Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 5/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 5/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:017._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 5/DC
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror E.-C. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol, se află spre soluționare contestația formulată de către P. de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr. 1300, pronunțată la data de 23.10.2015 de către Judecătoria V..
Obiectul cauzei: alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință aferentă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de fată, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1300 din 23.10.2015, Judecătoria V., în temeiul art 585 alin 1 lit a Cod procedură penală, a admis cererea formulată de către petentul-condamnat D. P. D., deținut în P. V. privind contopirea pedepselor
A constatat că fapta din 25/26.10.2011 pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 94 din 30.01.2013 a Judecătoriei V. (definitivă prin decizia penală nr. 724/20.06.2013 a Curții de Apel Iași) și fapta din 03/04.06.2012 pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 93 din 20.05.2014 a Judecătoriei Huși ( modificată și definitivă prin decizia penală nr. 584 din 14.10.2014 a Curții de Apel Iași) sunt concurente conform dispozițiilor art 38 alin 1 Cod penal (art 33 lit a Cod penal din 1968).
În temeiul art 5 Cod penal, legea penală mai favorabilă privind contopirea pedepselor este Codul penal din 1968.
În baza art. 585 Cod de procedură penală, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 94 din 30.01.2013 a Judecătoriei V. (definitivă prin decizia penală nr. 724/20.06.2013 a Curții de Apel Iași), în pedepsele componente și a pus aceste pedepse în individualitatea lor, astfel:
1. pedeapsa de 3 ani închisoare (rezultată din contopirea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 192 alin 2 Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal și art 75 lit c Cod penal cu restul de 444 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare din sentința penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Iași);
2. pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (rezultată din contopirea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit a,g Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal și art 75 lit c Cod penal cu restul de 444 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare din sentința penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Iași).
În temeiul art 6 Cod penal, a onstatat legale pedepsele de 3 ani închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare din sentința penală nr. 94/2013 a Judecătoriei V..
În baza art. 585 Cod de procedură penală, art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1968, a contopit: pedepsele menționate la punctele 1 și 2 cupedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 208 alin 1, art 209 alin 1 lit g și i Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal din 1969, art 37 lit b Cod penal din 1969, art 374 alin 4 și art. 396 alin 10 Cod procedură penală din sentința penală nr. 93/20.05.2014 a Judecătoriei Huși, modificată și definitivă la 14.10.2014, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care o va spori cu 4 (patru) luni de închisoare, urmând ca petentul-condamnat D. P. D. să execute în final pedeapsa de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni de închisoare, în regim privativ de libertate.
În temeiul art 6 din Legea nr. 187/2012, a interzis condamnatului D. P. D., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 Cod penal.
A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată de 3 ani și 10 luni închisoare, durata executată de la 09.08.2013 la zi.
A dispus anularea mandatelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 94/2013 a Judecătoriei V. și sentinței penale nr. 93/2014 a Judecătoriei Huși și emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive a acesteia.
A menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale anterior menționate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 06 august 2015, persoana privată de libertate D. P. D., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună contopirea pedepselor.
În motivarea cererii, persoana privată de libertate a precizat că solicită contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în dosarul nr._ cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în dosarul nr._ .
A precizat că sunt îndeplinite condițiile privind contopirea pedepselor și a arătat că nu dorește să îi fie aplicat spor de pedeapsă.
Din dispoziția instantei, la dosarul cauzei au fost atașate următoarele înscrisuri:
-situația juridică de la P. V. (fila 9);
- sentința penală nr. 94 din 30.01.2013 a Judecătoriei V. (filele 10-12);
- cazierul judiciar al persoanei private de libertate (filele 14-15);
-sentința penală nr. 93 din 20.05.2014 a Judecătoriei Huși (filele 19-23);
-sentința penală nr. 1632 din 05.06.2007 a Judecătoriei Iași.
Examinând cererea condamnatului prin prisma actelor și lucrărilor aflate la dosar, instanța a reținut următoarele:
Conform situației juridice de la P. V., în prezent, persoana privată de libertate D. P. D. se află în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 94/2013 a Judecătoriei V., mandat de executare nr. 99/2013. Executarea pedepsei a început la 09.08.2013 și urmează să expire la 08.02.2017.
Aceeași persoană privată de libertate mai are de executat și o pedeapsă de 2 ani închisoare, conform sentinței penale nr. 93/2014 a Judecătoriei Huși, mandat de executare nr. 129/2014.
Prin sentința penală nr. 94 din 30.01.2013 a Judecătoriei V., definitivă prin decizia penală nr. 724/20.06.2013 a Curții de Apel Iași, a fost condamnat D. P. D. (pentru fapte săvârșite la data de 25/26.10.2011) la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 192 alin 2 Cod penal cu aplicarea art 37 lit a și art 75 lit c Cod penal;
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit a,g Cod penal cu aplicarea art 37 lit a și art 75 lit c Cod penal.
În temeiul art 61 Cod penal a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 444 zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1632/05.06.2007 a Judecătoriei Iași, definitivă la 16.10.2007.
În baza art. 39 Cod penal, art 34 lit b Cod penal, s-a dispus contopirea fiecăreia dintre cele două pedepse aplicate în cauză cu restul de 444 zile rămas neexecutat, rezultând pedepsele de 3 ani închisoare și, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art 33 lit a, art 34 lit b Cod penal, s-a dispus contopirea celor două pedepse, urmând ca petentul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit a, teza II și lit b Cod penal pe perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 alin 2 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 93 din 20.05.2014 a Judecătoriei Huși, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 584/14.10.2014 a Curții de Apel Iași, (pentru fapte săvârșite la 03/04.06.2012), s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin 1, art 209 alin 1 lit g,I Cod penal din 1969 cu aplic. art 41 alin 2 Cod penal din 1969, art 37 lit b Cod penal din 1969, art 374 alin 4 și art 396 alin 10 Cod procedură penală cu aplicarea art 5 Cod penal.
În temeiul art 12 alin 1 din Legea nr. 187/2012, pe durata și în condițiile prevăzute de art 71 Cod penal din 1968, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II a și b Cod penal din 1968 ca pedeapsă accesorie.
În conformitate cu dispozițiile art. 585 alin. 1 lit a Cod de procedură penală, pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni.
Examinând sentințele sus-menționate, instanța a constatat că faptele din 25/26.10.2013 pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 94 din 30.01.2013 a Judecătoriei V. și faptele din 03/04.06.2012 pentru care aceeași persoană a fost condamnată prin sentința penală nr. 93 din 20.05.2014 a Judecătoriei Huși au fost săvârșite în concurs real, prevazut de art. 33 lit. a Cod penal din 1968 (respectiv, art. 38 alin 1 Noul Cod penal), acestea fiind comise înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 94/30.01.2013 a Judecătoriei V..
În consecință, cererea condamnatului este întemeiată cu privire la contopirea pedepselor.
În temeiul art 585 Cod procedură penală, instanța a procedat mai întâi la descontopirea pedepselor din sentința penală nr. 94 din 30.01.2013 a Judecătoriei V..
Având în vedere . Noului Cod penal precum și faptul că pedepsele de 3 ani închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare din sentința penală nr. 94/2013 a Judecătoriei V. au fost definitiv aplicate anterior intrării în vigoare a legii penale noi, prin prisma dispozițiilor art 6 Noul Cod penal, instanța a verificat legalitatea acestora.
Potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune, printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Verificarea legii penale mai favorabile va fi efectuată comparativ între pedepsele aplicate individual conform Codului penal din 1968 și pedepsele care s-ar fi putut aplica conform Noului Cod penal
De asemenea, la verificarea legii penale mai favorabile s-a ținut seama și de decizia nr. 1/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Conform acestei din urmă decizii "în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal.
În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi."
În concret, instanța a verificat numai legalitatea pedepeselor aplicate prin sentința penală nr. 94/2013 a Judecătoriei V. întrucât acestea au fost aplicate definitiv, anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal iar din actele dosarului reiese că după . noului Cod penal, nu au fost efectuate verificări cu privire la legalitatea lor.
S-a constatat că potrivit Noului Cod penal, pătrunderea fără drept în domiciliul unei persoane cu scopul de a sustrage bunuri, urmată de realizare, nu mai constituie infracțiunea de violare de domiciliu în concurs cu infracțiunea de furt, ci o singură infracțiune de furt calificat prevăzută de art 229 alin 2 lit b Noul Cod penal. Instanța s-a raportat la noua încadrare juridică prevăzută de legiuitor pentru a constata dacă a intervenit o cauză de reducere a pedepsei.
Nu s-a avut în vedere cauza de agravare a pedepsei ca urmare a reținerii circumstanței agravante a săvârșirii faptei de către un infractor major împreună cu un infractor minor (cauză de agravare preluată și de Noul Cod penal). Nu se va ține seama de acestă stare de agravare având în vedere decizia nr.8 din 26.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de pedeapsa rezultantă aplicată potrivit vechiului Cod penal pentru concursul de infracțiuni dintre furt și violare de domiciliu (de 3 ani și 6 luni închisoare) s-a constatat că maximul special prevăzut de art 229 alin 2 lit b noul Cod penal este de 7 ani închisoare.
Prin urmare, pedeapsa aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de noua lege și nu se impune a fi aplicat art 6 Noul Cod penal.
Cât privește pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 93/2014 a Judecătoriei Iași, la pronunțarea acesteia au fost avute în vedere dispozițiile art 5 Noul Cod penal privind legea penală mai favorabilă, și s-a stabilit cu caracter definitiv că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968, prin urmare nu mai pot fi efectuate verificări la acest moment cu privire la legea mai favorabilă, întrucât se opune autoritatea de lucru judecat.
Revenind la operațiunea de contopire a pedepselor, instanța a apreciat că legea mai favorabilă este Codul penal din 1969.
Spre deosebire de art 39 alin 1 lit b Noul Cod penal, potrivit căruia este obligatorie aplicarea unui spor de 1/3 din restul pedepselor la pedeapsa cea mai grea în caz de concurs de infracțiuni și de dispozițiile art 43 alin 1 Noul Cod penal, care prevede în cazul recidivii postcondamnatorii că restul rămas neexecutat se adaugă la pedeapsa nouă, Codul penal din 1968 cuprinde dispoziții mai blânde.
Potrivit art. 34 lit b Cod penal din 1968, sporul aplicat pentru concursul de infracțiuni este facultativ iar potrivit art. 61 alin 1 Cod penal din 1968, revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară este facultativă iar în caz de revocare, pedepsele se contopesc (nu se cumulează, comparativ cu Noul Cod penal).
În urma unei simple operații matematice, reiese că potrivit Noului Cod penal, petentul ar trebui să execute 3 ani, 26 luni și 444 zile închisoare.
Prin urmare, contopirea pedepselor fiind efectuată potrivit Codului penal din 1968.
Conform art 5 Noul Cod penal, a constatat că legea penală mai favorabilă privind contopirea pedepselor este Codul penal din 1968 și a făcut aplicarea acestor dispoziții.
În concluzie, în temeiul art. 585 Cod procedură penală, art 33 lit a, art 34 lit b Cod penal din 1968 a contopit:
- pedeapsa de 3 ani închisoare (rezultată din contopirea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 192 alin 2 Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal și art 75 lit c Cod penal cu restul de 444 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare din sentința penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Iași);
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (rezultată din contopirea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit a,g Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal și art 75 lit c Cod penal cu restul de 444 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare din sentința penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Iași);
-pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 208 alin 1, art 209 alin 1 lit g și i Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal din 1969, art 37 lit b Cod penal din 1969, art 374 alin 4 și art. 396 alin 10 Cod procedură penală din sentința penală nr. 93/20.05.2014 a Judecătoriei Huși, modificată și definitivă la 14.10.2014, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care o va spori cu 4 (patru) luni de închisoare, urmând ca petentul-condamnat D. P. D. să execute în final pedeapsa de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni de închisoare, în regim privativ de libertate.
Instanța a apreciat că nu se impune descontopirea pedepselor de 3 ani închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare de restul de 444 zile închisoare rămas neexecutat din sentința penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Iași întrucât nu ar produce nici un efect descontopirea pentru rezolvarea situației infracționale.
În acest sens, s-a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare din sentința penală nr. 93/2014 a Judecătoriei Huși a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea din sentința penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Iași.
De asemenea, față de perseverența infracțională a petentului s-a apreciat că la pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare se impune aplicarea unui spor de 4 luni închisoare.
În temeiul art 6 din Legea nr. 187/2012, a interzis condamnatului D. P. D., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 Cod penal.
A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată de 3 ani și 10 luni închisoare, durata executată de la 09.08.2013 la zi.
A dispus anularea mandatelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 94/2013 a Judecătoriei V. și sentinței penale nr. 93/2014 a Judecătoriei Huși și emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive a acesteia.
A menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale anterior menționate.
Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria V., criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel s-a apreciat că încheierea penală criticată nu este legală sub aspectul pedepselor accesorii stabilite de către instanța de fond.
Prin s.p. nr. 94 din 30 ianuarie 2015 s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a-II-a lit. b Cod Penal pe durata și în condițiile prev de art. 71 Cod Penal din 1969, iar prin s.p. 93 din 20 mai 2014 s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b in conformitate cu art. 65 alin. 1, ca și pedeapsa accesorie și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b ca și pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an de la executarea pedepsei principale.
Art. 6 din L 187/2012 prevede că: Decăderile, interdicțiile și incapacitățile decurgând din condamnări pronunțate în baza legii vechi își produc efectele până la intervenirea reabilitării de drept sau dispunerea reabilitării judecătorești, în măsura în care fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea este prevăzută și în legea penală nouă și dacă decăderile, interdicțiile și incapacitățile sunt prevăzute de lege.
Art. 12 din L 187/2012 prevede că: în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Astfel, instanța de fond a apreciat că legea mai favorabilă este codul penal din 1968, astfel încât trebuiau avute în vedere dispozițiile codului penal anterior.
În ceea ce privește critica privind omisiunea instanței de fond de a aplica pedepsa complementare aplicată inițial prin s.p. 93 din 20 mai 2014, s-a renunțat la această critică motivat de faptul că această pedeapsă complementară nu a mai fost menținută de către instanța de control judiciar.
În acest context, instanța de fond ar fi trebui ca pedeapsa accesorie aplicată în urma contopirii celor două pedepse să fie aplicată în conformitate cu dispozițiile codului penal din 1969.
Față de cele mai sus menționate se solicită în baza art. 4251 Cod procedură penală înlăturarea dispozițiilor nelegale și aplicarea dispozițiilor codului penal din 1969 privind pedeapsa accesorie.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele astfel invocate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, tribunalul constată că contestația formulată în cauză este fondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele expuse mai jos:
Înainte de toate, Tribunalul reține faptul că, în mod corect, instanța de fond admițând cererea de contopire a pedepselor aplicate intimatului D. P. D. prin prin hotărârile 94 din 2013 a Judecătoriei V. și 93 din 2014 a Judecătoriei Huși, așa cum a fost modificată prin decizia 584 din 2014 a Curții de Apel Iași, a constat împrejurarea că fapta comisă la data de 25/26.10.2011 pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 94 din 30.01.2013 a Judecătoriei V. (definitivă prin decizia penală nr. 724/20.06.2013 a Curții de Apel Iași) și fapta din 03/04.06.2012 pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 93 din 20.05.2014 a Judecătoriei Huși ( modificată și definitivă prin decizia penală nr. 584 din 14.10.2014 a Curții de Apel Iași) sunt concurente conform dispozițiilor art 38 alin 1 Cod penal (art 33 lit a Cod penal din 1968)și că legea penală mai favorabilă privind regimul juridic al concursului de infracțiuni este Codul penal din 1968.
Cu toate acestea, în mod greșit, contrar prevederilor art. 12 din Legea 187/2012 privind punerea în aplicarea a Noului Cod penal, care statuează faptul că în cazul succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, instanța de fond a aplicat pedepsele accesorii conform Noului Cod Penal, nu Codului Penal din 1968, aplicându-i intimatului pedeapsa accesorie prev. de art.66 alin.1 lit.a și b, pe perioada prevăzută de art.65 alin.1 din Codul penal actual.
În atare condiții, cum Codul penal din 1968 constituie legea penală mai favorabilă și în ceea ce privește tratamentul juridic al concursului de infracțiuni, pedepsele accesorii trebuiau aplicate potrivit Codului Penal din 1968,nu conform Noului Cod Penal.
Instanța nu va mai analiza critica privind omisiunea aplicării pedepsei complementare deoarece s-a renunțat la susținerea acestui motiv de nelegalitate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. a) Cod de procedură penală va admite contestația formulată de către P. de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr. 1300, pronunțată la data de 23.10.2015 de către Judecătoria V., pe care o va desființa în parte, în ceea ce privește pedeapsa accesorie,
Rejudecând, va înlătura din sentința contestată dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 66 lit.a și b) Noul Cod penal pe durata prev. de art. 65alin.3) Noul Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal din 1969 rap. la art. 12 alin 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Cod penal,va interzice condamnatului D. P. D., ca și pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) pe durata executării pedepsei principale.
Va deduce în continuare din pedeapsa rezultantă de 3(trei) ani și 10(zece) luni închisoare durata executată de la data de 23.10.2015 la zi.
Va înlătura dispozițiile contrare și va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
În baza art. 275 alin. 3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în cuantum de 230 lei vor rămâne în sarcina acestuia, inclusiv onorariu apărătorului desemnat din oficiu.
În temeiul prevederilor art. 272 alin.2) Cod procedură penală suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu(delegația nr. 837/2015) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. a) Cod de procedură penală admite contestația formulată de către P. de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr. 1300, pronunțată la data de 23.10.2015 de către Judecătoria V., pe care o desființează în parte, în ceea ce privește pedeapsa accesorie,
Rejudecând,
Înlătură din sentința contestată dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 66 lit.a și b) Noul Cod penal pe durata prev. de art. 65alin.3) Noul Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal din 1969 rap. la art. 12 alin 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Cod penal, interzice condamnatului D. P. D., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) pe durata executării pedepsei principale.
Deduce în continuare din pedeapsa rezultantă de 3(trei) ani și 10(zece) luni închisoare durata executată de la data de 23.10.2015 la zi.
Înlătură dispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
În baza art. 275 alin. 3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în cuantum de 230 lei rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariu apărătorului desemnat din oficiu.
În temeiul prevederilor art. 272 alin.2) Cod procedură penală suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu(delegația nr. 837/2015) se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2016.
Președinte,
L.-M. B.
Grefier,
C. H.
Tehnred: L.M.B.
Tehndact: C.H.
5 ex/08.02.2016
..02.2016
(cond., parchet, PNT)
Judecătoria V.: judecător V. C..
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 28/2016.... | Falsificarea de valori străine. Art.316 NCP. Sentința nr.... → |
|---|
