Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 37/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 37/2016
Dosar nr._
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 37/C..
Ședința publică din data de 15.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. H.
GREFIER: M. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror V. S. D..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul-inculpat Ș. L. împotriva încheierii penale din data de 08.01.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul Ș. L., aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător din oficiu Honda A., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă azi, în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, judecătorul de cameră preliminară îi aduce la cunoștință inculpatului că s-a încercat contactarea telefonică a apărătorului ales, însă acesta nu a răspuns la telefon, motiv pentru care i s-a desemnat un apărător din oficiu.
La interpelarea instanței, inculpatul Ș. L. menționează că este de acord cu asigurarea asistenței juridice de către apărătorul desemnat din oficiu, nesolicitând amânarea în vederea prezentării apărătorului ales.
Nemaifiind alte cereri de solicitat și probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al inculpatului Ș. L., avocat Honda A., având cuvântul, solicită admiterea contestației, arătând instanței că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, a colaborat cu organele de urmărire penală și și-a recunoscut fapta. De asemenea, arată că deși avea posibilitatea de a rămâne în SUA, a ales să vină în România și să ajute la soluționarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea Judecătoriei Timișoara ca temeinică și legală. De asemenea, apreciază că se impune menținerea măsurii pentru asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale, fiind o măsură proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse.
Inculpatul Ș. L., având ultimul cuvânt, solicită, în principal, înlocuirea măsurii arestării preventive, arătând instanței că nu s-a sustras urmăririi penale și că nu știa de acest dosar. De asemenea, învederează instanței că a fost arestat pe aeroport în momentul în care se pregătea să revină în țară, dovadă fiind tichetele de avion emise de American Airlines depuse la dosarul cauzei. În continuare, arată că a fost arestat preventiv 18 luni, iar ulterior a fost expulzat. De asemenea, precizează că în anul 2014, în SUA, a dat o declarație notarială prin care și-a recunoscut fapta.
În motivarea încheierii Judecătoriei Timișoara, s-a arătat că măsura a fost menținută în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, însă raportat la acest aspect arată că în cauză sunt 16 inculpați, dintre care 4 coautori, iar din acești coautori s-au prezentat în fața instanței doar doi. Mai arată că a fost prezent la fiecare termen, iar doi dintre ceilalți coautori au fost aduși cu mandat de aducere.
Declarând dezbaterile închise, reține contestația spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 08.01.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ /a13, instanța, în temeiul art. 362 alin. 1 și alin. 2 CPP, raportat la art. 208 alin 2 - 3 CPP. rap. la art. 207 alin 4 CPP a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul Ș. L., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată (patru acte materiale) prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 CP din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP din 1968 dispusă prin încheierea nr. 7/28.02.2013 a Tribunalului V. și executarea mandatului de arestare preventivă nr. 12/U/28.02.2013 emis de către Tribunalul V.. În baza art. 208 alin. 3 CPP, raportat la art. 207 alin. 4 CPP a menținut starea de arest a inculpatului Ș. L., urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificate înainte de împlinirea termenului legal de 60 de zile, respectiv 07.03.2016.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a constatat că temeiurile de drept avute în vedere la data luării măsurii preventive s-au modificat prin . Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, însă, aceste modificări nu au dus la nelegalitatea, în prezent, a măsurii preventive luate față de inculpatul Ș. L.. Temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. a) CPP din 1968 se regăsește în dispozițiile art. 223 alin. 1 lit. a) CPP, iar temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f) CPP din 1968 se regăsește în prevederile art. 223 alin. 2 CPP. La momentul arestării preventive, ca și la momentul confirmării arestării preventive au fost avute în vedere sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, precum și existența indiciilor temeinice privitoare la săvârșirea infracțiunii de care acesta este acuzat.
Pentru a menține starea de arest a inculpatului, instanța trebuie să stabilească dacă temeiurile care au determinat arestarea se mențin, sunt relevante, necesare și suficiente, fiind de natură a impune continuarea privării de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Instanța a reținut că temeiul referitor la sustragerea de la urmărirea penală se impune a fi avut în vedere și în prezent. Instanța a analizat pe larg existența acestui temei la momentul confirmării arestării preventive, precum și la momentul respingerii cererilor de revocare a arestului preventiv. Așa cum a arătat și în încheierea de ședință din data de 17.09.2015 și încheierea de ședință din data de 29.09.2015, plecarea inculpatului în Statele Unite ale Americii a intervenit într-un moment în care inculpatul știa despre existența unei anchete penale care îl viza, în condițiile în care în cursul lunii ianuarie o parte dintre inculpații trimiși în judecată în prezentul dosar fuseseră chemați la organele de cercetare penală unde li s-au luat declarații raportat la faptele pentru care, ulterior, au fost trimiși în judecată. Afirmațiile legate de conduita de cooperare cu autoritățile judiciare române nu au putut fi avute în vedere la momentul cercetării legalității stării de arest, în condițiile în care intenția de cooperare este ulterioară momentului plecării inculpatului în Statele Unite, adresa emisă de Biroul Teritorial V. al DIICOT (f. 119 dosar instanță) menționând expres că inculpatul „ (…) și-a manifestat în mod direct și la inițiativa sa, în perioada 2013-2015 în care se afla în detenție în Statele Unite ale Americii disponibilitatea de a da declarații complete (…)”.
Tichetele American Airlines, datate 13.03.2014 și 19.03.2014, depuse la dosar de către inculpat nu duc la schimbarea stării de fapt referitoare la sustragerea sa de la urmărire penală, relevantă fiind data părăsirii României într-un moment în care inculpatul știa de existența unei anchete penale care îl priveau și pe acesta.
Se menține, de asemenea, temeiul referitor la existența unor indicii temeinice referitoare la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de care este acuzat.
Raportat la împrejurările concrete ale cauzei, consideră că se impune în continuare menținerea arestării preventive față de inculpat pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, măsura preventivă fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal (cauza se judecă în primă instanță, fiind începută audierea inculpaților, moment în care prezența inculpatului este necesară în vederea lămuririi unor împrejurări referitoare la starea de fapt).
Un alt aspect care trebuie analizat este acela al duratei arestului preventiv luat față de inculpat. Este cunoscut faptul că arestarea preventivă în cursul judecății nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare decât jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată. În cazul inculpatului Ș. L. termenul curge de la momentul punerii în executare a măsurii, raportat la faptul că acesta a fost arestat în lipsă. Având în vedere cele arătate, durata arestării preventive a inculpatului (120 de zile, în prezent) nu apare ca fiind un termen nerezonabil, nepunându-se nici problema depășirii jumătății maximului special, chiar raportat la limitele reduse ale pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzute de noul Cod penal.
Împotriva acestei încheieri a formulat o contestație, în termenul prevăzut de lege, inculpatul Ș. L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 13.01.2016, sub același număr, respectiv_ .
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au justificat introducerea acesteia fiind dezvoltate doar oral.
Examinând încheierea contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, încheierea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Așa cum în mod corect s-a reținut de către prima instanță, și tribunalul constată că în cauză măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar menținerea acestei măsuri în continuare este justificată de subzistența temeiurilor care au determinat luarea acesteia, respectiv îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art.223 alin.2 C.p.p. rap .la art. 202 alin.1,3 C.p.p.
Astfel, pe de o parte, se observă că din probele administrate în cauză rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi comis mai multe fapte prevăzute de legea penală, fapte sancționate cu închisoarea mai mare de 5 ani, indicii care sunt de natură să convingă un observator independent că persoana în cauză este posibil să fi comis acea faptă, sub acest aspect putând fi luate în considerare chiar declarațiile inculpatului.
În același timp, tribunalul apreciază că, atât prin raportare la natura și împrejurările concrete de desfășurare a urmăririi penale, cât și la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, lăsarea inculpatului în libertate la acest moment nu se impune, existând un risc ridicat de împiedicare a desfășurării normale a procesului penal.
În acest sens, trebuie luată în considerare împrejurarea că inculpatul a ales să se sustragă de la urmărire penală, părăsind teritoriul României și plecând în SUA într-un moment în care cunoștea existența unei anchete penale care îl viza. Acest comportament a determinat luarea unei măsuri preventive împotriva inculpatului în lipsa acestuia, urmată de realizarea procedurilor necesare extrădării inculpatului din SUA.
În acest context, în opinia instanței, inculpatul nu poate oferi garanții credibile că în situația în care va fi lăsat în libertate nu va împiedica, prin dispariția sa, buna desfășurare a procesului penal, context în care menținerea arestului preventiv apare ca fiind o soluție temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca, baza art. 275 alin. 2 C.p.p. inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct.1 lit. b C.p.p. raportat la art. 208 C.p.p. respinge contestația formulată de inculpatul Ș. L., fiul lui G. și M., născut la data de 17.06.1974, în Râmnicu V., jud. V., cu domiciliul în Râmnicu V., ., nr. 135, ., ., CNP_, în prezent în Penitenciarul Timișoara, împotriva încheierii penale din data de 08.01.2016 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. H. M. V.
RED. R.H../TEHNORED. M.V./22.01.2016
4 EX/2 .>
| ← Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 22/2016. Tribunalul TIMIŞ | Prelungire arestare preventivă. Art.234 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
