Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 140/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 140/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 140/C.
Ședința camerei de consiliu din data de 17.02.2016
Completul compus din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: D. C.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror S. D. V..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de contestatorul inculpat N. D. F. împotriva încheierii penale din 12.02.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal efectuat în cameră de consiliu, se prezintă contestatorul inculpat N. D. F. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales C. C., conform împuternicirii avocațiale aflate la dosarul primei instanțe.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, tribunalul declară contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul ales C. C., pentru contestatorul N. D. F. pune concluzii de admitere a contestației, desființarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Apărătorul arată că nu există probe cu privire la fapta imputată inculpatului, nu există martori oculari, ci numai susținerile părții vătămate. Prezumția nevinovăției trebuie să stea la baza procesului penal. Astfel, apărătorul solicită să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, sau înlocuirea acesteia cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, precizând faptul că inculpatul se va prezenta la fiecare solicitare și se va supune tuturor obligațiilor pe care le va impune instanța și nu va influența partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public, raportat la infracțiunea săvârșită și la probatoriul administrat, apreciază că se impune menținerea stării de arest. Înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă nu se pliază raportat la gravitatea infracțiunii, la scopul legii penale și la probatoriul administrat.
Contestatorul N. D. F., având cuvântul, solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. În continuare, acesta arată că tatăl său este bolnav și necesită îngrijiri.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin încheierea de cameră preliminară din 12.02.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 348 alin. 2 C. proc. pen., rap. la art. 207 alin. 2 C. proc. pen., a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul N. D. F., aflat în arestul I.P.J T., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c C. pen.
În temeiul art. 207 alin. 4 C. proc. pen., rap. la art. 207 alin. 6 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului N. D. F., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificate înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
S-a dispus respingerea cererii inculpatului formulată prin apărător ales de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 7883/P/2015 din data de 08.02.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. D. F., pentru săvârșirea infracțiunii de viol faptă prev. de art. 218 alin. 1- art. 218 alin. 3 lit. c Cod penal.
În probațiune s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 7883/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Analizând actele și înscrisurile existente la dosar, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a reținut următoarele:
Conform art. 348 alin. 2 C. proc. pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207 C. proc. pen.
Potrivit art. 207 alin. 2 C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecata în stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei pentru care aceasta măsură a fost dispusă. Potrivit dispozițiilor alin. 4 al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică arestarea, instanța menține măsura preventivă a arestării.
Prin ordonanța din data de 26.08.2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de suspectul N. D. F. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prev. de art. 218 alin. 1 – art. 218 alin. 3 lit. c Cod penal., reținându-se faptul că în data de 05.07.2015, în jurul orei 20,30, numitul N. D. F., prin constrângere, respectiv prin acte de violență și amenințare, a determinat-o pe persoana vătămată, minorul C. E. C., în vârstă de 11 ani (născut la data de 20.10.2003), să întrețină un act sexual oral cu acesta, pe un câmp din apropierea localității Recaș, pe .> Prin ordonanța din data de 23.11.2015, inculpatul N. D. F. a fost reținut pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 23.11.2015, ora 14,40 până în data de 24.11.2015, ora 13,40.
Prin încheierea penală nr. 63/24.11.2015 a Judecătoriei Timișoara a fost dispusă măsura arestării preventive a inculpatului N. D. F. pe o durată de 30 de zile, din data de 24.11.2015 până în data de 23.12.2015, inclusiv.
Prin încheierea nr. 67/15.12.2015 a Judecătoriei Timișoara s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului N. D. F. pentru o perioadă de 30 de zile din data de 24.12.2015 până în data de 22.01.2016, inclusiv.
Prin încheierea nr. 8/18.01.2016, Judecătoria Timișoara a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului N. D. F. pentru o perioadă de 30 de zile din data de 23.01.2016 până în data de 21.02.2016, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 C. proc. pen., probele administrate până în acel moment procesual conducând la crearea unei suspiciuni rezonabile că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunea de viol iar privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei ce se presupune a fi fost săvârșită de inculpat, modalitatea de comitere a acesteia, precum și impactul negativ puternic produs în cadrul comunității.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea nr. 64/24.11.2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile necesare menținerii arestării preventive dispuse anterior față de inculpatul N. D. F..
Astfel, din analizarea materialului probator administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei eliberat de IML Timișoara, declarațiile persoanei vătămate C. E. C., proces-verbal de cercetare la fața locului, declarația martorului C. A., declarația martorului Rate I., raport de expertiză medico-legală psihiatrică asupra persoanei vătămate, raport de expertiză medico-legală psihiatrică asupra inculpatului, declarațiile inculpatului N. D. F., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a apreciat că rezultă suspiciunea rezonabilă, așa cum este definită această noțiune în jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului, în sensul existenței unor date și informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunea de viol, prev. de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c C. pen., fapta constând în aceea că, în data de 05.07.2015 prin constrângere, respectiv prin acte de violență care i-au produs persoanei vătămate minore C. E. C. în vârstă de 11 ani leziuni posttraumatice care au necesitat un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale și prin amenințare, ar fi determinat-o pe aceasta să întrețină un act sexual oral pe un câmp situat pe . Recaș. Infracțiunea de viol reținută în sarcina inculpatului este sancționată de dispozițiile Codului penal cu închisoarea de la 5 la 12 ani, făcând parte, totodată din enumerarea expresă a infracțiunilor pentru care se poate dispune măsura arestării preventive, conform art. 223 alin. 2 C. proc. pen.
Potrivit jurisprudenței CEDO, pentru justificarea arestării preventive nu se poate pretinde să fie deja stabilită realitatea și natura infracțiunii pe care inculpatul este bănuit că a săvârșit-o, pentru că acestea reprezintă scopul fazei de instrucție, iar faptele ce dau naștere la bănuieli concrete care justifică arestarea unei persoane nu trebuie să fie de același nivel cu acelea necesare pentru justificarea unei condamnări.
În ceea ce privește condiția ca privarea inculpatului de libertate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a reținut că aceasta este în continuare îndeplinită, determinând menținerea arestării preventive față de inculpat.
S-a arătat că sub acest aspect, trebuie remarcat că „pericolul concret pentru ordinea publică” este definit de jurisprudență ca reprezentând temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, prin natura faptelor pe care le-a comis.
La aprecierea pericolului social concret, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a avut în vedere circumstanțele comiterii faptei ce se presupune a fi fost comisă de inculpat, respectiv asupra unei persoane cu vârsta de 11 ani, așadar cu posibilități reduse de apărare și ripostă, prin lovirea și amenințarea acesteia, într-un loc retras, ferit de traficul auto sau pietonal.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a apreciat, de asemenea, că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației aduse și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea măsurii, acela de izolare cât mai rapidă a inculpatului de restul societății, pentru a-l împiedica pe acesta să comită, în continuare, infracțiuni de natură similară, întrucât, chiar dacă măsura arestării preventive are un caracter excepțional, prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică (iar infracțiunile de viol ce se presupune a fi fost săvârșite de inculpat se încadrează în această categorie), așa cum s-a statuat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a considerat că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar în acest moment procesual nu este întemeiată, așa cum s-a solicitat de către inculpat prin apărătorul ales, aceste măsuri nefiind suficiente pentru atingerea scopului măsurilor preventive constând în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Față de cele expuse mai sus, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă în condițiile prevăzute de lege și își menține temeinicia, motiv pentru care, în temeiul art. 207 alin. 4 C. proc. pen., raportat la art. 207 alin. 6 C. proc. pen., a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului N. D. F., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificată înaintea expirării termenului legal de 30 de zile.
Împotriva încheierii penale din 12.02.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a formulat contestație la data de 15.02.2016 contestatorul inculpat N. D. F., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 15.02.2016 sub număr de dosar_ .
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au stat la baza acesteia fiind dezvoltate oral în fața instanței, în ziua judecății.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul inculpat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 al.4 C.p.p., rap. la art.205 C.p.p., tribunalul apreciază contestația nefondată, încheierea atacată fiind temeinică și legală.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul N. D. F. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la 08.02.2016 de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol faptă prev. de art. 218 alin. 1- art. 218 alin. 3 lit. c Cod penal., reținându-se, în esență, în sarcina inculpatului că la data de 05.07.2015 prin constrângere, respectiv prin acte de violență care i-au produs persoanei vătămate minore C. E. C. în vârstă de 11 ani leziuni posttraumatice care au necesitat un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale și prin amenințare, ar fi determinat-o pe aceasta să întrețină un act sexual oral pe un câmp situat pe . Recaș.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, întrucât s-a luat măsura arestului preventiv prin încheierea nr. 63/DL din 24.11.2015 de către Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Timișoara, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 24.11.2015 la data de 23.12.2015. Măsura arestului preventiv a fost ulterior prelungită până în prezent.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara, la înregistrarea dosarului la această instanță, a fost obligat să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, conform disp. art. 348 C.p.p., rap. la art. 207 C.p.p., iar analizând toate aspectele dosarului, a ajuns la concluzia corectă că în speța de față se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul N. D. F..
În speța de față sunt întrunite toate elementele pentru menținerea în continuare a acestei măsuri, întrucât din probele dosarului, respectiv raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei eliberat de IML Timișoara, declarațiile persoanei vătămate C. E. C., proces-verbal de cercetare la fața locului, declarația martorului C. A., declarația martorului Rate I., raport de expertiză medico-legală psihiatrică asupra persoanei vătămate, raport de expertiză medico-legală psihiatrică asupra inculpatului, declarațiile inculpatului N. D. F., rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de viol, prev. de art. 218 al.1 și 3 lit.c C.p., iar pentru luarea și apoi menținerea măsurii arestării preventive, acest fapt este o primă condiție esențială care trebuie să fie îndeplinită, respectiv cea prev. de art. 223 al. 1 C.p.p.
Această condiție se coroborează în mod coerent cu faptul că în speță este îndeplinită și condiția impusă de art. 223 al. 2 C.p.p., respectiv că există suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată, în speță o infracțiune de viol, infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Mai mult decât atât, măsura arestării preventive trebuie analizată și în raport cu alte criterii, respectiv gravitatea faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.
Trebuie observat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 218 al.1 și 3 lit.c C.p., infracțiune gravă în accepțiunea legiuitorului, întrucât face parte din sfera infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale; cu privire la modalitatea de săvârșire trebuie avut în vedere că inculpatul a acționat asupra unei victime care nu a împlinit 16 ani, vulnerabile, cu posibilități reduse de apărare și ripostă, într-un loc retras, prin utilizarea violenței fizice și psihice, aspecte care conduc la ideea că Judecătoria Timișoara în mod corect a apreciat că în cauză se impune menținerea arestării preventive.
Această măsură s-a impus a fi menținută pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru realizarea prezenței inculpatului în fața organelor judiciare, dar și pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, organele judiciare trebuind să acționeze într-o manieră fermă atunci când apare un astfel de fenomen, astfel că și sub acest aspect măsura arestului preventiv este una corect aleasă de către instanța de fond.
Se poate observa că această măsură preventivă este proporțională cu acuzația care i se aduce inculpatului, măsura vizează realizarea unui scop legitim, respectiv apărarea ordinii publice și prevenirea faptelor ce aduc atingere libertății și integrității sexuale, măsura fiind necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, dar și pentru înlăturarea unei stări de pericol creat prin suspiciunea încălcării normelor juridice ce încalcă libertatea sexuală, săvârșite de către inculpat.
Raportat la constatarea tulburării ordinii publice, se poate observa că aceasta nu poate fi înlăturată decât printr-o izolare temporară a inculpatului de comunitate, întrucât în cazul luării măsurii arestului la domiciliu, astfel cum a solicitat apărarea sau chiar a controlului judiciar, inculpatul ar avea posibilitatea de a influența desfășurarea procesului penal, în contextul în care nu a recunoscut săvârșirea faptei până în acest moment, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică depusă la dosar, acesta reprezintă o tulburare mixtă de personalitate, antisocială și impulsiv explozivă, iar din acest motiv solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu este nefondată, această măsură neputând asigura buna desfășurare a procesului penal.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale este un element care nu poate conduce la modificarea măsurii preventive dispuse de către instanța de fond, acest element fiind cunoscut încă de la început de către instanța de judecată, iar temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat.
Pentru a se dispune modificarea măsurii arestării preventive prin înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, se impune existența unei modificări cu privire la temeiul care a condus la luarea măsurii arestării preventive, iar acest fapt nu a survenit, un asemenea element nu rezultă din probele dosarului, simplul fapt că a fost epuizată faza de urmărire penală nu reprezintă o modificare a temeiurilor care au condus la luarea măsurii arestării preventive și nici faptul că procurorul a administrat probele în această etapă a procesului penal.
Inculpatul a fost arestat la data de 24.11.2015, respectiv de aproximativ de 3 luni, perioadă care nu poate conduce la o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică, inculpatul fiind suspectat de către organele judiciare de săvârșirea unei infracțiuni grave, de viol asupra unei persoane de numai 11 ani și nu se poate vorbi de depășirea unui termen rezonabil în ceea ce privește măsura arestului preventiv, organele judiciare acționând cu celeritate, fiind deja epuizată faza urmăririi penale, dosarul aflându-se în faza camerei preliminare.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 425ind.1 al.7 pct.1 lit.b C.p.p., raportat la art.205 C.p.p., va respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul N. D. F., împotriva încheierii penale din 12.02.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 al. 2 C.p.p., va obliga pe contestator la plata sumei de 130 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., rap. la art.205 C.p.p., respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul N. D. F., cetățean român, fiul lui D. și L., născut la data de 25.08.1995 în Timișoara, jud. T., domiciliat în Recaș, ., jud. T., CNP_, fără antecedente penale, împotriva încheierii penale din 12.02.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._
În baza art. 275 al.2 C.p.p., obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 130 de lei cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în cameră de consiliu, azi, 17.02.2016.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, D. C. | GREFIER, R. M. |
Red. D.C. / Tehnored. R.M.
3 ex., 1 ex. s.m., 1 ex. .
Prima instanță: Judecătoria Timișoara – Judecător: G. R. G.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 93/2016.... | Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3.... → |
|---|
