Prelungire arestare preventivă. Art.234 NCPP. Decizia nr. 142/2016. Tribunalul TIMIŞ

Tribunalul TIMIŞ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 142/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 142/2016

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 142/C.

Ședința camerei de consiliu din data de 17.02.2016

Completul constituit din:

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: S. L.

Grefier: E. M.

Pe rol se află judecarea contestației declarată de MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TIMIȘOARA împotriva încheierii penale nr. 14/11.02.2016 a Judecătoriei Timișoara în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 16.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17.02.2016, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI

Deliberând constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 14/11.02.2016 a Judecătoriei Timișoara în dosar nr._, în temeiul dispozițiilor art. 237 C.pr.pen., raportat la art. 234 C.pr.pen. și art. 235 C.pr.pen., cu aplicarea art. 223 alin. 2 C.pr. pen., raportat la art. 202 alin. 1 și 3 C.pr.pen., s-a respins cererea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpatul D. F., fiul lui M. și M., născut la data de 22.01.1971, în com. U., .. 72, jud. Cluj, locuind fără forme legale în com. Moșnița Nouă, ., jud. T., fără acte de identitate, CNP_, necăsătorit, cu antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. 3 lit. c C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., arestat preventiv prin încheierea nr. 9/20.01.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara din data de 20.01.2016 până la data de 18.02.2016, inclusiv.

În temeiul art. 237 alin.2 C. proc. pen., raportat la art. 242 alin. 2 și 215 C. proc. pen., cu aplicarea art. 202 alin. 4 lit. b C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului D. F., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/UP/20.01.2016, cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile.

În temeiul art. 215 ind. 1 C. proc. pen. verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar urmează să fie efectuată înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege.

În temeiul art. 215 alin. 1 C. proc. pen. s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la I.P.J. T.- Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul art. 215 alin. 2 C. proc. pen. impune inculpatului respectarea următoarelor obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:

a) să nu părăsească teritoriul țării, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

b) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

c) să nu se apropie de persoana vătămată și să nu comunice cu aceasta direct sau indirect, pe nicio cale;

În temeiul art. 215 alin. 3 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În temeiul art. 215 alin. 4 C. proc. pen. supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se va realiza de I.P.J. T.- Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare.

În temeiul art. 215 alin. 5 C. proc. pen. s-a dispus comunicarea câte unei copii a prezentei încheieri inculpatului, I.P.J. T., I.P.J. T.- Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, Inspectoratului de Jandarmi T., Poliției Comunitare Timișoara, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor T., Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor T., Inspectoratului Național al Poliției de Frontieră, I.P.J. T.- Serviciul arme și Muniții.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă 5/UP/20.01.2016 după expirarea duratei arestării preventive, respectiv după data de 18.02.2016 inclusiv, dacă nu este deținut sau arestat preventiv în altă cauză.

Măsura a fost comunicată administrației locului de deținere, care este obligată să o aducă la cunoștință inculpatului.

În temeiul art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul de avocatului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 10.02.2016 sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a propus prelungirea arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile a inculpatului D. F., cercetat în dosarul nr. 9307/P/2015 pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 3 lit. c) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.,

În motivarea propunerii s-a arătat că la data de 21.07.2015 numita V. A. D. a depus o plângere la Poliția Municipiului Timișoara în care a arătat că a fost victima unei infracțiuni de viol comisă de către o persoană de sex masculin în noaptea de 21.07.2015.

Prin ordonanța din data de 21.07.2015 a organelor de cercetare penală s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de viol prev. de art. 218 C.pen., reținându-se că persoana vătămată V. A.-D., în vârstă de 13 ani, în timp ce se afla în incinta Gării de Nord din Timișoara, a fost acostată de un individ necunoscut, care, sub pretextul că o va ajuta să-și caute sora, de care se pierduse anterior, a dus-o cu un taxi chemat telefonic de către acesta într-o locație necunoscută, unde a întreținut raporturi sexuale normale neprotejate cu persoana vătămată fără voia ei.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara din data de 20.01.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de D. F., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 218 alin. 3 lit. c) C.pen.

Prin ordonanța din data de 20.01.2016, ora. 01:30, organele de cercetare penală au dispus măsura reținerii suspectului D. F. pe o durată de 24 de ore, de la data de 20.01.2016, ora 02:30 și va expira la data de 20.01.2016, ora 23:00.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara din data de 20.01.2016 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina lui D. F. din infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. 3 lit. c) C.pen. în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. 3 lit. c) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 218 alin. 3 lit. c) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.

Prin încheierea nr. 9/20.01.2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara s-a admis propunerea formulată de parchet și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. F. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 20.01.2016 până la data de 18.02.2016.

S-a arătat că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și că prelungirea măsurii arestării preventive este motivată de faptul că urmărirea penală este în desfășurare și urmează a se stabili dacă urmele biologice ce au fost ridicate de la persoana vătămată corespund profilului ADN al inculpatului. Astfel, înlăuntrul perioadei în care inculpatul a fost arestat preventiv s-a dispus prin ordonanța din data de 09.02.2016 efectuarea unei expertize medico-legale – examen ADN având ca obiect stabilirea dacă profilul A. extras din probele în litigiu (tampon cu secreție vaginală recoltat de la persoana vătămată V. A.-D. la data de 21.07.2015) corespund cu profilurile extrase din probele de referință recoltate inculpatului D. F..

Analizând materialul probator administrat in cauză, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 9/20.01.2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara s-a admis propunerea formulată de parchet și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 20.01.2016 până la data de 18.02.2016.

La data de 05.02.2016, în prezența apărătorului din oficiu L. L., inculpatul a declarat că este de acord cu prelevarea de probe biologice, conform celor declarate în fața judecătorului de drepturi și libertăți.

Prin ordonanța din data de 09.02.2016 s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale – examen ADN pentru a se stabili dacă profilul ADN extras din probele în litigiu recoltate de la persoana vătămată V. A.-D. la data de 21.07.2015 corespund cu profilurile extrase din probele de referință recoltate inculpatului D. F..

În fapt, din analiza materialul probator reiese că există suspiciunea rezonabilă că în noaptea de 20/21.07.2015 inculpatul s-a întâlnit cu persoana vătămată V. E. D., în vârstă de 13 ani, în incinta Gării de Nord din Timișoara, a condus-o cu un taxi până la apartamentul pe care îl avea închiriat de la martorul U. M.-P. în localitatea Utvin, jud. T., după care a amenințat-o cu acte de violență și a întreținut două raporturi sexuale normale cu aceasta.

Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că potrivit dispozițiilor art. 202 C.p.p. scopul măsurilor preventive este acela de asigura buna desfășurare a procesului penal, precum și împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală, de la judecată, ori de la executarea pedepsei.

Cu referire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 223 C.p.p., față de durata reținerii și arestării preventive și atitudinea procesuală a inculpatului, care deși nu a recunoscut fapta, a fost de acord cu prelevarea de probe biologice, judecătorul de drepturi și libertăți constată că deși în cauză este îndeplinită condiția privind pedeapsa cu închisoarea de 5 ani sau mai mare ani prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută, infracțiunea de viol fiind enumerată printre cele care justifică luarea măsurii arestării preventive, în cauză nu este îndeplinită și cea de-a doua condiție, referitoare la existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Starea de pericol trebuie dedusă din datele existente în cauză privitoare atât la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, cât și la comportamentul și antecedentele penale ale inculpatului.

Astfel, prima instanță a reținut că inculpatul nu s-a opus prelevării probelor biologice în vederea efectuării unei expertize medico-legale – examen ADN pentru a se stabili dacă profilul ADN extras din probele în litigiu recoltate de la persoana vătămată la data de 21.07.2015 corespund cu profilurile extrase din probele de referință care i-au fost recoltate, atitudine procesuală din care reiese că acesta nu se opune bunei desfășurări a cercetării penale în cauză.

S-a reținut de asemenea că pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie actual, și scade odată cu trecerea timpului, iar fapta cu privire la care persoana vătămată a formulat plângere penală a fost săvârșită cu peste șase luni în urmă, respectiv în data de 21.07.2015.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, însă nu a mai fost condamnat pentru infracțiuni contra integrității sexuale și nici la infracțiuni care implică violență, astfel că nu se poate reține suspiciunea că odată lăsat în libertate va săvârși fapte de violență.

Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că deși fapta de viol asupra unei persoane vătămate minore este de o gravitate sporită, față de circumstanțele personale ale inculpatului nu mai este îndeplinită condiția prevăzută de art. 223 alin. II teza finală C. pr. pen. Deși este urmarea unei aprecieri subiective, evaluarea pericolului inculpatului pentru ordinea publică se bazează pe criterii obiective, chiar dacă acestea nu sunt strict cuantificabile. În aplicarea art. 5 din CEDO, dispozițiile art. 202 C.p.p. stabilesc cu titlu de generalitate criteriile de alegere a măsurii preventive, acestea constituind, implicit, și criterii de apreciere a pericolului pentru ordinea publică.

Față de scopul măsurilor preventive, de criteriile prevăzute de art. 202 C.p.p. ce trebuie avute în vedere în cazul prelungirii unei astfel de măsuri, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că luarea altei măsuri preventive față de inculpat, neprivative de libertate, răspunde cerințelor de asigurare a unei bune desfășurări a procesului penal. În același sens se va avea în vedere practica constantă a Curții EDO în sensul că, potrivit art. 5 & 3 din Convenție, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, întrucât detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, iar ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă (Hot. Wemhoff c. Germaniei/ 27.06.1968), iar instanțele interne trebuie să respecte prezumția de nevinovăție atunci când analizează necesitatea arestării preventive a unui acuzat și că menținerea în detenție nu poate fi folosită pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate, sprijinindu-se în mod esențial și abstract pe gravitatea faptelor comise (Pastouria & G., Letellier & Franța).

De asemenea, s-a avut în vedere că reacția opiniei publice nu este un temei absolut pentru lipsirea de libertate a unei persoane, fiind acceptată doar în circumstanțe excepționale și în măsură să demonstreze că punerea în libertate a unei persoane ar tulbura într-adevăr ordinea publică, ceea ce nu mai este cazul în speță, față de timpul scurs de la data la care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită fapta și față de atitudinea procesuală a inculpatului, neexistând nici indicii privind reluarea activității infracționale, încercarea de a influența desfășurarea anchetei penale sau sustragerea de la judecată.

Împrejurarea care a determinat reținerea stării de pericol pentru ordinea publică a fost aceea că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a condus persoana vătămată, în vârstă de 13 ani, din incinta Gării de Nord din Timișoara până la apartamentul pe care îl avea închiriat în localitatea Utvin, jud. T., după care a amenințat-o cu acte de violență și a întreținut raporturi sexuale normale cu aceasta. Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că ulterior admiterii propunerii de arestare preventivă inculpatul nu a fost audiat cu privire la situația de fapt, nu a fost reaudiată persoana vătămată pentru a se corobora declarațiile parțial contradictorii ale celor doi cu materialul probator administrat în cauză și nu s-au comunicat concluziile expertizei medico-legale- examen ADN pentru a se stabili dacă profilul ADN extras din probele în litigiu recoltate de la persoana vătămată la data de 21.07.2015 corespund cu profilurile extrase din probele de referință care i-au fost recoltate inculpatului, pentru a se confirma susținerile persoanei vătămate.

Pentru a se putea dispune prelungirea măsurii arestării preventive trebuie ca, pe lângă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune, scopul măsurilor preventive constând în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni să fie atins prin prelungirea arestării preventive.

În prezenta cauză acuzarea nu a demonstrat, dincolo de orice dubiu, că cercetarea în stare de arest a inculpatului se impune pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și nici că o măsură preventivă mai ușoară nu este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C. proc. pen.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne trebuie să respecte prezumția de nevinovăție atunci când analizează necesitatea arestării preventive a unui acuzat și orice menținere în arest preventiv a unui acuzat, chiar și pentru o scurtă perioadă, trebuie justificată în mod convingător de către autorități, căci regula o constituie cercetarea în stare de libertate a persoanei, arestarea preventivă fiind o măsură excepțională. Judecătorul de drepturi și libertăți constată de asemenea că nu există motive rezonabile și suficiente pentru a considera că, lăsat în libertate, inculpatul va comite alte fapte prevăzute de legea penală.

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C. proc. pen. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C. proc. pen.

Condițiile cerute de dispozițiile legale pentru a se poate lua măsura controlului judiciar, conform art. 211, raportat la art. 202 C. proc. pen., sunt îndeplinite în prezenta cauză, având în vedere existența suspiciunii privind săvârșirea de către inculpat a faptei de viol asupra unei persoane vătămate minore, care necesită o reacție a statului, însă aceasta se poate concretiza în măsura preventivă a controlului judiciar, aptă să atragă atenția inculpatului asupra comportamentului acestuia, cu consecința înlocuirii măsurii cu o altă măsură privativă de libertate în cazul nerespectării obligațiilor impuse, și totodată să asigure buna desfășurare a procesului penal.

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 237 C.pr.pen., raportat la art. 234 C.pr.pen. și art. 235 C.pr.pen., cu aplicarea art. 223 alin. 2 C.pr. pen., raportat la art. 202 alin. 1 și 3 C.pr.pen., judecătorul de drepturi și libertăți a respins cererea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpatul D. F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. 3 lit. c C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., arestat preventiv prin încheierea nr. 9/20.01.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara din data de 20.01.2016 până la data de 18.02.2016, inclusiv.

În temeiul art. 237 alin.2 C. proc. pen., raportat la art. 242 alin. 2 și 215 C. proc. pen., cu aplicarea art. 202 alin. 4 lit. b C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsura arestării preventive a inculpatului arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/UP/20.01.2016, cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile.

În temeiul art. 215 alin. 1 C. proc. pen. i s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

În temeiul art. 215 alin. 2 C. proc. pen. i s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:

a) să nu părăsească teritoriul țării, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

b) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

c) să nu se apropie de persoana vătămată și să nu comunice cu aceasta direct sau indirect, pe nicio cale;

Împotriva acestei încheieri în termenul prevăzut de lege a declarat contestație MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TIMIȘOARA, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 12.02.2016, sub același număr unic de dosar,_ .

În motivarea contestației P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a solicitat admiterea contestației și desființarea încheierii penale din data de 11.02.2016 ca fiind netemeinică, iar în rejudecare admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și să se dispună prelungirea arestării preventive a inculpatului D. F. pe o durată de 30 de zile, motivat de faptul că încheierea penală este netemeinică, întrucât s-a apreciat în mod greșit că măsura preventivă a controlului judiciar ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p.

s-a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale din 11.02.2016 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara, iar în rejudecare admiterea propunerii procurorului și prelungirea arestării preventive a inculpatului D. F. pe o durată de 30 de zile, cu începere din data de 19.02.2016 și până în data de 19.03.2015.

Examinând încheierea penală contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, judecătorul de drepturi și libertăți constată că încheierea Judecătoriei Timișoara este netemeinică și nelegală, contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, fiind întemeiată.

JDL din cadrul Tribunalului T. apreciază că, raportat la circumstanțele concrete ale speței și la persoana inculpatului, s-a apreciat în mod greșit că măsura preventivă a controlului judiciar ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p.

Astfel, din analiza materialului probator administrat până la acest moment rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul D. F. a săvârșit fapta pentru care este cercetat, constând în aceea că în noaptea de 21.07.2015 a întreținut, prin amenințare, raporturi sexuale cu persoana vătămată V. A.-D., în vârstă de 13 ani, fără consimțământul acesteia, faptă ce realizează conținutul infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 3 lit. c) C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen.

Totodată, sunt îndeplinite condițiile art. 223 alin. 2 C.pen.. infracțiunea de viol fiind expres enumerată printre faptele antisociale cu privire la care se poate lua măsura arestării preventive, iar privarea de libertate a inculpatului este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului.

Pericol social concret al faptei reiese din împrejurările și modul de săvârșire, anume prin întreținerea unor raporturi sexuale cu victima în vârstă de 13 ani, fără ca aceasta să își fi dat consimțământul, sub amenințarea unor acte de violență. Inculpatul a profitat de lipsa de experiență a persoanei vătămate și de starea în care aceasta se afla (nu își găsea rudele noaptea într-o gară) și a ademenit-o astfel la el în locuință, sub pretextul că o va ajuta.

Totodată, raportat la persoana inculpatului, se reține că acesta nu este la primul contact cu legea penală, suferind anterior numeroase condamnări. Fapta ce i se impută a fost comisă în perioada în care era liberat condiționat din executarea unei pedepse anterioare, împrejurare ce sporește pericolul pentru ordinea publică.

Măsura arestării preventive se justifică și prin aceea că în situația unor infracțiuni de o asemenea gravitate, reacția autorităților judiciare trebuie să fie promptă, fermă, exigentă, pentru a da un semnal societății civile în sensul că astfel de manifestări nu rămân nesancționate.

De asemenea, trebuie subliniat și faptul că inculpatul nu a putut fi găsit de către organele de poliție o perioadă de peste 5 luni. Practic, la scurt timp după comiterea faptei, lucrătorii de poliție nu l-au găsit la imobilul unde locuia, inculpatul fiind căutat o perioadă îndelungată de timp (procesele-verbale din 15.10.2015 și 02.12.2015, prin care organul de cercetare penală solicita secțiilor de poliție din raza județului T. luarea măsurilor în vederea identificării numitului D. F.).

Având în vedere cele de mai sus, precum și comportamentul anterior al inculpatului și multiplele sale condamnări, se apreciază că există riscul sustragerii acestuia de la urmărirea penală, chiar și în condițiile măsurii controlului judiciar.

Față de cele de mai sus, se impune prelungirea arestării preventive, această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului D. F. și necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.proc.pen., în concret pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pentru buna desfășurare a urmăririi penale și pentru a înlătura riscul sustragerii de la urmărirea penală.

Prelungirea măsurii arestării preventive este motivată de faptul că urmărirea penală este în desfășurare și urmează a se stabili dacă urmele biologice ce au fost ridicate de la persoana vătămată corespund profilului ADN al inculpatului. Astfel, înlăuntrul perioadei în care inculpatul a fost arestat preventiv, prin ordonanța procurorului din data de 09.02.2016 s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale - examen ADN având ca obiect stabilirea dacă profilul ADN extras din probele în litigiu (tampon cu secreție vaginală recoltat de la persoana vătămată V. A.-D. la data de 21.07.2015) corespund cu profilurile extrase din probele de referință recoltate inculpatului D. F..

Față de cele expuse, se apreciază că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului D. F., iar prelungirea arestării preventive este proporțională cu gravitatea faptei ce i se impută și necesară în vederea apărării ordinii de drept și prevenirii săvârșirii faptelor de acest gen.

În consecință, în baza art. 425 ¹ alin 7 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art, 204 C.p.p., se va admite contestația formulată de MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TIMIȘOARA împotriva încheierii penale nr. 14/11.02.2016 a Judecătoriei Timișoara în dosar nr._, se va desființa încheierea atacată și, în rejudecare, în baza art. 236 alin. 1, 2 C.p.p. rap. la art. 223 alin. 1 lit. a, 223 alin. 2 C.p.p. se va admite propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TIMIȘOARA de prelungire a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul D. F. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 218 alin. 3 lit. c C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 19.02.2016 până la data de 19.03.2016.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen.,cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, urmând a se dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 425 ¹ alin 7 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art, 204 C.p.p., admite contestația formulată de MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TIMIȘOARA împotriva încheierii penale nr. 14/11.02.2016 a Judecătoriei Timișoara în dosar nr._ .

Desființează încheierea atacată și, în rejudecare:

În baza art. 236 alin. 1, 2 C.p.p. rap. la art. 223 alin. 1 lit. a, 223 alin. 2 C.p.p. admite propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TIMIȘOARA de prelungire a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul D. F., fiul lui M. și M., născut la data de 22.01.1971, domiciliat în com. U., .. 72, jud. Cluj, fără acte de identitate, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 218 alin. 3 lit. c C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 19.02.2016 până la data de 19.03.2016.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen.,cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința camerei de consiliu, azi, 17.05.2016, ora 12.00.

Judecător de drepturi și libertăți,

S. L.

Grefier,

E. M.

Red.A.S./Tehnored.E.M. / 2 ex./ 22.02. 2016

Prima instanță: Jud. Timișoara – jud. T. L. M.

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... →

Prelungire arestare preventivă. Art.234 NCPP. Decizia nr. 142/2016. Tribunalul TIMIŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Prelungire arestare preventivă. Art.234 NCPP. Decizia nr. 142/2016. Tribunalul TIMIŞ