resimțită în prezent și afectând posibilitatea acestuia de a desfășura activități cotidiene sau de agrement.
Instanța a respins în rest acțiunea civilă a părții civile ca neîntemeiată, întrucât despăgubirile acordate nu pot constitui o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate, cu o compensație justificată și proporțională pentru prejudiciul suferit.
Prin urmare, în baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. D. G. cu privire la daunele morale solicitate și a obligat inculpații M. C. D. și M. M. să plătească părții civile P. D. G. suma de 8000 euro cu titlu de daune morale, din care inculpatul M. C. D. - suma de 1000 euro și inculpatul M. M. – suma de 7000 euro.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul M. M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 3 C.p. cheltuielile judiciare avansate de stat ce îi reveneau inculpatului M. C. D. vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului M. M. în sumă de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal inculpații, recurs nemotivat în scris de către inculpatul M. fiind susținut doar oral în fața instanței, în condițiile prevăzute de art.38510 al.3 C.p.p..
Prin motivele scrise, inculpatul M. M. a solicitat, în esență, în principal, achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.p.p., rap. la art.10 lit.c C.p.p. și înlăturarea obligării sale de la plata despăgubirilor civile, iar în subsidiar, condamnarea sa la o amendă penală, prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa, admiterea daunelor materiale doar în măsura în care sunt dovedite cu înscrisuri și respingerea daunelor morale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856 al. 3 C.p.p., instanța constată că recursul promovat inculpatul M. este nefondat, fiind însă fondat recursul declarat în cauză de inculpatul M., sentința Judecătoriei Timișoara fiind netemeinică doar sub aspectul obligării inculpatului M. M. la plata către partea civilă P. D. G. a sumei de 300 euro, cu titlu de daune materiale.
Din analiza hotărârii primei instanțe reiese că aceasta a expus considerentele pe care și-a întemeiat soluția, făcând referințe la probele din dosar, în baza cărora a stabilit corect starea de fapt.
A fost probată vinovăția inculpatului M. M. și a inculpatului M. C. A. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, fiind stabilită corect încadrarea juridică a faptelor. Din probele administrate în dosar, reiese că în data de 29.07.2006 cei doi inculpați i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii părții vătămate P. D., inculpatul M. cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 35 de zile de îngrijiri medicale.
Tribunalul reține că pedeapsa aplicată inculpatului M. M. de către prima instanță este în limitele legale, iar la individualizarea acesteia instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., aplicând o pedeapsă orientată spre minimul special. Reținerea circumstanțelor atenuante față de împrejurările săvârșirii faptei, de persoana inculpatului, care, deși nu are antecedente penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei adoptând o atitudine nesinceră în raport cu probatoriul administrat, nu se justifică, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.74 C.p.
În favoarea inculpatului M. a operat prescripția specială a răspunderii penale, astfel că s-a impus încetarea procesului penal.
De asemenea, tribunalul reține că pedeapsa aplicată de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului M. M. este aptă să conducă la scopul prevăzut de art. 52 C.p.
Neexistând niciun dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către inculpatul M., achitarea acestuia nu se impune, astfel cum s-a cerut în apărare.
Tribunalul constată că în cazul părții civile P. D. G., susținerile privind daunele materiale nu sunt dovedite, prima instanță acordându-le în mod greșit doar în baza afirmațiilor și estimărilor proprii ale părții civile, fără nicio argumentare probatorie. Având în vedere că la dosarul cauzei există doar certificatul medico-legal, fără a fi însoțit măcar de chitanța privind contravaloarea acestuia, tribunalul, în rejudecare, va respinge pretențiile formulate cu acest titlu de partea civilă, ca nedovedite.
În ceea ce privește daunele morale acordate, instanța de control judiciar reține că principiul aplicabil în materie de care trebuie să țină seama este cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art. 14 C.p.p.).
Este indiscutabil că partea civilă P. D. G. a suferit o traumă fizică și psihică ca urmare a agresiunii exercitate de către cei doi inculpați, în raport cu toate elementele de la dosar (acte medicale), însă, se impune stabilirea unei proporționalități între suferința provocată care, deși nu poate fi cuantificată, este cel puțin estimată.
Tribunalul apreciază că - în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun mod suferința reală a victimei - suma de 8.000 euro cu titlu de daune morale ( din care 7.000 euro în sarcina inculpatului M. M. și 1.000 euro în sarcina inculpatului M. C. D. ) reprezintă o satisfacție echitabilă acordată părții civile. În opinia instanței, o majorare mai accentuată a acestei sume ( s-a cerut suma de 30.000 euro ), deși partea civilă nu a declarat recurs, ar reprezenta o sarcină disproporționată și excesivă ce le-ar reveni inculpaților în raport cu traumele suportate de victimă, numărul zilelor de îngrijiri medicale, vârsta și preocupările specifice vârstei victimei.
Apreciind că nu se impune nici micșorarea cuantumul daunelor morale acordate, așa cum au solicitat inculpații prin motivele de recurs, întrucât acest lucru ar duce la încălcarea principiului antemenționat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. C. D., împotriva sentinței penale nr. 3084 din 17.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., va admite recursul declarat de inculpatul M. M. împotriva aceleiași sentinței, va casa sentința penală recurată doar pe latură civilă și rejudecând cauza, va înlătură obligarea inculpatului M. M. la plata către partea civilă P. D. G. a sumei de 300 euro, cu titlu de daune materiale.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., va obliga inculpatul M. C. D. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs, iar în temeiul art. 192 al. 3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.193 al.6 C.p.p., va admite în parte cererea părții civile de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și va obliga inculpatul M. C. D. la plata sumei de 215 lei solicitată cu acest titlu, față de culpa sa procesuală și respinge în rest cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. C. D., împotriva sentinței penale nr. 3084 din 17.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de inculpatul M. M. împotriva aceleiași sentinței.
Casează sentința penală recurată doar pe latură civilă și rejudecând cauza:
Înlătură obligarea inculpatului M. M. la plata către partea civilă P. D. G. a sumei de 300 euro, cu titlu de daune materiale.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă inculpatul M. C. D. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
În temeiul art. 192 al. 3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
În baza art.193 al.6 C.p.p., admite în parte cererea părții civile de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și obligă inculpatul M. C. D. la plata sumei de 215 lei solicitată cu acest titlu și respinge în rest cererea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2012.
Președinte Judecător Judecător
D. C. F. I. A. C. Țira
Grefier
C. M.
C.D./.GR/2 ex./20.02.2012
Prima instanță:
S. L.– Jud. Timișoara
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 68/2012.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 161/2015.... → |
|---|
