Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Încheierea nr. 130/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 130/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 130/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 130/C..
Ședința Camerei de Consiliu din data de 15.02.2016
Judecător de cameră preliminară: M. B.
Grefier: C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror L. Brindescu.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul contestator B. C. F. împotriva încheierii penale pronunțată la data de 04 02 2016 de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ 16.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, s-a prezintat inculpatul B. C.-F., aflat sub control judiciar și asistat de avocat ales M. R. din cadrul Baroului T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Avocatul ales al inculpatului solicită, admiterea contestației astfel cum a fost formulată și, în principal solicită revocarea măsurii controlului judiciar, iar în subsidiar în condițiile în care se va aprecia că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri sau că există temeiuri noi, solicită a încuviința ca inculpatul să părăsească țara pentru a se putea deplasa în Serbia și în Germania, însă vis-a-vis de perioadă înțelege să precizeze că solicite în perioada 20.02._16 și nu cum a solicitat inițial în contestația existentă la dosar.
Apărătorul consideră că, din punctul său de vedere măsura controlului judiciar nu mai este necesară întrucât nu există suspiciunea că inculpatul s-ar sustrage de la judecată, ori ar putea să zădărnicească mersul dosarului. Arată că pe parcursul urmăririi penale a fost inițial citat în calitate de suspect și apoi de inculpat și cu toate acestea s-a prezentat de fiecare dată, astfel încât nici în fața instanței de judecată nu se va sustrage. Mai mult decât în cursul urmăririi penale i-a fost admisă cererea de trei ori pentru a părăsi țara, inculpatul fiind plecat în Finlanda, G. și Austria și s-a reîntors în țară respecându-și toate obligațiile ce i-au fost impuse, astfel încât nu există nici un motiv pentru a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar. Pe de altă parte, apărătorul arată că măsura controlului judiciar nu este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului deoarece o astfel de măsură este de natură a afecta atât activitatea profesională, cât și cea personală a inculpatului.
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar, apărătorul arată că inculpatul este administratorul unei societăți de construcții și pentru executarea obligațiilor asumate prin contract este necesară deplasarea sa, în interes de serviciu în Serbia și Germania pentru achiziționarea materialelor de construcție necesare realizării obiectului contractului de construire ce a fost încheiat cu inculpatul. Apărătorul consideră că nu se poate îngrădi inculpatului nici mijlocul de deplasare. De asemenea, apărătorul apreciază că nu este judiciar motivația primei instanțe că ar exista posibilitatea organizării unor video-conferințe sau al încheierii unor contracte la distanță, această motivare, în opinia sa trebuie înlăturată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de inculpat și a menține ca temeinică și legală încheierea pronunțară de prima instanță care, în mod corect a constatat că subzistă temeiurile care au deteminat luarea măsurii controlului judiciar. Procurorul arată că raportat la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, fiind vorba de infracțiunea de vătămare corporală care a necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale, fiind pusă în primejdie viața victimei și a încercat să o determine pe victimă să nu depună plângere împotriva sa, consideră că prima instanță în mod corect a apreciat că este necesar a se menține măsura controlului judiciar și a respins cererea de revocare a acestei măsuri.
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar de a părăsi țara, procurorul apreciază că schimbarea perioadei nu poate fi modificată în procedura contestației. Arată că în mod temeinic și legal Judecătoria Timișoara a respins această cerere.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, pune aceleași concluzii ca și apărătorul său.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată la data de 04 02 2016 de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ 16, prima instanță în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cerereade revocare a măsurii controlului judiciar, dispusă prin ordonanța din data de 09.11.2015, pronunțată în dosarul nr. 2274/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, formulată de inculpatul B. C.-F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal și de influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 215 alin. 2 lit. a Cod procedură penală a respins ca neîntemiată cererea formulată și precizată de inculpat, prin apărător ales, de încuviințare a părăsirii țării, în vederea deplasării în Serbia și Germania în interes de serviciu, în perioada 05.02._16 inclusiv.
Pentru a hotărâ astfel, în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, analizând cererea de revocare a măsurii preventive, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriu s-a reținut în esență căla data de 26.01.2015, în jurul orei 06:10, inculpatul B. C.-F., zis „C. R.”, în timp ce se afla în fața imobilului nr. T29 din . Timișoara, împreună cu o altă persoană neidentificată, a agresat-o pe persoana vătămată T. D., cu pumnii și picioarele în zona toracică, a capului și a membrelor inferioare, provocându-i leziuni ce au necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care, totodată, i-au pus în pericol viața.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin același rechizitoriu s-a reținut că starea de fapt expusă ar rezulta din coroborarea următoarele mijloace de probă: declarații persoană vătămată T. D. (filele 12, 63), proces-verbal de recunoaștere din grup de fotografii (fila 28) și planșa fotografică aferentă (filele 31-32) – persoană care efectuează recunoașterea – T. D.; proces-verbal de identificare a elementului de percepție senzorială a vocii (fila 64) și suportul optic cu înregistrările (fila 68) - persoană care efectuează identificarea – T. D.; înscrisuri medicale (filele 36-54) și fotografiicu persoana vătămată în perioada în care a fost spitalizat (filele 55-58); certificat medico-legal nr. 137/04.02.2015 întocmit de IML Timișoara (fila 35); declarație martor H. C. (filele 69-70); proces-verbal de recunoaștere din grup de fotografii (fila 72) și planșa fotografică aferentă (filele 74-76) – persoană care efectuează recunoașterea – H. C.; declarații martor T. M. (filele 60-61, 65-66); proces-verbal de identificare a elementului de percepție senzorială a vocii (fila 67) și suportul optic cu înregistrările (fila 68) - persoană care efectuează recunoașterea – T. M. declarații martor Drafall G.-R. (filele 89-90, 86-87); declarații martor O. F.-C. (filele 83-84, 81-82); proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor interceptate (filele 154-155); declarații O. I.-A. în calitate de martor din data de 10.06.2015 (fila 166) și 30.09.2015 (filele 163-164); declarații O. I.-A. în calitate de suspect (fila 162) și de inculpat (fila 160); declarații B. C.-F. în calitate de suspect (f. 41) și de inculpat (f. 45); fișa de cazier judiciar a inculpatului B. C.-F. (fila 94) și a inculpatului O. I.-A. (fila 158).
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 05.03.2015, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 lit. e Cod penal, de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal și de hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal.
Prin ordonanța procurorului din data de 11.06.2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul B. C.-F., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.
Prin ordonanța procurorului din data de 30.10.2015 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de suspectul B. C.-F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 Cod penal. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 2274/P/2015 din data de 09.11.2015, în temeiul art. 309 alin 1 Cod procedură penală, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva suspectului B. C.-F., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal și de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 Cod penal. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 2274/P/2015 din data de 09.11.2015, față de inculpatul B. C.-F. s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar începând cu data de 09.11.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind revocarea, măsura preventivă fiind necesară în continuare pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
De asemenea s-a constatat faptul că există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată (infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani iar infracțiunea de influențare a declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 Cod penal se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani), măsura preventivă a controlului judiciar fiind necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Cu privire la inculpatul B. C.-F., scopul luării acestei măsurii constă în necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și a prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, iar măsura aplicată este proporțională cu gravitatea acuzației inculpatului și pentru a se reintegra cât mai repede în societate. Judecătorul de cameră preliminară a reținut că această măsură este necesară și pentru a asigura că inculpatul nu se va sustrage de la judecată.
Având în vedere că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul B. C.-F. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, măsura controlului judiciar nu se poate dispune revocarea acestei măsuri preventive luată față de inculpat, aceasta fiind necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, având în vedere faptul că din probele administrate a rezultat că inculpatul are o atitudine procesuală prin care încearcă zădărnicia adevărului, astfel că există riscul ca acesta să influențeze pe viitor persoanele audiate în cauză, dar și pentru asigurarea împiedicării sustragerii de la judecata cauzei, față de cele menționate de acesta și auzite de un martor cum că dacă se va formula plângere penală împotriva sa, va părăsi țara, precum și pentru prevenirea săvârșirii de către inculpat a altor infracțiuni, măsura fiind proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpatului.
Față de cererea inculpatului, formulată prin apărător ales, de încuviințare a părăsirii teritoriului României în interes de serviciu, din data de 05.02._16 inclusiv, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a respins această cerere din următoarele considerente:
Nu se pot reține cele menționate de inculpat, prin apărător, privind aceea că aptitudinile inculpatului pentru negocierea și încheierea contractelor de achiziționare a materialelor de construcții sunt unice și că acesta nu poate fi înlocuit de un alt angajat al societății al cărui administrator este, ca nefiind temeinice, iar acestea nu pot duce la concluzia că s-ar genera un mare prejudiciu societății al cărei administrator este.
Totodată, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a constatat lipsa dovedirii necesității de a pleca în străinătate, respectiv Serbia și Germania, pentru încheierea contractelor menționate, având în vedere, pe de o parte, aceea că în contractul de construcție încheiat la data de 28.11.2015, nu se specifică achiziționarea materialelor din străinătate, iar pe de altă parte, deși ordinul de deplasare la Belgrad și Munchen poartă semnătura inculpatului, ca administrator al societății, acesta nu este sprijinit de alte mijloace de probă care să dovedească existența întâlnirii cu furnizorii de materiale.
Dealtfel, având în vedere tehnologia din prezent, există posibilitatea organizării unor video-conferințe sau al încheierii unor contracte la distanță, fără a fi nevoie de o deplasare efectivă a administratorului societății, putându-se asigura în acest mod buna desfășurare a activității societății conduse de inculpat.
În consecință, în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, față de considerentele expuse verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii controlului judiciar, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit întrucât temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul B. C.-F., judecătorul de cameră preliminară din cadrulș Judecătoriei Timișoara a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii controlului judiciar.
În temeiul art. 215 alin. 2 lit. a Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat, prin apărător ales de părăsire a teritoriului țării în locurile și perioada menționată.
Tribunalul, prin judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Împotriva încheierii de mai sus a formulat contestatie inculpatul B. C.-F., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 12.02.2016, sub număr de dosar asociat_ .
În motivarea contestației, inculpatul a arătat că încheierea pronunțată de Judecătoria Timișoara este nelegală și netemeinică, deoarece în conformitate cu prevederile din art. 202 alin. 3 Cod procedură penală "Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia" iar potrivit aliniatului 1 al aceluiași articol, scopul urmărit este cel al " asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiune.
S-a arătat că având în vedere că la data formulării cererii de înlocuire s-a emis rechizitoriul, prin care s-a dispus trimiterea sa în judecată, ceea ce implică finalizarea activităților de urmărire penală și administrarea întregului probatoriu care stă la baza inculpării consideră că măsura controlului judiciar nu mai este necesară.
Astfel cum a arătat și în cererea adresată judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara, pentru luarea măsurilor preventive restrictive de libertate ( cum este și măsura dispusă față de inculpat), consideră că trebuie avute în vedere și dispozițiile reglementărilor internaționale care garantează drepturile persoanei, întrucât potrivit art. 11 alin.2 din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, conform legii, fac parte din dreptul intern, aplicându-se cu prioritate în caz de neconcordanță ( art. 20 alin.2 din Constituție), cu excepția situațiilor când reglementările interne sunt mai favorabile. Dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( CEDO ) sunt direct aplicabile în România, convenția fiind ratificată prin Legea nr. 30/18 mai 1994 .
Un alt principiu al procesului penal de care judecătorul trebuie să țină seama este acela potrivit căruia orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre definitivă ( art.4 Cod procedură penală).
În contradicție evidentă cu textele și principiile constituționale și convenționale mai sus menționate, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că sunt îndeplinite, în continuare condițiile pentru menținerea acestei măsuri, deși în cauză, inculpatul nu se regăsește niciuna dintre situațiile prevăzute imperativ de lege. Mai trebuie remarcat și faptul că luarea acestei măsuri s-a dispus după un interval mai mare de 10 luni de la data presupusei săvârșiri a faptei în considerarea „gravității" căreia a fost luată.
Pe de altă parte, măsura controlului judiciar nu este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, deoarece o astfel de măsură e de natură a afecta atât activitatea profesională cât și cea personală (familială) a inculpatului, sub următoarele aspecte:
După cum rezultă din actele depuse la dosarul de urmărire penală, este administrator al ." SRL, care are ca obiect e activitate principal „lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale", iar în această calitate este necesară pe lângă deplasarea sa la toate șantierele în lucru pentru supravegherea executării lucrărilor și participarea sa la negocierea directă cu beneficarii și cu furnizorii de materiale , iar mare parte din lucări nu se află pe raza mun. Timișoara, astfel că este pus în situația de a nu-și putea îndeplini activitatea profesională, pentru că e necesară prezentarea sa zilnică la organul desemnat cu supravegherea, pentru a nu fi încălcate condițiile controlului judiciar. Absența sa de la îndeplinirea și supravegherea activităților ce le impune calitatea sa de administrator al ." SRL determină falimentarea afacerii și lipsirea inculpatului de veniturile necesare unui trai decent, obținut în condiții de legalitate, iar pe de altă parte, neprezentarea sa la programul de supraveghere, ar putea atrage luarea unei măsuri preventive mult mai severe.
Pe de altă parte, ca urmare a Contractului de construire încheiat la data de 28.11.2015 între ." SRL și dl. S. R., pentru executarea obligațiilor asumate prin acest contract este necesară deplasarea, în interes de seviciu, în Serbia și Germania, pentru discutarea și negocierea contractelor de achiziționare a materialelor de construcție necesare realizării obiectului acestui contract, astfel cum rezultă și din Ordinul de deplasare nr. 1 emis de ." SRL.
Astfel, arată că măsura preventivă ce a fost luată îl pune în imposibilitate de a părăsi teritoriul României, iar pe de altă parte ar genera un mare prejudiciu societății al cărei administrator este, deoarece aptitudinile sale pentru negocierea si încheierea contractelor de achiziționare a materialelor de construcții nu poate fi înlocuită de niciun alt angajat al societății.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept solicită admiterea cererii, iar în consecință a dispune, în principal revocarea acestei măsuri, iar în subsidiar încuviințarea părăsirii țării în vederea deplasării în Serbia și Germania în perioada 07.02._16.
În drept, inculpatul a invocat disp. art. 207 alin. 7 C.p.p.
Tribunalul, prin judecătorul de cameră preliminară a examinat încheierea contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept s-a apreciat că încheierea Judecătoriei Timișoara este temeinică și legală.
Inculpatul, prin avocat solicită revocarea măsurii controlului judiciar, motivând in esență cererea că nu au existat la luarea măsurii preventive motive care să o justifice.
Tribunalul arată, pe de o parte că, luarea măsurii preventive a controlului judiciar a fost luată prin ordonanța procurorului la data de 09 11 2015, respectiv de 3 luni de zile, nu a fost contestată de inculpat și a fost confirmată în camera preliminară la data de 28 12 2015, respectiva încheiere nefiind contestată de inculpat.
La menținerea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară a avut in vedere necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și a prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, a avut în vedere că măsura aplicată este proporțională cu gravitatea acuzației inculpatului și pentru a asigura că inculpatul nu se va sustrage de la judecată, față de cele menționate de acesta și auzite de un martor cum că dacă se va formula plângere penală împotriva sa va părăsi țara.
Cererea apărării, constând in faptul că la luarea măsurii preventive nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege nu poate fi examinată prin prisma acelui moment, întrucât decizia de mai sus se bucură de autoritatea de lucru judecata.
Potrivit art. 242 alin 1 cpp, „ măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cererea, în cazul în care au încetata temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii”.
Așa cum se poate remarca, apărarea nu invocă elemente care să conducă la concluzia că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii și nici instanța nu a identificat astfel de împrejurări.
Tribunalul reține că inculpatul este acuzat pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv vătămarea corporală prev. de art. 194 alin 1 lit. e cod penal și influențarea a declarațiilor, prev. de art. 272 alin 1 cod penal, una din acestea fiind îndreptată împotriva relațiilor juridice care vizează administrarea justiției, existând date că acesta ar fi încercat să influențeze derularea procesului penal. Aceste elemente avute în vederea inițial, nu s-au modificat, ci au susținut trimiterea in judecată a inculpatului, cauza aflându-se in camera preliminară și depășindu-se etapa verificării actului de sesizare.
Pe de altă parte, de la luarea măsurii și până în prezent nu au apărut împrejurări care să care să conducă la opinia că măsura preventivă este nelegală.
Tribunalul consideră că este justificată menținerea in continuarea a măsurii preventive a controlului judiciar, că de la luarea acesteia și până în acest moment a trecut un termen rezonabil și că menținerea acesteia apare a fi proporțională cu gravitatea faptelor care se reproșează inculpatului și necesară pentru a se asigura desfășurarea in bune condiții a procesului penale și prevenirii riscului ca inculpatul să influențeze activitatea de judecată sau să se sustragă de la aceasta.
Este adevărat faptul că anterior s-a încuviințat ca inculpatul să părăsească țara in interes personal, respectiv pentru a se deplasa in concediu cu familia și că acesta nu s-a sustras de la urmărire penală, insă, este la fel de adevărat că, una din acuzații vizează încercarea acestuia de a influența declarațiile unui participant procesual element care trebuia de asemenea avut în vedere de instanțe care conduce la opinia că inculpatul a dovedit o conduită de neconformare la respectarea regulilor de conviețuirea socială, o lipsă de respect față de modul de administrarea a justiției, conduită care creează bănuială că acesta nu prezintă suficiente garanții în ipoteza lăsării complete in libertate și este necesară supravegherea sa.
Tribunalul consideră neîntemeiată și cererea inculpatului de a se încuviința o nouă deplasare în străinătate in interes de serviciu întrucât observă că acesta are calitatea de administrator al societății, respectiv are atribuții de a organiza activitatea societății în modalitatea pe care el însuși o consideră oportună putându-se presupune că și-a creat această oportunitate și își poate crea altele și ulterior. În acest sens, corect a observat instanța de fond că a semnat el însuși ordinul de deplasare, iar actele de la dosar nu relevă necesitatea deplasării sale personal, în vederea încheierii contractelor de mai sus.
În consecință, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p, față de considerentele expuse se va respinge ca neîntemeiată contestație formulată de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpat contestator B. C. F., zis “C. Răgușitul”, fiul lui P. și M., născut la data de 12.04.1982 în Timișoara, județul T., domiciliat în Timișoara, ., ., fără forme legale în comuna Dumbrăvița, .. 41, județul T., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat M. R., cu sediul în Timișoara, .. 39, județul T., CNP_, împotriva încheierii penale pronunțată la data de 04 02 2016 de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ 16.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 15 02 2016.
Judecător de cameră preliminară, Grefier,
M. B. C. M.
Red. Judec.M.B.
Tehnored. Gref.C.M.
2 exempl.
Primă instanță - Judecător - A. P. -Judec. Timișoara
| ← Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Hotărâre din 07-08-2015,... | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... → |
|---|
