Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Hotărâre din 07-08-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-08-2015 în dosarul nr. 372/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
Hotărâre Nr. 372/2015
Ședința din Camera de consiliu din data de 07 August 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: R. H.
GREFIER: C. I.-B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpații C. C. C. I., O. D.-I. și B. D.-T. împotriva încheierii penale nr. 39/04.08.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în camera de consiliu răspunde inculpatul C. C. C. I., personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorii aleși, avocat Bolosin C. și Strati C., inculpatul O. D.-I. personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat A. Carin și inculpatul B. D.-T., personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat S. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației formulate de inculpați.
Apărătorul ales al inculpatului C. C. C. I., avocat Bolosin C. solicită admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe și dispunerea unei alte măsuri preventive, respectiv controlul judiciar cu toate obligațiile aferente sau măsura arestului la domiciliu. Avocatul susține faptul că încheierea primei instanțe este netemeinică și nu este motivată sub aspectul oportunității unei alte măsuri preventive. De asemenea, susține faptul că la baza motivării încheierii primei instanțe se află doar referatul cu propunerea de arestare preventivă a Parchetului, nefiind avute în vedere și apărările inculpaților.
Avocatul mai susține faptul că judecătorul de drepturi și libertăți nu a avut o atitudine obiectivă în instrumentarea și motivarea acestei cauze, și a reținut doar limitele de pedeapsă și faptele pentru care sunt acuzați inculpații, fără a se apleca asupra circumstanțelor personale ale fiecăruia dintre cei acuzați. Astfel, se încalcă prezumția de nevinovăție a inculpaților.
Totodată, mai precizează faptul că nu există nici un dubiu rezonabil că inculpatul C. C. s-ar sustrage de la urmărirea penală sau că ar încerca să influențeze în vreun fel urmărirea penală.
Avocatul mai arată faptul că dosarul de urmărire penală este alcătuit doar din procesul verbal de constatare la fața locului, și declarația persoanei vătămate. Acest probatoriu este insuficient pentru dispunerea celei mai severe dintre măsurile preventive. Consideră că moralitatea și comportamentul persoanei vătămate sunt îndoielnice.
Apărătorul ales al inculpatului C. C., avocat Strati C., solicită admiterea contestației și achiesează la susținerile anterioare. Avocatul susține faptul că probele ar fi trebuit strânse atât în favoarea cât și în defavoarea inculpaților, iar schimbul de mesaje între persoana vătămată și inculpați sunt relevante sub aspectul determinării atitudinii fetei, în sensul că aceasta părea că îi ademenește și îi provoacă pe băieți să întrețină relații sexuale.
Avocatul mai arată faptul că martorilor oculari li s-au luat declarații succinte, iar organele de urmărire penală s-au bazat mai mult pe declarația prietenei persoanei vătămate, numita A..
Se mai susține faptul că inculpații au avut o atitudine sinceră și au explicat cu amănunte cele petrecute în acea noapte. De asemenea, solicită a se lua în calcul și presiunea mediatică la care sunt supuși. Pentru aceste motive, avocatul solicită admiterea contestației și dispunerea unei alte măsuri preventive.
Apărătorul ales al inculpatului O. D.-I., avocat A. Carin, solicită admiterea contestației, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar luarea unei alte măsuri preventive, respectiv arestul la domiciliu. Avocatul arată că, fără a antama discuțiile legate de fondul cauzei, este important ca judecătorul să facă o analiză a condițiilor săvârșirii violului. Astfel, consideră că nu a existat o constrângere fizică a persoanei vătămate, în pofida vătămărilor de pe corpul persoanei vătămate, raportul de expertiză medico-legală nu a relevat agresiuni la nivelul organelor genitale, iar constrângerea morală a persoanei vătămate nu a existat. Avocatul consideră că este o graniță foarte sensibilă între constrângerea morală și convingere, iar comportamentul ulterior al persoanei vătămate este foarte important pentru a se determina existența unei asemenea constrângeri. Declarația martorilor oculari ar fi fost relevantă în acest caz, însă organele de urmărire penală au fost succinte cu privire la acest aspect.
Avocatul susține faptul că atitudinea persoanei vătămate poate fi pusă pe seama unei dorințe de răzbunare a acesteia deoarece în declarația dată există o frază referitoare la faptul că inculpatul O. s-a sărutat cu martora D., la întoarcerea la mașină, astfel că se poate să fi fost o formă de revoltă a acesteia.
Avocatul mai susține faptul că un aspect de asemenea important este acela că persoana vătămată obișnuia să se întâlnească cu inculpații și să întrețină relații sexuale cu aceștia, iar întâlnirile acestea au dobândit un caracter repetitiv, așa că nu se poate vorbi despre existența unui viol. Inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu se poate dispune o măsură preventivă atât de drastică.
Apărătorul ales al inculpatului B. D., avocat S. R., solicită admiterea contestației formulate, respingerea arestării preventive și punerea de îndată în libertate. De asemenea, solicită ca în subsidiar să se dispună o măsură preventivă mai ușoară.
Avocatul susține faptul că nu sunt îndeplinite condițiile generale ale arestării preventive, cu atât mai puțin cele speciale. De asemenea, se arată că nu sunt suficiente probe care să conducă spre suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele de care sunt acuzați, iar aceștia beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Avocatul mai susține faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar acuzarea nu a dovedit faptul că acesta ar încerca să împieteze buna desfășurare a urmăririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică. Din probele administrate reiese faptul că inculpații se fac vinovați de faptele pentru care sunt cercetați, iar circumstanțele în care s-au desfășurat faptele, respectiv pe timp de noapte, pe câmp, relevă o faptă cu rezonanță negativă în rândul opiniei publice.
Avocatul A. Carin, în replică, susține faptul că reacția presei nu poate determina reacția negativă a opiniei publice.
Inculpatul C. C. C. I., având cuvântul, susține faptul că nu este vinovat, nu a săvârșit o infracțiune de viol, persoana vătămată a acceptat să întrețină relații sexuale cu acesta, iar pe durata actului sexual nu s-a împotrivit.
Inculpatul B. D.-T., având cuvântul, arată că nu a obligat persoana vătămată să întrețină relații sexuale cu C. C., și consideră că aceasta a plâns pentru că i s-a făcut rușine de martora D. deoarece urmau să fie colege la aceeași facultate. Inculpatul susține faptul că nu a avut loc nici un viol.
Inculpatul O. D.-I. având cuvântul, arată că nu a avut loc nici un viol și consideră că reacția persoanei vătămate este doar o răzbunare. Susține faptul că el cunoștea că persoana vătămată dorea să aibă relații sexuale cu vărul său, C. C., de aceea a avut acel comportament față de ea și consideră că fetei îi era teamă să nu vină celălalt băiat în locul unde se aflau ei, acesta fiind motivul reacției ei.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 39/04.08.2015 pronunțată în dosarul nr._ de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Timișoara, instanța a dispus următoarele:
„În temeiul dispozițiilor art. 226 CPP raportat la art. 202 alin. 1, 2, 3 și 4 lit. e) și art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, admite propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, privind pe inculpații C. C. C. I., O. D. I. și B. D. T..
Dispune arestarea preventivă a inculpatului C. C. C. I., cetățean român, fiul lui C. N.-D. și C. Medina-L., născut la data de 05.06.1995 in Mun. Timișoara, jud. T., necăsătorit, studii superioare, student, cu domiciliul în . nr. 233, ., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în stare de reținere în I.P.J T. – Arest, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen. - pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.08.2015 și până la data de 02.09.2015, inclusiv.
Dispune arestarea preventivă a inculpatului O. D.-I., cetățean român, fiul lui O. și E., născut la data de 14.11.1995 in Mun. Timișoara, jud. T., necăsătorit, studii liceale, student, cu domiciliul în . nr. 249, ., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în stare de reținere în I.P.J T. – Arest, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de de complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen. - pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.08.2015 și până la data de 02.09.2015, inclusiv.
Dispune arestarea preventivă a inculpatului B. D.-T., cetățean român, fiul lui B. N. și B. L., născut la data de 15.01.1996 in Mun. Timișoara, jud. T., necăsătorit, studii - 12 clase, fară ocupație sau loc de muncă, cu domiciliul în . nr. 141A, ., posesor al CI . nr._, CNP_, aflat în stare de reținere în I.P.J T. – Arest, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen. - pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.08.2015 și până la data de 02.09.2015, inclusiv.
Respinge ca neîntemeiate cererile inculpaților C. C. C. I., O. D. I. și B. D. T. prin apărători de luare a măsurii controlului judiciar.”
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 03.08.2015, emisă de organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Timișoara - Biroul de Investigații Criminale s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen.
Prin ordonanța nr. 8952/P/2015 din 03.08.2015, ora 17, emisă de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpații: C. C. C. losif, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen., O. D.-I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen. și B. D.-T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen.
Prin ordonanța nr. 8952/P/2015 din 04.08.2015, ora 07:45, emisă de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații: C. C. C. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen., O. D.-I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen. și B. D.-T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen.
Având a se pronunța asupra propunerii de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanța a reținut că potrivit art. 202 alin. 1 CPP, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”Potrivit alin. 3 al art. 202 CPP, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.De asemenea, conform art. 223 alin 2 CPP, „ măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele impuse de art. 223 alin. 2 CPP, pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpații C. C. C. I., O. D. I. și B. D. T..
Sub aspectul primei condiții referitoare la existența probelor din care să rezulte suspiciunea rezonabilă cu privire la comiterea unei infracțiuni dintre cele enumerate la art. 223 al. 2 CPP, sau o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere art. 5 par. 1 lit. c din Convenția europeană a drepturilor omului care se raportează la noțiunea unui „observator obiectiv și imparțial”. Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că din actele efectuate până la momentul la care a fost sesizat cu propunerea de arestare preventivă rezultă presupunerea rezonabilă că cei trei inculpați ar fi comis faptele pentru care sunt în prezent cercetați. Declarația persoanei vătămate V. A., care se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală, cu examinarea persoanei nr. 1585/03.08.2015 întocmit de IML – Timișoara, dar și cu declarațiile martorilor Tiugă A., Tabert D. si Bajai A., precum și parțial cu declarațiile inculpaților, par a confirma situația de fapt expusă de organul de urmărire penală.
Judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: în noaptea de 02/03.08.2015, după ora 24:00, persoana vătămată V. A. a fost contactată de inculpatul B. D.-T., stabilind să se întâlnească și să se deplaseze împreună cu inculpatul O. D.-I. la locuința acestuia din urmă din ., jud. T.. După o perioadă de timp, B. D.-T. și O. D.-I. s-ar fi deplasat în apropierea domiciliului persoanei vătămate, cu un autoturism condus de martora Tabert D.-N., inculpații solicitându-i acesteia din urmă, precum și celorlalte două persoane ce se aflau în mașină (inculpatul C. C. C. I. și martorul Tiugă A.-F. ) să coboare din mașină și să se îndepărteze de la locul întâlnirii cu persoana vătămată, pentru ca aceasta “să nu se sperie sau să se rușineze”. Reîntâlnirea tuturor pare a fi fost făcută, din întâmplare, pentru a nu crea astfel suspiciuni persoanei vătămate cu privire la prezența în autoturism și a celorlalte persoane în afara inculpaților B. D.-T. și O. D.-I. cu care aceasta stabilise întâlnirea.
Pe drumul spre localitatea Bencecu de Sus, contrar înțelegerii inițiale, O. D.-I. i-ar fi cerut martorei Tabert D.-N. să vireze pe un drum de câmp, pe care s-ar fi deplasat aproximativ lKm. După ce au oprit autovehiculul, persoana vătămată, B. D.-T. și O. D.-I. ar fi coborât din autoturism, s-ar fi deplasat la aproximativ 50-80 m și ar fi întreținut raporturi sexuale și acte sexuale anale și orale consimțite, aspecte ce par a fi confirmate de declarațiile inculpaților ce se coroborează sub acest aspect cu declarația persoanei vătămate. La un moment dat, O. D.-I. l-a chemat și pe martorul Tiugă A.-F., pentru a întreține relații sexuale cu persoana vătămată V. A., însă întrucât aceasta a refuzat Tiugă A.-F. s-a întors la autoturism. La scurt timp după aceea, tot la chemarea inculpatului O. D.-I., inculpatul C. C. C. I. s-ar fi deplasat și el în locul unde se afla persoana vătămată cu ceilalți doi inculpați pentru a întreține relații sexuale cu aceasta, situație cu care se pare că V. A. nu ar fi fost de acord. Pentru a o convinge să întrețină raporturi sexuale și cu inculpatul C. C. C. I., inculpatul O. D.-I. ar fi lovit-o pe V. A. cu pumnii și picioarele în zona antebrațelor și a spatelui, precum și în zona feței, după care ar fi amenințat-o că o va lăsa dezbrăcată pe câmp. La rândul său inculpatul B. D.-T. ar fi lovit-o pe aceasta cu palma în zona feței, asigurând-o totodată că nu va trebui să întrețină relații sexuale și cu martorul Tiugă A.-F., așa încât, în urma acestor presiuni fizice și psihice persoana vătămată ar fi cedat și ar fi acceptat să întrețină cu numitul C. C. C. I. un raport sexual și un act sexual oral.
Fără a proceda la verificarea apărărilor promovate de către inculpați cu prilejul audierii lor, apărări ce țin exclusiv de fondul cauzei penale, în considerarea limitelor stabilite de judecarea unei astfel de cereri, judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a reținut că declarația persoanei vătămate, raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 1585/03.08.2015 întocmit de IML – Timișoara, declarația martorei Bajai A. dar și procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente sunt de natură a contura bănuiala rezonabilă cu privire la comiterea de către cei trei a infracțiunilor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
În acest context, violențele presupus a fi fost exercitate de către inculpații O. D.-I. și B. D.-T. asupra persoanei vătămate, pentru a o constrânge la întreținerea de acte sexuale cu inculpatul C. C. C. I., detaliate în raportul de expertiză (excoriații la nivelul hemifaciesului stâng, echimoze și excoriații la nivel angulomandibular și mandibular stânga, precum și pe fața vestibulară a buzei superioare stângi) și evidențiate și în planșele fotografice cu aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei nu par a avea legătură cu cele aferente unui act sexual, astfel cum s-a susținut de către inculpații B. D.-T. și O. D.-I., fiind astfel de natură a confirma declarațiile persoanei vătămate. Totodată, declarația martorei Bajai A. are la rândul său aptitudinea de a confirma, cel puțin la acest nivel al cercetărilor, cele susținute prin plângere de către persoana vătămată, aceasta din urmă întâlnindu-se cu martora imediat după consumarea presupuselor fapte. Astfel martora Bajai A. a perceput personal starea de tulburare a persoanei vătămate în contextul faptelor pe care aceasta i le-ar fi descris în maniera reținută mai sus, stare de tulburare pe care ar fi realizat-o de altfel și inculpații pe drumul de întoarcere către Timișoara și manifestată prin plânsul persoanei vătămate.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat faptul că probele indicate constituie informații care să conducă la bănuiala rezonabilă că faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală au fost comise de către cei trei inculpați.
Cu privire la cea de a doua condiție, respectiv să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale prevăzută de art. 16 CPP, s-a reținut că în cauza de față nu au fost identificate cu privire la inculpați cauze care să împiedice punerea în mișcare sau exercitarea urmăririi penale prevăzute de art. 16 CPP.
Cea de a treia condiție, respectiv să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea pentru care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpați, condiție constatată de asemenea îndeplinită în raport de ordonanța din data 04.08.2015, ora 07:45 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații C. C. C. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen., O. D.-I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen. și B. D.-T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 218 alin. 1 - alin. 3 lit. f C.pen.
Cea de a patra condiție, anume ca privarea de libertate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, este de asemenea îndeplinită. Sintagma „pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare, iar nu un fapt, ce ar periclita în viitor, după punerea în libertate a inculpaților, normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate în cadrul acestei ordini, în cazul de față relațiile sociale referitoare la libertatea sexuală a unei persoane, respectiv cele în legătură cu integritatea fizică și sănătatea persoanei. Condiția pericolului pentru ordinea publică trebuie analizată în concret, raportat atât la circumstanțele personale ale inculpaților, cât și la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, fără ca aceste categorii de circumstanțe să fie ierarhizate în vreun fel. Cu referire la circumstanțele reale, privitoare la faptele ce constituie obiectul acuzației penale și la urmările acestora, judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a remarcat gravitatea acestora prin modul de comitere, dar și prin natura relațiilor sociale încălcate prin săvârșirea lor. În același context al modului și mijloacelor de comitere a faptelor, de natură a imprima acestora o gravitate deosebită, se înscriu și celelalte coordonate de timp și spațiu, faptele fiind comise pe timp de noapte, într-un loc izolat(pe un teren agricol situat în Timișoara), distinct de cel stabilit inițial de comun acord cu persoana vătămată, aspecte ce au menirea de a reliefa dorința inculpaților de a profita atât de lăsarea întunericului dar și de zona nepopulată în care s-au comis faptele pentru a putea astfel înfrânge rezistența pe care ar fi putut-o manifesta persoana vătămată. Toate aceste circumstanțe, la care se adaugă aceea a comiterii faptelor pe fondul consumului de alcool, de către trei persoane, dintre care două (inculpații O. D.-I. și B. D.-T.) au profitat de încrederea persoanei vătămate, constituie tot atâtea date care să releve periculozitatea sporită a inculpaților, dar și gravitatea faptelor în discuție.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că acestea nu pot constitui singure temeiuri în raport de care să se constate o lipsă a pericolului social vizat de către legiuitorul penal, fiind lipsite de relevanță în contextul tuturor împrejurărilor în care se presupune că s-ar fi comis infracțiunile.
Judecătorul de drepturi și libertăți a conchis că în cauză sunt îndeplinite și cerințele impuse de legiuitorul penal în cuprinsul art. 202 alin.1, alin.3 C.proc.pen., în sensul că măsura arestării preventive a inculpaților este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și totodată necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea măsurii, acela de izolare cât mai rapidă a inculpaților de restul societății, pentru a-i împiedica pe aceștia să comită, în viitor, infracțiuni de natură similară. Față de infracțiunile din data de 02/03.08.2015, cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că ar fi fost comise de către inculpați, judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a considerat că interesul individual al inculpaților, acela de a fi cercetați în stare de libertate, trebuie să fie subsumat interesului public, ce impune respectarea, între altele, și a relațiilor sociale referitoare la libertatea sexuală a unei persoane, respectiv cele în legătură cu integritatea fizică și sănătatea persoanei, valori ocrotite de către legiuitor și vătămate prin posibila săvârșire a faptelor de către inculpați.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații cei trei inculpați, iar cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 05.08.2015, la Tribunalul T..
Contestațiile nu au fost motivate în scris, temeiurile care au justificat introducerea acestora fiind dezvoltate doar oral.
Analizând contestațiile formulate de catre inculpați, prin prisma motivelor invocate, Tribunalul apreciază faptul că acestea sunt neîntemeiate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că în mod corect judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a reținut că în cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.223 alin.1 sau 2 C.p.p.
Pe de altă parte, art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, în mod corect judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a considerat că în prezenta cauză există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații C. C., B. D. T. și O. D. I. să fie implicați în comiterea unei infracțiuni de viol, prin care s-a cauzat inclusiv vătămarea corporală a unei persoane, indicii care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis această faptă.
Sub acest aspect, apar ca fiind concludente probele prezentate de către judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță și care, în ciuda declarațiilor inculpaților, atestă împrejurarea că cei trei inculpați în noaptea incidentului, prin folosirea violențelor de către inculpații O. și B., au determinat-o pe numita V. A. să întrețină relații sexuale cu inculpatul C. C., consimțământul persoanei vătămate fiind obținut sub presiunea psihică și fizică exercitată de doi dintre inculpați.
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, în mod corect judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Timișoara a apreciat că referitor la persoana inculpaților lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți reține că într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la libertate, inclusiv cea sexuală, precum și la integritatea corporală reprezintă valori fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în încălcarea gravă a unora dintre drepturile prin care se exprimă personalitatea umană, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Judecătorul de drepturi și libertăți constată că potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Or, în prezenta cauză, un asemenea interes este evident. Cu privire la persoana inculpaților există suficiente suspiciuni legate de implicarea lor în comiterea unei fapte deosebit de grave, săvârșită cu violență, faptă care poate avea consecințe dezastruoase pentru dezvoltarea ulterioară a victimei.
De asemenea, la stabilirea unei măsuri împotriva inculpaților, trebuie avute în vedere și mijloacele folosite de aceștia pentru comiterea faptei. În acest sens, după cum a arătat și judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță, se poate observa împrejurarea că dovezile existente la dosarul de umărire penală confirmă existența unei posibile înțelegeri anterioare între inculpați pentru comiterea faptei. Apoi, localizarea în spațiu și timp a faptei (noaptea, pe câmp, într-un loc izolat) atribuie acesteia un caracter și mai grav, în același sens putând fi interpretat și modul de acțiune al inculpaților, aceștia profitând de încrederea victimei pentru a o atrage într-un loc mai retras, pentru ca ulterior, în momentul în care aceasta a încercat să se opună voinței lor, să nu ezite să folosească actele de violență pentru a o convinge să le accepte cererile.
Ca atare, la luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți trebuie să țină seama și de dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța europeană admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Or, având în vedere împrejurările în care au fost săvârșite faptele ce formează obiectul prezentului dosar – după o înțelegere prealabilă între inculpați, pe timp de noapte, prin atragerea victimei într-un loc izolat profitând de încrederea acesteia și prin folosirea de acte de violență, și persoana inculpaților – persoane care nu realizează nici în momentul de față gravitatea și consecințele faptei, în mod temeinic și legal judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a numiților C. C., B. D. T. și O. D. I., prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni prin care se aduce o atingere gravă încrederii cetățenilor în posibilitatea de a-și desfășura viața cotidiană în mod pașnic, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care și judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal consideră că în prezenta cauză se impune arestarea preventivă a inculpaților, măsura preventivă fiind o condiție a asigurării bunei desfășurări a procesului penal. Sub acest aspect, judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal consideră că fapta inculpaților de a viola o fată în vârstă de 18 ani, pe timp de noapte, după o înțelegere prealabilă, după ce a fost atrasă într-un loc izolat, profitând de încrederea pe care o avea într-unul dintre inculpați și prin folosirea unor acte de violență, este de natură a șoca opinia publică, gravitatea faptei, modul de comitere a acesteia și mijloacele folosite justificând luarea unei măsuri preventive împotriva inculpaților.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. contestațiile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. inculpații să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b CPP raportat la art. 204 CPP respinge contestațiile formulate de inculpații C. C., B. D. T., O. D. I. împotriva încheierii nr. 39/04.08.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 și 4 CPP obligă inculpații la plata sumei de 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 07.08.2015.
Președinte,
R. H.
Grefier,
C. I.-B.
Red. R.H. 08.08. 2015
Tehnored. C.I
6 EX/4 .>
Prima instanță: Judecătoria Timișoara/ jud. M. A. A.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 461/2015.... | Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
