Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 90/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 90/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 90/C.
Ședința publică din data de 03.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat M. N., împotriva sentinței penale nr. 3072/09.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat: contestatorul condamnat M. N., personal, aflat în stare de detenție, asistat de avocat desemnat din oficiu L. C., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul din oficiu, în baza art. 425, ind. 1, alin. 7, pct. 2, lit. a C.p.p. pune concluzii de admitere a contestației, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de liberare condiționată. În continuare, apărătorul arată că persoana condamnată a avut o conduită adecvată și nu a fost sancționată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației. Raportat la starea de recidivă a persoanei condamnate, la antecedentele penale ale acestuia, precum și la data la care va fi executată perioada, procurorul apreciază că perioada executată până în prezent nu este suficientă pentru a crea convingerea că petentul a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate.
Contestatorul condamnat M. N., având personal cuvântul, solicită admiterea contestației.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3072/09.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 587 alin.2 C.proc.pen., rap.la art. 59 C.pen 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul M. N., în prezent în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 587 alin.2 C. proc. pen., a fost stabilit termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după data de 01.03.2016.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 2 C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu. (av. B. A.).
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.12.2015 sub nr. de dosar_, petentul condamnat M. N. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei în a cărei executare se afla.
În drept și în fapt cererea nu a fost motivată.
S-a atașat procesului-verbal și o caracterizare întocmită de membrii comisiei care concluzionează că deținutul M. N. a prezentat o conduită adecvată în respectarea normelor mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar, este la a doua analiză, întrucât a muncit o perioada scurta, concluzionând ca acesta nu poate beneficia de liberare condiționată fixând termen de rediscutare la data 01.02.2016.
Prima instanță a constatat că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din Noul Cod Penal). Analizând prevederile legale în materia liberării condiționate în vigoare la data săvârșirii faptei, prima instanță a reținut că potrivit art. 59 din Codul penal 1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Astfel, în cauză, s-a făcut aplicarea art. 5 din NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, fiind analizate condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, prima instanță a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la condițiile pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după dispunerea măsurii liberării condiționate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestor reglementări, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la fracția de pedeapsă executată petentul: M. N. a fost condamnat de Curtea de Apel Timișoara la pedeapsa de 1200 de zile (1200 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuia să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 800 zile. El a început să execute pedeapsa la 29.06.2013, iar până în data de 02.12.2015 a câștigat și executat 969 ( 887 zile efectiv executate, 69 zile arest preventiv si 13 zile executare ca urmare a muncii prestate), astfel că prima instanță a constatat că această condiție legală a fost întrunită.
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului M. N. a rezultat că în timpul executării pedepsei a desfășurat 13 zile activități lucrative, astfel că prima instanță a constatat că această condiție legală a fost întrunită.
În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de lege, prima instanță a reținut că în perioada executării pedepsei, condamnatul a avut un comportament necorespunzător, fiind recompensat o singură dată, aspect care relevă atitudinea indiferentă a petentului față de scopul pedepsei aplicate.
Astfel, prima instanță a constatat, că participarea la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimă în raport cu perioada efectiva de timp petrecuta în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent nu pot conduce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Totodată în privința condiției referitoare la antecedentele penale ale condamnatului s-a reținut din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat a mai fost anterior condamnat de 4 ori, una dintre acestea pentru evadare, iar din executarea acestora a mai beneficiat de liberare condiționată, fără însă a fi înțeles finalitatea acestei instituții.
Prima instanță a reținut că nu se impunea liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptelor săvârșite de către petent.
În aceste condiții, chiar dacă petentul se află la a doua analiză, perioada rămasă de executat din pedeapsă, coroborat cu aspectele reținute mai sus, au făcut ca prima instanță să nu își poată crea convingerea că persoana condamnată nu va comite alte infracțiuni în perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 02.08.2016, motiv pentru care s-a considerat că perioada executată nu a fost suficientă pentru a contura convingerea instanței că pedeapsa aplicată și-a atins scopul vizat de legiuitor.
Pentru aceste considerente, prima instanță, în temeiul art. 587 alin.2 C.proc.pen., rap. la art. 59 C.pen 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul M. N.. În același timp, având în vedere art. 587 alin.2 C. proc. pen, a fixat termen pentru reînnoirea cererii după data de 01.03.2016, apreciind față de cele enunțate anterior că termenul fixat de comisie a fost neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal contestatorul condamnat M. N., contestația fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 14.01.2016 sub același număr unic de dosar,_ .
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au stat la baza acesteia fiind dezvoltate oral în fața instanței, în ziua judecății.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 al.4 C.p.p., rap. la art. 587 al.3 C.p.p., tribunalul apreciază că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul respingerii pe fond a cererii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 59 V.C.p., cu aplicarea art. 6 C.p., condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, contestatorul condamnat M. N. trebuia să execute 800 de zile de închisoare și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 02.12.2015 a executat această fracție, tribunalul constată că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din procesul verbal și din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Timișoara, depuse la dosar, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că pe parcursul executării pedepsei contestatorul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis. Se reține, de asemenea, că pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită adecvată, în acord cu normele penitenciare, adaptându-se corespunzător la mediul carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi o dată, a participat la programe de reintegrare socială, a participat la activități lucrative în perioada aprilie – iulie 2015.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 V.C.p., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Din procesul verbal al comisiei, reiese că petentul este recidivist, aspect care a fost avut în vedere la analiza anterioară a condamnatului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., rap. la art. 587 C.p.p., va admite contestația declarată de contestatorul condamnat M. N. împotriva sentinței penale nr. 3072/09.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, va desființa sentința penală contestată și rejudecând cauza:
În baza art. 587 C.p.p., va admite cererea de liberare condiționată formulată de contestatorul condamnat M. N., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Va dispune liberarea condiționată a contestatorului condamnat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 178/2015 emis de Curtea de Apel Timișoara în baza sentinței penale nr. 164/2015, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 1200 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Va atrage atenția contestatorului condamnat asupra dispozițiilor art. 61 V.C.p., privind revocarea liberării condiționate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art.272 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 130 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., rap. la art. 587 C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul condamnat M. N., fiul lui I. și M., născut la 02.03.1972, în P., județ Hunedoara, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 3072/09.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală contestată și rejudecând cauza:
În baza art. 587 C.p.p., admite cererea de liberare condiționată privind pe contestatorul condamnat M. N., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Dispune liberarea condiționată a contestatorului condamnat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 178/2015 emis de Curtea de Apel Timișoara în baza sentinței penale nr. 164/2015, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 1200 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Atrage atenția contestatorului condamnat asupra dispozițiilor art. 61 V.C.p., privind revocarea liberării condiționate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art.272 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 130 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2016.
PREȘEDINTE, D. C. | GREFIER, R. M. |
Red. D.C. / Tehnored. R.M.
2 ex., 1 ex. s.m., / 02.03.2016
Prima instanță: Judecătoria Timișoara – Judecător: L. D.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
