Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 303/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 303/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.303/C..
Ședința publică de la 23 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulate de contestatorul condamnat G. C. împotriva sentinței penale nr.1218/25.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu R. B., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de solicitat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de aplicare a legii penale mai favorabile.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată.
Contestatorul, având cuvântul solicită reducerea pedepsei.
INSTANTA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1218/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 595 C. proc. pen. și a art. 23 din Legea nr. 255/2013, a respins ca neîntemeiată sesizarea Comisiei prevăzute de HG 836/2013 din cadrul Penitenciarului Timișoara, având ca obiect aplicarea dispozițiilor art. 6 C. pen., vizând legea penală mai favorabilă, cu privire la persoana condamnată G. C., în prezent deținută în P. Timișoara.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub numărul_ la data de 25.02.2014, comisia prevăzută de HG nr.836/2013 din cadrul Penitenciarului Timișoara a formulat pentru condamnatul Giugă C. o contestație la executare cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
În motivarea contestației s-a arătat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 din Noul Cod Penal în ceea ce privește pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p nr. 2844 din 20.09.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr.2080/31.10.2013 a Curții de Apel C., potrivit motivelor indicate în fișa de evaluare întocmită pe numele condamnatului Giugă C..
Din fișa de evaluare reiese că numitul Giugă C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 2844 din 20.09.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 2080/31.10.2013 a Curții de Apel C..
În dovedire, au fost atașate copii de pe fișa de evaluare a condamnatului, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.3107/2013 din 01.11.2013 emis de către Judecătoria C., copia sentinței penale nr. 2844 din 20.09.2013 a Judecătoriei C., fișa cazier judiciar.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat, în temeiul art. 100 alin. 2 CPP, proba cu înscrisurile mai-sus menționate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.2844 din 20.09.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 2080/31.10.2013 a Curții de Apel C., numitul Giugă C. a fost condamnat după cum urmează:
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și e C.p. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.p. și art. 3201 alin. 7 C.p.p. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare; s-au aplicat dispozițiile art. 71 C.p., art. 64 lit. a teza II, lit. b C.p., pe durata executării pedepsei.
În fapt s-a reținut că în data de 12.07.2013, în jurul orei 07.40, numitul Giugă C., ajutat de o altă persoană, a sustras unei persoane, din geantă un portmoneu în care se afla suma de 35 lei și un telefon mobil.
Conform art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În vederea stabilirii aplicabilității art. 6 C. pen., instanța a analizat pedeapsa aplicată numitului Giugă C., ținând cont atât de cauza de majorare a pedepsei ca urmare a săvârșirii faptei în stare de recidivă postexecutorie, cât și de cauza legală de reducere a pedepsei prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen. 1969, ca urmare a recunoașterii învinuirii de către inculpat.
Astfel, instanța a reținut că numitul Giugă C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a și e C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. 1969 si a art. 3201 C. proc. pen. 1969. Potrivit noilor dispozitii legale, sustragerea unor bunuri de două sau mai multe persoane împreună, în loc public, se regăsește incriminată în art. 228 alin. 1, nemaiconsitutind furt calificat și este sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda. La stabilirea limitei maxime a pedepsei aplicabile potrivit noilor dispoziții legale, instanța a tinut seama atât de împrejurarea că fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie (starea de recidiva se reține raportat la condamnarea de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a,e, d și alin. 2 lit. b C. pen. 1969 stabilită prin s. p. 534/23.03.2011 a Judecătoriei Târgu J., definitivă prin d. p. 973/06.06.2011 a Curții de Apel C.), ceea ce permite majorarea limitelor speciale ale pedepsei cu jumătate, potrivit art. 43 alin. 5 C. pen, dar și de cauza legală de reducere a pedepsei conform art. 3201 C. proc. pen. 1969, aceste dispoziții având corespondent în noul cod de procedură penală în cadrul art. 396 alin. 10.
Comparând pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată numitului Giugă C. cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicabilă în baza art. 228 alin. 1 cu aplicarea art. 43 alin. 5 C. pen. si a art. 396 alin. 10 C. proc. pen., instanța a constatat că pedeapsa aplicată persoanei condamnate nu depășește pedeapsa aplicabilă potrivit noilor dispoziții legale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termenul prevăzut de lege, contestatorul G. C., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 21 mai 2014, sub număr de dosar –_ .
Contestația nu a fost motivată în scris.
Examinând sentința penală contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința penală a Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208, 209 alin.1 lit.a și e din Codul penal din 1969, reținută în sarcina condamnatului, continuă să fie incriminată și după . noului Cod Penal, infracțiunea fiind preluată de art.228 alin.1 din Codul penal (formele agravate a furtului prevăzute de art.209 alin.1 lit.a și e din Codul penal din 1969 au fost dezincriminate, situație în care, la momentul de față, în sacina condamnatului poate fi reținută infracțiunea de furt simplu prevăzută de art.228 alin.1 din Codul penal).
Raportat la dispozițiile art.228 alin.1 C.p., prima instanță în mod corect a apreciat că în privința numitului Giugă C. nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 din Codul penal. Condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru furt calificat, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, referitor la această infracțiune pedeapsa aplicată nu trebuie redusă, aceasta nedepășind maximul special prevăzut de legea nouă.
Este adevărat faptul că în favoarea condamnatului a fost reținută și o cauză legală de atenuare a răspunderii penale – art.3201 din Codul de procedură penală din 1968. Sub acest aspect instanța va avea în vedere decizia nr.14/16.06.2014 a Înaltei Curți de Justiție și Casație – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în conformitate cu care această cauză legale de atenuare a răspunderii penale nu va fi luată în considerare la aplicarea legii penale mai favorabile.
În sfârșit, în sarcina condamnatului a fost reținută și starea de recidivă prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal din 1969. Și sub acest aspect Înalta Curte de Justiție și Casație– completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat o decizie, respectiv decizia nr.15/23.06.2014, stabilind că în interpretarea dispozițiilor art.6 C.p., pedeapsa aplicată se va compara cu maximul special prevăzut în legea nouă prin luarea în considerare a dispozițiilor art.43 alin.5 C.p. (limitele de pedeapsă majorate cu jumătate). Ca atare, maximul special al pedepsei aplicabilă în momentul de față condamnatului Giugă C. fiind închisoarea de 4 ani și 6 luni, iar pedeapsa aplicată efectiv condamnatului fiind închisoarea de 2 ani și 6 luni, tribunalul constată că în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art.6 C.p.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat G. C. împotriva sentinței penale nr.1218/25.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.05.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./07.07.2014
PI – jud. Timișoara, jud. R. G.
| ← Prelungire arestare preventivă. Art.234 NCPP. Decizia nr.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
