Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 81/2015. Tribunalul VASLUI

Tribunalul VASLUI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 81/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-05-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

T. V.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 81/DC

Ședința publică de la 06 Mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E.-G. A.

Grefier C. H.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. V. este reprezentat de procuror R. G.

Pe rol se află contestația formulată de C. A.-C., fiul lui C. și I., născut la data de 05.04.1984, în prezent aflat în Penitenciarul V. împotriva Încheierii din data de 24.04.2015, pronunțată de Judecătoria Huși.

Obiectul cauzei: înlocuire măsură arestare preventivă.

La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă inculpatul C. A. C., asistat de apărătorul desemnat din oficiu cu delegație la dosarul cauzei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, contestația a fost formulată în termen, fără a fi motivată în scris.

S-a procedat la identificarea inculpatului cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei, după care, interpelat fiind, acesta arată că insistă în judecarea contestației și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.

Nemaifiind alte solicitări, Judecătorul de cameră preliminară de la T. V. constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea contestației.

Av. A. R., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de inculpatul C. A. C., iar pe cale de consecință solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Apreciază că prin înlocuirea acestei măsuri nu poate fi influențată buna desfășurare a procesului penal, iar inculpatul nu s-ar putea sustrage de la o eventuală executare a pedepsei. Actele de urmărire penală au fost încheiate, inculpatul nu mai poate influența acest aspect.

De asemenea, prin admiterea contestației i s-ar da posibilitatea inculpatului de a dovedi buna sa credință față de desfășurarea procesului penal.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondată a contestației formulate de inculpatul C. A. C., apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Urmează a fi efectuată expertiza propusă în apărare de către inculpat. Corect a avut în vedere instanța de fond gravitatea faptei, atitudinea procesuală a inculpatului.

Consideră că încheierea atacată este legală și temeinică și apreciază că nu sunt motive de reformare a acesteia.

Având ultimul cuvânt, inculpatul C. A. C., solicită admiterea contestației și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, pentru a-și putea achita experții care efectuează expertiza. Nici la acest moment nu a înțeles de ce se află în stare de arest, întrucât sub nicio formă nu a intenționat să-și incendieze mașina de 4000 de euro pentru 2 baxuri de țigări.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare.

Deliberând asupra contestației formulate împotriva Încheierii din data de 24.04 2015 a Judecătoriei Huși, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 24.04.2015, Judecătoria Huși, în temeiul art. 202 al.4 lit. b și d NCPP. A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul C. A. C., fiul lui C. și I., născut la data de 05.04.1984 în mun. Huși, cu același domiciliu, ., jud. V., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, faptă prev. și ped. de art. 253 al.1 și 4 CP, cu aplic. art. 41 al.1 CP, cu ref. la art. 43 al.1 CP.

A menținut arestarea preventivă a inculpatului, luată prin Încheierea nr.38 C din 31 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Huși.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, prev. de art. 202 lit. b și d NCPP.

Instanța de fond a reținut că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. A. C., a săvârșit infracțiunea menționată, că măsura preventivă a menținerii arestării preventive este necesară în scopul împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată și prevenirii săvârșirii unor noi infracțiuni, că nu există nici o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, precum și că măsura menținerii arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.

Potrivit art. 362 al.(1)Noul Cod de procedură penală, „instanța se pronunță la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive”, precum și dacă subzistă temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri.

Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpat în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, s-a apreciat că aceasta este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și, impun în continuare măsura privativă de libertate.

Instanța de fond a constatat că menținerea arestării preventive este necesară și în vederea bunei desfășurări a procesului penal, aceasta fiind proporțională cu gravitatea faptelor comise de inculpat, având în vedere și conduita procesuală a acestuia, iar pentru înlocuirea acestei măsuri, este necesar, ca potrivit dispozițiilor legale în materie, să fi intervenit temeiuri noi care să justifice înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă.

S-a apreciat de către instanță că lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să creeze insecuritate în rândul cetățenilor din comunitatea în care trăiește acesta. Inculpatul a mai fost condamnat, insă a revenit la același comportament antisocial prin aceste noi fapte, aducând atingere unor valori sociale primordiale ocrotite de lege - patrimoniul persoanelor fizice.

În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Privarea de libertate a inculpatului respectă cerințele art. 5 din CEDO în raport cu gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, persoana și conduita inculpatului, care a refuzat că colaboreze cu organele de poliție și a negat permanent săvârșirea faptei. În prezenta cauză, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul și-a incendiat propriul autoturism pentru a ascunde o faptă penală, cea de contrabandă cu țigări, încercând în mod susținut să acrediteze ideea că incendierea s-a produs datorită neglijenței lucrătorilor vamali, cu ocazia verificării autoturismului.

În conformitate cu dispozițiile art.202 al.4 lit. d NCPP, „măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului”.

Astfel, din materialul probator administrat până la acest stadiu procesual, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal. Pe de altă parte s-a apreciat că, în raport de conduita procesuală a inculpatului și antecedentele penale ale acestuia, măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu scopul urmărit, motiv pentru care a respins cererea formulată.

De asemenea, s-a apreciat că în prezenta cauză nu s-a depășit un termen rezonabil al măsurii arestului preventiv și nu se poate vorbi de o diminuare a gradului de pericol social de natură a permite față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate.

Față de considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul Căciula A. C. este legală și temeinică, precum și, verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, instanța a respins cererea de înlocuire a acestei măsuri, cu măsura controlului judiciar sau arestului la domiciliu, prev. de art. 202 al.4 lit. b și d NCPP

Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege a formulat contestație inculpatul C. A. C., criticând-o sub aspectul netemeiniciei.

Inculpatul, cu ocazia judecării contestației, în ultimul cuvânt a solicitat ca măsura arestării preventive să fie înlocuită cu măsura arestului la domiciliu.

Analizând contestația formulată, Tribunalului V., reține următoarele dispoziții legale aplicabile:

I. Art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, stabilește că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

II. Potrivit art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Conform alin. 3, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Art. 202 alin. 4 Cod de procedură penală, stabilește că măsurile preventive sunt:a) reținerea;

b) controlul judiciar;

c) controlul judiciar pe cauțiune;

d) arestul la domiciliu;

e) arestarea preventivă.

III. Potrivit art. 223 alin. 1 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.

(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

IV. Art. 218 alin. 1 Cod de procedură penală, stabilește că arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 al. (1).

Conform alin. 2, aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.

Din probatoriul administrat până în prezent, nu reiese o diminuare a indiciilor temeinice existente la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului din care să reiasă presupunerea rezonabilă că acesta ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 223 Cod de procedură penală, avute în vedere la momentul luării arestării preventive.

Legiuitorul nu a condiționat luarea și menținerea măsurii arestării preventive de administrarea unui anumit probatoriu, dând posibilitatea privării de libertate a unui inculpat și în ipoteza în care există doar indicii temeinice că ar fi săvârșit o infracțiune

Luarea măsurii arestării preventive nu implică pronunțarea asupra fondului procesului, adică și asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, ci doar asupra legalității și temeiniciei măsurii privative de libertate, aspecte care nu înlătură prezumția de nevinovăție de care inculpatul se bucură (fapt consacrat atât în practica și literatura de specialitate, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului – a se vedea în acest sens și decizia Curții Constituționale nr. 38/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 88/05.02.2007).

Având în vedere actele dosarului, T. V. apreciază însă că, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, este necesară și suficientă măsura preventivă nou introdusă în legislația procesual penală, cea a arestului la domiciliu, măsură la rândul ei privativă de libertate, conform art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, din datele existente la dosarul cauzei nu există suspiciuni că inculpatul s-ar putea sustrage urmăririi penale (luarea măsurii arestului la domiciliu fiind însoțită de o . obligații impuse inculpatului, care, prin natura lor, în condițiile exercitării unei supravegheri adecvate din partea organului desemnat, împiedică sustragerea inculpatului de la efectuarea urmării penale) ori că acesta ar putea săvârși o noua infracțiune.

Menținerea stării de arest preventiv a inculpatului a fost motivată de către instanța de fond, cu arătarea faptului că inculpatul este recidivist, că fapta comisă prezintă pericol social, că s-a produs un ecou negativ în cadrul comunității, că inculpatul a avut o atitudine procesuală necorespunzătoare, deoarece nu și-a recunoscut fapta și că nu s-a depășit un termen rezonabil până la această dată, de la data dispunerii arestării preventive.

Față de această motivare a instanței de fond, T., analizând motivele pe care s-a bazat menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, timp de aproximativ 9 luni constată că potrivit dispozițiilor legale, respectiv art. 223 C.pr. pen., starea de recidivă și pericolul social al faptei nu mai constituie un temei al arestării.

Cu privire la ecoul negativ produs în cadrul comunității, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o anumită perioadă de timp.

În circumstanțe excepționale, acest element poate deci fi avut în vedere. Totuși, a subliniat Curtea, acest factor nu ar fi pertinent și suficient decât dacă s-ar baza pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea deținutului din arestul preventiv ar tulbura realmente liniștea publică (cauza D. c. României,_/02, 6 iulie 2010; cauza Scudeanu c. României,_/02, 2 februarie 2010). Nu este suficientă referirea în mod abstract la gravitatea infracțiunii și tulburarea ordinii publice, fără a se preciza cum eliberarea reclamantului ar avea un asemenea efect.

Cu alte cuvinte, detenția provizorie nu este și nu rămâne legitimă decât dacă opinia publică rămâne realmente amenințată (cauza Dinler c. Turciei, nr._/00, 31 mai 2005), mai ales având în vedere că riscul impactului negativ asupra ordinii publice descrește odată ce se disipează șocul inițial provocat de infracțiune (cauza D. c. României,_/02, 6 iulie 2010; cauza J. c. României,_/04, 16 martie 2010); se mai arată în jurisprudența europeană că trecerea timpului va slăbi, în general, justificarea arestării preventive prin riscul de tulburare a ordinii publice (cauza Johannes Joseph M. Elise c. Olandei,_/04, 5 iulie 2007).

În cazul de față, având în vedere faptul că inculpatul este arestat preventiv din data de 31.07.2014, T. apreciază că durata deținerii inculpatului în arest preventiv a devenit nerezonabilă în raport de gravitatea faptei.

Cu privire la motivul invocat referitor la atitudinea necorespunzătoare a inculpatului, prin aceea că acesta nu a recunoscut fapta, T. arată faptul că inculpatul nu poate fi constrâns să-și recunoască vinovăția, deoarece prezumția de nevinovăție este un principiu consacrat în legislația penală.

Stabilirea vinovăției unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni este atributul exclusiv al organelor judiciare penale. Recunoașterea, nerecunoașterea faptei sau tăcerea sunt drepturi ale persoanei acuzate de săvârșirea unei fapte penale.

Simpla acuză a comiterii de infracțiuni, fie ele grave, nu justifică menținerea în arest preventiv a inculpatului, în contextul în care la dosar nu există probe certe că inculpatul încearcă în mod direct sau indirect să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă și că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.

Tot astfel, existența indicilor temeinice că inculpatul ar fi săvârșit o faptă penală, nu justifică menținerea în arest preventiv o perioadă lungă de timp, având în vedere trecerea unei perioade de timp destul de mare de la data comiterii faptei și având în vedere că la dosar nu există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional.

Astfel, în cauza Scundeanu împotriva României, Curtea a amintit că referirea la pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocată într-o manieră abstractă de către autorități, acestea trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumții si presupuneri .

Luarea în considerare a pericolului pentru ordinea publică, se poate face doar în circumstanțe excepționale, în care există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea unui acuzat în stare de libertate .

Cum măsura arestării preventive este cea mai aspră dintre măsurile de prevenție prevăzută de legea penală, ea se impune a fi luată doar în cauze de excepție atunci când este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și în concret pentru a-i împiedica pe inculpați să întreprindă activități care s-ar putea răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal.

În cauza de față, martorii au fost audiați, motivul prelungirii duratei procesului fiind acela că instanța a dispus efectuarea unor expertize în cauză, la data de 07.11.2014.

La data de 16.01.2015 au fost desemnați experții care urmează să efectueze expertizele și de aproximativ 4 luni de zile, amânarea judecății se dispune din acest motiv, al neefectuării acestor expertize.

Curtea de la Strasbourg mai afirmă că arestarea preventivă nu este o formă de executare anticipată a pedepsei, ci o măsură procedurală cu scop pur preventiv. Legea noastră procesual penală fixează drept scop al măsurilor preventive asigurarea bunei desfășurări a procesului penal si împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Pentru considerentele expuse mai sus, T. retine că măsura privativă de libertate mai ușoară, prevăzută de actualul cod de procedură penală, respectiv arestul la domiciliu, este suficientă la acest moment pentru finalizarea judecății.

Astfel, se va admite contestația formulată de inculpatul C. A. C. împotriva Încheierii din data de 24.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ 14, de către Judecătoria Huși, pe care o desființează în parte.

În baza art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală, T. va admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Se va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o durata de 30 de zile, de la 06.05.2015 la 04.06.2015, inclusiv, măsura preventivă constând, conform art. 221 alin. 1 Cod de procedură penală, în obligația impusă inculpatului de a nu părăsi imobilul în care locuiește, respectiv domiciliul din mun. Huși, ., jud. V., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.

În baza art. 221 alin. 2 Cod de procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va avea obligația să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

În baza art. 221 alin. (4) Cod de procedură penală, se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Se vor pune in vedere inculpatului dispozițiile art. 221 alin. (5), alin.(6) și alin. (7) Cod de procedură penală, privind cazurile și condițiile în care acesta poate părăsi imobilul unde execută măsura arestului la domiciliu.

Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

Se va desemna ca organ de supraveghere a inculpatului, Poliția municipiului Huși, care va urmări respectarea măsurii și a obligațiilor impuse inculpatului.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 21/UP din 31.07.2014 emis de Judecătoria Huși, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii contestate, respectiv cele privind respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar și vor fi înlăturate dispozițiile contrare

În baza art. 221 alin. 8 Cod de procedură penală, prezenta încheiere se va comunica inculpatului, organului de poliție in a cărui circumscripție locuiește inculpatul și celui desemnat cu supravegherea, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru judecarea cauzei în calea de atac a contestației vor rămâne în sarcina statului. Suma de 100 de lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestația formulată de inculpatul C. A. C. CNP_ fiul lui C. și I., în prezent aflat în Penitenciarul V., împotriva Încheierii din data de 24.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ 14, de către Judecătoria Huși, pe care o desființează în parte.

În baza art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală, admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului C. A. C. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului C. A. C., CNP_ fiul lui C. și I., cu domiciliul în mun. Huși, ., jud. V., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o durata de 30 de zile, de la 06.05.2015 la 04.06.2015, inclusiv, măsura preventivă constând, conform art. 221 alin. 1 Cod de procedură penală, în obligația impusă inculpatului de a nu părăsi imobilul în care locuiește, respectiv domiciliul din mun. Huși, ., jud. V., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.

În baza art. 221 alin. 2 Cod de procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:

-să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

În baza art. 221 alin. (4) Cod de procedură penală, atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Pune in vedere inculpatului dispozițiile art. 221 alin. (5), alin.(6) și alin. (7) Cod de procedură penală, privind cazurile și condițiile în care acesta poate părăsi imobilul unde execută măsura arestului la domiciliu.

Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

Desemnează ca organ de supraveghere a inculpatului C. A. C. Poliția municipiului Huși, care va urmări respectarea măsurii și a obligațiilor impuse inculpatului.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C. A. C., CNP_ fiul lui C. și I., cu domiciliul în mun. Huși, ., jud. V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 21/UP din 31.07.2014 emis de Judecătoria Huși, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii contestate, respectiv cele privind respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar și înlătură dispozițiile contrare.

În baza art. 221 alin. 8 Cod de procedură penală, prezenta încheiere se comunică inculpatului, organului de poliție in a cărui circumscripție locuiește inculpatul și celui desemnat cu supravegherea, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru judecarea cauzei în calea de atac a contestației rămân în sarcina statului. Suma de 100 de lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 06.05.2015, ora 12.00.

Președinte,

E.-G. A.

Grefier,

C. H.

Tehnred: A.E.G.

Tehndact: H.C.

5 ex/07.05.2015

Judecătoria Huși: judecător T. C.

ROMÂNIA

T. V.

SECȚIA PENALĂ

., nr. 54, V. Tel._,

Fax._

NR._ Emis la: 06.05.2015

Operator de date cu caracter personal înregistrat la AVOCATUL POPORULUI - NR.3136/2005

CĂTRE,

C. A. C., CNP_ fiul lui C. și I., cu domiciliul în mun. Huși, ., jud. V.

Prin administrația Penitenciarului V.

Vă înaintăm alăturat extras de pe dispozitivul deciziei penale nr. 81 /DC din 06.05.2015, pronunțată în dosarul nr._ /a8, definitivă.

„Admite contestația formulată de inculpatul C. A. C. CNP_ fiul lui C. și I., în prezent aflat în Penitenciarul V., împotriva Încheierii din data de 24.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ 14, de către Judecătoria Huși, pe care o desființează în parte.

În baza art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală, admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului C. A. C. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În baza art. 221 alin. 2 Cod de procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:

- să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

Desemnează ca organ de supraveghere a inculpatului C. A. C. Poliția municipiului Huși, care va urmări respectarea măsurii și a obligațiilor impuse inculpatului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 06.05.2015, ora 12.00.”

Judecător, Grefier,

G. E. A. C. H.

ROMÂNIA

T. V.

SECȚIA PENALĂ

., nr. 54, V. Tel._,

Fax._

NR._ Emis la: 06.05.2015

Operator de date cu caracter personal înregistrat la AVOCATUL POPORULUI - NR.3136/2005

CĂTRE,

POLIȚIA MUN.HUȘI, JUD.V.

Vă înaintăm alăturat extras de pe dispozitivul deciziei penale nr. 81 /DC din 06.05.2015, pronunțată în dosarul nr._ /a8, definitivă.

În baza art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală, admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului C. A. C. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În baza art. 221 alin. 2 Cod de procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:

- să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

Desemnează ca organ de supraveghere a inculpatului C. A. C. Poliția municipiului Huși, care va urmări respectarea măsurii și a obligațiilor impuse inculpatului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 06.05.2015, ora 12.00.”

Judecător, Grefier,

G. E. A. C. H.

ROMÂNIA

T. V.

SECȚIA PENALĂ

., nr. 54, V. Tel._,

Fax._

NR._ Emis la: 06.05.2015

Operator de date cu caracter personal înregistrat la AVOCATUL POPORULUI - NR.3136/2005

CĂTRE,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române

Bld. Geniului, nr. 42 C sector 6, București

Vă înaintăm alăturat extras de pe dispozitivul deciziei penale nr. 81 /DC din 06.05.2015, pronunțată în dosarul nr._ /a8, definitivă.

În baza art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală, admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului C. A. C. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În baza art. 221 alin. 2 Cod de procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:

- să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

Desemnează ca organ de supraveghere a inculpatului C. A. C. Poliția municipiului Huși, care va urmări respectarea măsurii și a obligațiilor impuse inculpatului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 06.05.2015, ora 12.00.”

Judecător, Grefier,

G. E. A. C. H.

ROMÂNIA

T. V.

SECȚIA PENALĂ

., nr. 54, V. Tel._,

Fax._

NR._ Emis la: 06.05.2015

Operator de date cu caracter personal înregistrat la AVOCATUL POPORULUI - NR.3136/2005

CĂTRE,

Direcția pentru Evidența Persoanelor și administrarea Bazelor de Date București

Vă înaintăm alăturat extras de pe dispozitivul deciziei penale nr. 81 /DC din 06.05.2015, pronunțată în dosarul nr._ /a8, definitivă.

În baza art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală, admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului C. A. C. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În baza art. 221 alin. 2 Cod de procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:

- să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

Desemnează ca organ de supraveghere a inculpatului C. A. C. Poliția municipiului Huși, care va urmări respectarea măsurii și a obligațiilor impuse inculpatului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 06.05.2015, ora 12.00.”

Judecător, Grefier,

G. E. A. C. H.

ROMÂNIA

T. V.

SECȚIA PENALĂ

., nr. 54, V. Tel._,

Fax._

NR._ Emis la: 06.05.2015

Operator de date cu caracter personal înregistrat la AVOCATUL POPORULUI - NR.3136/2005

CĂTRE,

Penitenciarul V.

C. A. C., CNP_ fiul lui C. și I.

Vă înaintăm alăturat extras de pe dispozitivul deciziei penale nr. /DC din 06.05.2015, pronunțată în dosarul nr._ /a8, definitivă.

În baza art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală, admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului C. A. C. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În baza art. 221 alin. 2 Cod de procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:

- să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

Desemnează ca organ de supraveghere a inculpatului C. A. C. Poliția municipiului Huși, care va urmări respectarea măsurii și a obligațiilor impuse inculpatului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 06.05.2015, ora 12.00.”

Judecător, Grefier,

G. E. A. C. H.

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 14/2015.... →

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 81/2015. Tribunalul VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 81/2015. Tribunalul VASLUI