Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 76/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-03-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.76/R
Ședința publică de la 21 Martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. L.-M.
Judecător: S. E.
Judecător: O. R.-N.
Grefier: B. PANSELUȚA
Ministerul Public reprezentat de procuror A. S.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol, la ordine, se află spre soluționare recursul penal declarat de condamnatul M. B., fiul lui N. și L., născut la data de 17.05.1976, deținut în Penitenciarul V., împotriva Sentinței penale nr.209 din /3.02.2012 a Judecătoriei V., pronunțată în dosarul penal nr._ /2011.
Obiectul cauzei: cerere de liberare condiționată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul recurent M. B., în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, d-na av. L. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că: procedura de citare este legal îndeplinită; recursul a fost formulat în termen, fiind motivat în scris; cauza se află la primul termen de judecată.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Conform disp. art. 318 alin.1 Cod procedură penală, instanța verifică identitatea condamnatului recurent pe baza datelor de stare civilă consemnate în dosar.
Având cuvântul, d-na av. L. C. solicită a i se permite să ia legătura cu recurentul, instanța admițând cererea în acest sens.
Interpelați, inculpatul, prin apărător, și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul asupra recursului formulat.
Având cuvântul, d-na av. L. C. arată că M. B. a formulat recurs împotriva Sentinței penale nr.209 din /3.02.2012 a Judecătoriei V. prin care a fost respinsă propunerea privind liberarea sa condiționată și a fost fixat termen de reiterare a cererii după data de 20.04.2012.
Condamnatul critică această sentință pentru netemeinicie și solicită a se avea în vedere și a se aprecia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea sa condiționată.
Astfel, pe durata executării pedepsei condamnatul a dat suficiente dovezi că este reeducat și pregătit pentru reinserția socială.
Se mai solicită a se avea în vedere că acest condamnat a început executarea pedepsei pe data de 13.02.2012 și efectiv nu a avut timp să beneficieze de recompense în condițiile în care pedeapsa pe care condamnatul o execută se compune din 748 zile executare în arest preventiv, în perioada aprilie 2007-aprilie 2009.
Este adevărat că, anterior, condamnatul a mai beneficiat de liberări condiționate, dar supune atenției instanței situația familială deosebită pe care o are familia sa, respectiv faptul că, de când a fost liberat din starea de arest preventiv și-a întemeiat o familie, iar concubina sa este nevăzătoare, condamnatul fiind cel care avea grijă de cei doi copii, fiind desemnat totodată și însoțitor al concubinei, persoană cu handicap.
Față de toate aceste aspecte, solicită d-na av. L. C. admiterea recursului formulat de condamnatul M. B., casarea sentinței pronunțate de instanța de fond iar rejudecând cauza să se dispună liberarea condiționată a condamnatului anterior termenului de reiterare a cererii fixat de instanța de fond.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, arată că persoana privată de libertate M. B. a suferit anterior șase condamnări și a beneficiat de liberare condiționată de cinci ori, în prezent executând o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Condamnatul nu a fost recompensat, nu a fost sancționat, dar nici nu a participat la un program mai serios de reeducare, astfel că nu a dat nici un fel de dovezi de îndreptare or, acest lucru este foarte important în momentul în care se apreciază asupra cererii de liberare condiționată.
Cu privire la motivul invocat de condamnat, în susținerea cererii de liberare condiționată, respectiv faptul că concubina sa este nevăzătoare, arată reprezentantul Ministerului Public că acesta nu poate constitui un motiv care să determine admiterea cererii de liberare condiționată. Oricum, din actele dosarului rezultă că dosarul de ajutor a fost suspendat, iar împrejurarea că concubina condamnatului are doi copii în întreținere nu poate fi reținută de instanță în condițiile în care acei copii nu sunt trecuți pe numele condamnatului. Pe de altă parte, nu s-au depus acte medicale din care să rezulte că acești copii suferă de anumite afecțiuni care necesită intervenții chirurgicale, așa după cum a susținut condamnatul.
Pentru toate aceste motive, cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul M. B. apare ca neîntemeiată, reprezentantul Ministerului Public solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului formulat, menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria V. ca legală și temeinică și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Având ultimul cuvânt, condamnatul recurent M. B. solicită admiterea cererii de liberare condiționată întrucât soția sa este nevăzătoare și are în întreținere doi copii minori.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lăsată în pronunțare.
Ulterior deliberării,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 209 din 23.02.2012, Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarul V. privind liberarea condiționată a condamnatului M. B., deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1152/2011 a Judecătoriei V., mandat de executare nr. 1427/2012, ca neîntemeiată.
În baza art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală, a fost fixat termen de reiterare a cererii după data de 20.04.2012.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, urmând a fi suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal nr.48/20.02.2012, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a propus liberarea condiționată a condamnatului M. B., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1152/2011 a Judecătoriei V..
S-a reținut că persoana condamnată a executat fracția legală din pedeapsă, pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament corespunzător, nu a fost sancționat disciplinar și nici recompensat, a participat diverse activități productive și gospodărești și a participat doar la programul Instad.
Analizând actele dosarului, raportat la natura faptelor pentru care persoana privată de libertate a fost condamnată la pedeapsa în a cărei executare se află dar și la antecedența penală a acesteia, instanța a apreciat că propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
În continuare, s-a reținut că esențial pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, în afară de executarea fracțiunii legale de pedeapsă și buna comportare la locul de detenție, este constatarea instanței că timpul executat din durata pedepsei este suficient pentru reeducarea condamnatului astfel ca, în cazul liberării, să nu existe temerea că cel condamnat va comite o nouă infracțiune.
În condițiile în care condamnatul nu se evidențiază printr-un comportament ireproșabil, respectarea pur formală a regulilor și regulamentului de ordine interioară nu este suficientă pentru a se aprecia că scopul pedepsei a fost atins înainte de executarea acesteia.
Executarea fracției legale din pedeapsă nu justifică prin ea însăși acordarea liberării condiționate, câtă vreme nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile enumerate de art.59 alin. 1 Cod penal.
Liberarea condiționată este o facultate, lăsată la aprecierea instanței de judecată. Dacă în aprecierea funcției de constrângere (a funcției retributive) a pedepsei este folosit drept criteriu orientator vinovăția făptuitorului, în aprecierea funcției de reeducare a pedepsei, criteriul îl constituie periculozitatea făptuitorului.
Astfel, studiind fișa de cazier judiciar a condamnatului instanța a constatat că acesta a mai suferit în antecedență numeroase condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Condamnatul, însă, a continuat activitatea infracțională.
Instanța a apreciat că faptul că antecedența penală, în măsura în care a constituit primul termen al recidivei, a putut determina o agravare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1152/2011 a Judecătoriei V. și în a cărei executare se află, este cu totul nerelevant sub aspectul aplicării art. 59 Cod penal. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să identifice cele două aspecte între ele atunci nu ar mai fi înserat în cuprinsul art. 59 Cod penal obligația de a ține cont la liberarea condiționată de antecedentele penale întrucât ele, oricum, au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor.
Instanța a avut în vedere și faptul că persoana privată de libertate a mai beneficiat de 5 ori de liberare condiționată, iar aceasta a săvârșit din nou infracțiuni, în disprețul clemenței care i-a fost acordată de instanțele judecătorești de fiecare dată.
În consecință, față de considerentele expuse anterior, instanța a constatat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.59 Cod penal, motiv pentru care propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. apare ca fiind neîntemeiată, respingând-o cu această mențiune.
Văzând dispozițiile art. 450 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a fixat termen de reînnoire a cererii după data 20.04.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul M. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că situația sa familială impune liberarea sa condiționată, în condițiile în care soția sa este nevăzătoare iar el este însoțitorul ei, la care se mai adaugă și necesitatea îngrijirii celor doi minori pe care îi are.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele astfel invocate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că se impune ca recurentul să mai execute o perioadă suplimentară de pedeapsă față de fracția legală executată, având în vedere multiplele condamnări suferite precum și cele cinci liberări condiționate de care acesta a beneficiat.
Rezultă clar că recurentul a dovedit perseverență infracțională, continuând să comită și alte infracțiuni după fiecare liberare condiționată, ceea ce înseamnă că acest condamnat nu s-a îndreptat în urma executării pedepselor, nu se poate integra în societate, nu poate și nu vrea să respecte regulile de conviețuire socială.
Motivele familiale invocate nu pot fi luate în considerare, atât timp cât acestea nu reprezintă criterii prevăzute de disp. art. 59 Cod penal.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu disp. art. 385 ind.15 pct.1 Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M. B. împotriva sentinței penale nr.209 din 23.02.2012 a Judecătoriei V., care va fi menținută ca legală și temeinică.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M. B., fiul lui N. și L., născut în 17.05.1976, deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr.209 din 23.02.2012 a Judecătoriei V., pe care o menține ca legală și temeinică.
Obligă recurentul să achite statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B.L.M. S.E. O.R.N. B.P.
Red.-S.E.
Tehnored.-B.P.
Ex.2/21.03.2012
Judecătoria V. – Jud. S. C. L.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 73/2015.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 285/2013.... → |
|---|
