Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 93/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 93/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 93/C.
Ședința publică din data de 03.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat BOT G., împotriva sentinței penale nr. 3282/23.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat: contestatorul condamnat Bot G., personal, aflat în stare de detenție, asistat de avocat desemnat din oficiu L. C., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, contestatorul condamnat Bot G. depune la dosar copii ale unor rapoarte de recompensare din următoarele date: 08.12.2010, 07.07.2011, 15.07.2013, 10.10.2013, 14.01.2014, 14.04.2014, 16.06.2014, 18.09.2014, 12.02.2015, 16.03.2015 și 25.11.2015, eliberate pe perioada executării pedepsei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul din oficiu, pune concluzii de admitere a contestației, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de liberare condiționată. În continuare, apărătorul arată că persoana condamnată a fost recompensată și a fost încadrată în regim de executare semideschis.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației ca fiind neîntemeiată. Raportat la starea de recidivă a persoanei condamnate, la faptul că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, procurorul apreciază că perioada executată până în prezent nu este suficientă pentru a crea convingerea că petentul a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate.
Contestatorul condamnat Bot G., având personal cuvântul, solicită admiterea contestației. Acesta arată că a fost îngrijitor 5 ani de zile, a fost amânat 11 luni, după care a mai fot amânat 4 luni pentru recidivă și gravitatea faptei. Mai arată că a fost recompensat pentru munca depusă în cadrul spitalului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3282/23.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art.587 alin.2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969 Judecătoria Timișoara a respins propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara de liberare condiționată a condamnatului BOT G., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art. 587 al 2 N. C.pr.pen. a fost fixat termen de reînnoire a cererii după data de 16.04.2016.
În temeiul art. 275 alin. 3 N C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas rămân în sarcina statului.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._/325/2015, la data de 18.12.2015, formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara pentru liberarea condiționată a petentului condamnat petentul condamnat B. G. din executarea pedepsei de 9 ani închisoare pronunțată prin s.p nr. 1314/2009 a Judecătoriei Timișoara.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Raportat la legea aplicabilă cererii de liberare condiționată, prima instanță a reținut că, în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind noul Cod penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din CP), astfel încât instanța va analiza prezenta cerere din perspectiva CP din 1968, care reprezintă legea penală mai favorabilă.
În acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia „Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabila. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Astfel, intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă”.
Potrivit art. 59 și următoarele CP din 1968, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
Din procesul verbal nr. J2/_/15.12.2015 (f.3) întocmit de Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a reieșit faptul că petentul B. G. se află în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare pronunțată prin s.p nr. 1314/2009 a Judecătoriei Timișoara, iar, executarea pedepsei a început la data de 24.09.2008 și urmează să expire la data de 22.09.2017
Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 CP din 1968 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării cererii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executat cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 2191 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 22.09.2008, iar până în data de 15.12.2015 a executat un număr de 2661 zile, din care a executat efectiv 2639 zile, 1 zi arest preventiv și 21 zile sunt considerate executate ca urmare a muncii prestate, astfel încât prima instanță a constatat că această condiție legală a fost întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei nr. J2/_/15.12.2015 (f.3) și caracterizarea întocmită condamnatului (f.4) a rezultat că în timpul executării pedepsei acesta a participat la activități productive în perioada martie-decembrie 2012, mai 2013, mai 2014, imie-iulie2015 – condiție îndeplinită.
c. Condamnatul este disciplinat
Prima instanță a constatat că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat a fost sancționat disciplinar de 8 ori, sancțiuni ridicate ulterior prin raport de recompensare și a fost recompensat de 3 ori cu suplimentarea unor drepturi.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
În mod constant, literatura de specialitate a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul.
Din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, a rezultat că petentul condamnat B. G., pe parcursul executării pedepsei, a prezentat un comportament inadecvat cu dificultăți de adaptare la mediul carceral. Prima instanță a constatat că petentul condamnat a participat la un număr de 64 de programe educaționale, din care a abandonat un număr de 2 programe, refuzând de altfel inclusiv să finalizeze cursurile clasei a III a, și, având în vedere că majoritatea programelor educaționale la care a participat persoana condamnată au avut caracter cultural, sportiv și religios, nu se poate reține faptul că numitul B. G. a făcut eforturi serioase în ceea ce privește reintegrarea socială.
Împrejurarea că a fost recompensat pe perioada detenției nu este suficientă ci, doar dovedește faptul că s-a conformat Regulamentului de Ordine Interioara, însă nu reprezintă o dovadă temeinică de îndreptare, în accepțiunea art. 59 C.p. Prima instanță a constatat ca petentul nu a dat dovezi constante de reintegrare, întrucât în cursul anilor 2008, 2009, 2012, acesta nu a fost recompensat. În cursul anului 2010 a fost recompensat o singura dată, aceeași fiind situația și în cursul anului 2011.
Prima instanță a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptei săvârșite de către petent.
e. Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare. S-a reținut, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat are antecedente penale.
Astfel, prima instanță a constatat că numitul B. G., prin s.p nr. 272/1999 a Tribunalului T. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, prin s.p nr. 2011/2000 a Judecătoriei Timișoara a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, iar, prin s.p nr. 564/2002 a Tribunalului T. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare.
Referitor la condamnările suferite, instanța constată că deși persoana condamnată a mai beneficiat de liberare condiționată de trei ori până în prezent, aceasta nu a înțeles finalitatea acestei instituții, continuând să săvârșească infracțiuni grave (tâlhărie).
Prima instanță a constat că petentul condamnat se află la a treia analiză a cererii de liberare condiționată. În prezent regimul de executare al pedepsei este cel semideschis. La data de 15.12.2015 comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a considerat că petentul condamnat poate beneficia de liberare condiționată.
Față de toate considerentele expuse anterior prima instanță a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de art. 52 CP, motiv pentru care, în temeiul art. .587 alin.2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969 a respins ca neîntemeiată propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara pentru petentul condamnat B. G., vizând pedeapsa de 9 ani închisoare pronunțată prin s.p nr. 1314/2009 a Judecătoriei Timișoara urmând ca, în temeiul art. 587 al 2 CPP să fixeze termen de reînnoire a cererii după data de 16.04.2016.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal contestatorul condamnat Bot G., contestația fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 06.01.2016 sub același număr unic de dosar,_ .
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au stat la baza acesteia fiind dezvoltate oral în fața instanței, în ziua judecății.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 al.4 C.p.p., rap. la art. 587 al.3 C.p.p., tribunalul apreciază că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul respingerii pe fond a cererii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 59 V.C.p., cu aplicarea art. 6 C.p., condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, contestatorul condamnat BOT G. trebuia să execute 2191 de zile de închisoare și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 15.12.2015 a executat această fracție, tribunalul constată că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din procesul verbal și din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Timișoara, depuse la dosar, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că pe parcursul executării pedepsei contestatorul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis. Se reține, de asemenea, că pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită inadecvată, cu dificultăți de acomodare la mediul carceral, a fost sancționat disciplinar de 8 ori, ultima sancțiune fiind aplicată în noiembrie 2012, sancțiuni ridicate ulterior prin raport de recompensare, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 3 ori, a participat la programe de reintegrare socială, a participat la activități productive în perioada martie-decembrie 2012, luna mai 2013, luna mai 2014, iunie-iulie 2015.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 V.C.p., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Din procesul verbal al comisiei, reiese că petentul este recidivist, aspect care a fost avut în vedere la cele 2 analize anterioare ale condamnatului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., rap. la art. 587 C.p.p., va admite contestația declarată de contestatorul condamnat BOT G. împotriva sentinței penale nr. 3282/23.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, va desființa sentința penală contestată și rejudecând cauza:
În baza art. 587 C.p.p., va admite cererea de liberare condiționată formulată de contestatorul condamnat BOT G., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Va dispune liberarea condiționată a contestatorului condamnat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1664/2009 emis de Judecătoria Timișoara în baza sentinței penale nr. 1314/2009, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Va atrage atenția contestatorului condamnat asupra dispozițiilor art. 61 V.C.p., privind revocarea liberării condiționate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art.272 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 130 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., rap. la art. 587 C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul condamnat BOT G., fiul lui G. și R., CNP_, născut la data de 11.03.1982, împotriva sentinței penale nr. 3282/23.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală contestată și rejudecând cauza:
În baza art. 587 C.p.p., admite cererea de liberare condiționată privind pe contestatorul condamnat BOT G., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Dispune liberarea condiționată a contestatorului condamnat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1664/2009 emis de Judecătoria Timișoara în baza sentinței penale nr. 1314/2009, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Atrage atenția contestatorului condamnat asupra dispozițiilor art. 61 V.C.p., privind revocarea liberării condiționate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art.272 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 130 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2016.
PREȘEDINTE, D. C. | GREFIER, R. M. |
Red. D.C. / Tehnored. R.M.
2 ex., 1 ex. s.m., / 02.03.2016
Prima instanță: Judecătoria Timișoara – Judecător: A. B.
| ← Confiscare specială. Art.315 lit. c NCPP. Încheierea nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
