Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 116/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 116/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.116/C..
Ședința din camera de consiliu din data de 10 februarie 2016
Completul compus din:
Președinte: ANIȘOARA C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol judecarea contestației declarată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva încheierii din data de 08.02.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 15/A.4.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu s-a prezentat inculpatul intimat personal, asistat de avocat ales I. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, să se dispună menținerea măsurii arestului la domiciliu, să se constate că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului la domiciliu a inculpatului subzistă și că impun în continuare menținerea măsurii arestului la domiciliu, că nu există cauze de încetare sau de revocare a măsurii și că măsura arestului la domiciliu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor, că din probatoriul administrat rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta, și n u în ultimul rând, odată pus în libertate inculpatul ar putea comite alte fapte.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea contestației, ca nefondată, și menținerea încheierii primei instanțe având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului la domiciliu nu mai subzistă, că inculpatul va respecta toate măsurile ce îi vor fi impuse de către instanță. Precizează că inculpatul a achitat mare parte din prejudiciu, că s-a împăcat cu mare parte din persoanele vătămate, depune la dosar dovada că acesta a achitat prejudiciul și față de părțile vătămate T. A.- C-tin și V. A., inculpatul dorind ca până la sfârșitul lunii februarie să se împace cu toate părțile civile. Aceasta mai arată că inculpatul și-a găsit un loc de muncă, a regretat săvârșirea faptelor.
Inculpatul, având cuvântul, solicită respingerea contestației, are o fiică minoră în întreținere, și a achitat 37.000 lei din prejudiciu până în prezent.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 08.02.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 348 C. proc. pen., rap. la art. 207 alin. 5 și 6 C. proc. pen, la art. 242 alin. 2 C. proc. pen., art. 202 alin. 4 lit. b și art. 211 C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliuluată prin încheierea penală nr. 533 din data de 29.10.2015 a Tribunalului T.,față de inculpatulK. V. P., cercetat pentru săvârșirea a 26 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen. cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data rămânerii definitive a prezentei încheieri, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii sa fie verificată înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege.
În temeiul art.215 alin.1 C. proc. pen. a impus inculpatului K. V. P. respectarea următoarelor obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la I.P.J. T.- Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul art. 215 alin. 2 C. proc. pen. a impus inculpatului respectarea următoarei obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:
a) să nu depășească limita teritorială a județului T. decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura (Judecătoria Timișoara);
În temeiul art. 215 alin. 3 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În temeiul art. 215 alin. 4 C. proc. pen., supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se va realiza de I.P.J. T. - Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare.
În temeiul art. 215 alin. 5 C. proc. pen. a dispus comunicarea unor copii ale prezentei încheieri inculpatului, I.P.J. T., I.P.J. T. - Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor T., Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Române.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive arestului la domiciliu dispuse față de inculpatul K. V. P., a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 283/P/2015 din data de 20.11.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. V. P., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârșirea a 26 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen.
În probațiune s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 283/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Prin ordonanța din data de 30.09.2015 s-a dispus reținerea inculpatului K. V. P. pentru o durată de 24 de ore începând cu data de 30.09.2015, ora 12:00 din care s-a dedus perioada de timp cât inculpatul a stat la dispoziția organelor de cercetare penală, urmând ca reținerea să expire în data de 01.10.2015, ora 10.00.
Prin încheierea nr. 52 din 30.09.2015 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara, s-a dispus arestarea inculpatului K. V. P. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30.09.2015 și până la data de 29.10.2015 inclusiv.
Prin încheierea nr. 533 din data de 29.10.2015 dată de Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. cu ocazia soluționării contestației împotriva încheierii Judecătoriei Timișoara, prin care s-a prelungit cu 30 zile măsura arestării preventive, s-a dispus luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu față de inculpat, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.10.2015 și până la data de 28.11.2015.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. a apreciat că infracțiunea pentru care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpat, prin gravitatea sa nu este capabilă să creeze o stare de neliniște capabilă să justifice arestarea preventivă, iar măsura arestării preventive nu este justificată prin niciuna din tezele alin. 1 al art. 202 Cod procedură penală, fiind disproporționată cu gravitatea faptelor imputate, iar privarea de libertate a inculpatului nu este necesară pentru înlăturarea unei sări de pericol pentru ordinea publică, acesta neputând influența probatoriul ce urmează a se efectua. Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că plasarea în arest la domiciliu ar facilita demersurile inculpatului pentru recuperarea prejudiciului, motiv pentru care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Prin încheierea din data de 23.11.2015 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpatul K. V. P. și a menținut starea de arest la domiciliu a acestuia.
Prin încheierea din data de 18.12.2015 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpatul K. V. P. și a menținut starea de arest la domiciliu a acestuia.
Prin încheierea din data de 12.01.2016 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpatul K. V. P. și a menținut starea de arest la domiciliu a acestuia.
În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu. Dispozițiile alin. (2) - (5) se aplică în mod corespunzător.
Astfel, potrivit art. 207 alin. 5 C. proc. pen., când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
De asemenea, conform art.242 alin. 2 C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește, la cerere sau din oficiu, cu o măsura preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit principiul general în această materie în hotărârea Wemhoff c. Germaniei: „ detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile independent de faptul ca ea se va imputa sau nu din pedeapsă”. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate. (Labita c. Italiei).
Având în vedere dispozițiile legale enunțate mai sus și analizând împrejurările concrete ale prezentei cauze, evaluând gravitatea faptelor comise precum și conduita procesuală a inculpatului, judecătorul de cameră preliminară apreciază că temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestului la domiciliu dispuse prin încheierea nr. 533 din data de 29.10.2015 a Tribunalului T., au încetat și nu există temeiuri noi care să o justifice.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului: acesta nu figurează cu antecedente penale, are un copil minor iar pe parcursul procesului penal a depus în mod constant eforturi pentru repararea prejudiciului cauzat prin săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, depunând în acest sens 15 declarații notariale prin care 15 persoane vătămate din cele 26 care s-au constituit părți civile în prezenta cauză, conform actului de sesizare, au declarat că s-au împăcat cu inculpatul și nu mai au niciun fel de pretenții de la acesta.
În ceea ce privește conduita procesuală a inculpatului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acesta a recunoscut și regretă comiterea faptelor, prezentându-se în fața organelor de cercetare și a instanței ori de câte ori a fost chemat.
Trebuie astfel avut în vedere faptul că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. De asemenea, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, conform art. 202 alin. 1 și 3 C. proc. pen.
În acest context, instanța a reținut că, deși în prezenta cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit 26 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C. pen., pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani, constând în aceea că în perioada octombrie 2013-martie 2015, inculpatul ar fi indus în eroare un număr de 26 persoane, folosind nume și calități mincinoase, prin prezentarea ca adevărată a unei oferte de împrumuturi bănești în condiții avantajoase, determinând astfel persoanele vătămate să depună sume cuprinse între 200 și 1000 lei în conturile inculpatului, totuși, privarea de libertate a inculpatului, chiar și sub forma arestului la domiciliu nu se mai impune pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, scopul măsurilor preventive, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată, putând fi atins și prin intermediul obligațiilor ce vor fi impuse cu prilejul dispunerii controlului judiciar.
Față de cele expuse mai sus, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 348 C. proc. pen., rap. la art. 207 alin. 5 și 6 C. proc. pen, la art. 242 alin. 2 C. proc. pen., art. 202 alin. 4 lit. b și art. 211 C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliuluată prin încheierea penală nr. 533 din data de 29.10.2015 a Tribunalului T.,față de inculpatulK. V. P., cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data rămânerii definitive a prezentei încheieri, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii sa fie verificată înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând încheierea ca netemeinică întrucât s-a apreciat în mod greșit că măsura preventivă a controlului judiciar ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 C.p.p.
În motivare s-a arătat că inculpatului K. V. P. i se impută comiterea a 26 de infracțiuni de înșelăciune, toate săvârșite prin concurs.
P. a considerat că privarea de libertate a inculpatului sub forma arestului la domiciliu este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, stare de pericol ce rezidă din modul și împrejurările în care se reține că s-au comis faptele, la care se adaugă perseverența infracțională a acestuia, precum și circumstanțele personale.
De asemenea se mai arată că inculpatul, deși este o persoană tânără este fără ocupație și fără loc de muncă, deprinsă cu obținerea de venituri din activități ilicite, aspecte care sporesc riscul ca, odată pus în libertate să persevereze în comportamentul infracțional. În declarațiile date în faza de urmărire penală a precizată că nu a dorit niciodată să acorde împrumuturi ci doar să înșele oamenii pentru a face rost de bani pentru a juca la pariuri sportive.
Totodată, împrejurarea că inculpatul s-a împăcat cu unele din părțile vătămate nu este relevantă în această fază procesuală, întrucât vizează fondul cauzei și, pe de altă parte, nici nu este de natură a estompa rezonanța faptelor acestuia și pericolul pentru ordinea publică.
S-a mai arată că, având în vedere stadiul procesual penal, aflat în procedura camerei preliminare, inculpatul nefiind audiat, s-a apreciat că în acest moment se impune menținerea măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpat, o măsură mai blândă nefiind suficientă pentru asigurarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 C.p.p.
Examinând încheierea contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, încheierea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
În acest sens, tribunalul reține că, potrivit art.242 alin.2 C.p.p. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin.1 C.p.p. Așadar, alegerea și ulterior menținerea unei măsuri privative sau restrictive de libertate trebuie particularizată în raport cu complexitatea și împrejurările cauzei, precum și cu persoana celui bănuit de comiterea unei infracțiuni, pentru ca acesta să nu reprezinte un abuz din partea organului judiciar si nici o abatere de la scopul prevăzut de lege.
Or, procedând la analiza necesității menținerii măsurii arestului la domiciliu dispusefață de inculpatul K. V. P., tribunalul constată că în mod corect judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a apreciat că, la acest moment procesual, această măsură preventivă nu se mai impune, schimbându-se temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și neexistând temeiuri noi care să o justifice în continuare, o măsură mai ușoară – respectiv măsura preventivă a controlului judiciar - apărând ca adecvată și suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de lege.
Prin raportare la natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului – nefiind vorba de o infracțiune săvârșită prin violență, la stadiul procesual – a fost finalizată faza de urmărire penală, iar în prezent cauza se află spre finalul procedurii de cameră preliminară –, la situația personală a inculpatului – nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere, a depus eforturi constante pentru repararea prejudiciului cauzat prin săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, depunând în acest sens la dosar 17 declarații notariale prin care 17 persoane vătămate din cele 26 care s-au constituit părți civile în prezenta cauză, conform actului de sesizare, au declarat că s-au împăcat cu inculpatul și nu mai au niciun fel de pretenții de la acesta -, la conduita corectă adoptată pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând și regretând comiterea faptelor, prezentându-se în fața organelor de cercetare și a instanței ori de câte ori a fost chemat, - la conduita acestuia ulterior dispunerii măsurii preventive – respectând întocmai dispozițiile instanței, neexistând niciun indiciu cu privire la derularea vreunor acțiuni de zădărnicire în vreun fel al aflării adevărului sau de săvârșire de noi infracțiuni, cât și la perioada de timp în care inculpatul s-au supus măsurii arestului la domiciliu (din data de 29.10.2015) - perioadă considerată de către tribunal suficientă atât pentru a corija un eventual fond infracțional, inculpatul înțelegând în prezent care sunt consecințele săvârșirii unor alte fapte de natură penală, cât și pentru a stinge orice reacție negativă din partea societății, orice tulburare a ordinii publice, raportat la faptele presupus a fi fost săvârșite de inculpat și care ar fi putut justifica inițial luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu – și tribunalul apreciază că periculozitatea socială prezentată de persoana inculpatului s-a diminuat în mod semnificativ, iar scopul măsurilor preventive - respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată sau prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni - poate fi atins și prin măsura preventivă a controlului judiciar.
În acest sens, tribunalul are în vedere inclusiv practica constantă CEDO, conform căreia, pericolul concret pentru ordinea publică este ulterior săvârșirii faptei și are un caracter limitat în timp, fiind evident că odată cu timpul petrecut în detenție preventivă, gradul de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică descrește, astfel că anumite motive ce inițial puteau justifica luarea unei măsuri privative de libertate, este posibil ca odată cu trecerea timpului să nu mai fie suficiente pentru menținerea acestuia în stare de arest, precum și disp. art.5 alin.2 CEDO, conform cărora orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză în cursul procesului.
În consecință, raportându-se și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Wemhoff împotriva Germaniei), conform căreia detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, și apreciind că în cauză scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculaptului, respectiv prin aplicarea măsurii controlului judiciar și a obligațiilor aferente acesteia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.211 rap. la art. 202 C.p.p. (existând probe și indicii temeinice privind implicarea inculpatului în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală și respective măsură apărând ca proporțională cu gravitatea acuzațiilor, precum și necesară și suficientă pentru a asigura prezența acestuia în fața organelor judiciare, atunci când va fi chemat), în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge contestația declarată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva încheierii din data de 08.02.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 15/A.4, ca nefondată, urmând ca, în baza art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva încheierii din data de 08.02.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 15/A.4, ca nefondată.
În baza art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, azi 10.02.2016.
Președinte, Grefier,
ANIȘOARA C. ȚIRA V. D.
Red./Tehnored - A.C.Ț./V.D.
5 ex./11.12.2015
Primă instanță: jud. Timișoara – G. G.
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 90/2016.... → |
|---|
