Anularea cererii de chemare în judecată. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Sentinţă civilă nr. 106/A din data de 18.02.2016
Reclamantul nu a oferit suficiente elemente de determinare a obiectul cererii de chemare în judecată, conform cerințelor cuprinse în art. 194 alin.1 lit. c Cod procedură civilă, ceea ce atrage sancțiunea nulității cererii conform art. 196 Cod procedură civilă.
Cod pr. civ.: art. 200.
Prin sentința civilă nr. xxx pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, în dosar nr. xxx, s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K.C., reținându-se în considerente că din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din precizările ulterioare depuse de reclamant, nu reiese numele și prenumele persoanei cu care înțelege să se judece și nici obiectul cererii și valoarea acestuia. S-a mai reținut că reclamantul nu a indicat nici temeiul juridic al cererii. În drept, instanța de fond a aplicat prevederile art.196 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel prin care tinde în esență la anularea sentinței atacate și judecarea cauzei în fond, făcând referire la mai multe dosare penale și la o serie de cheltuieli de judecată la care a fost obligat și pe care susține că nu trebuie să le plătească.
Apelul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prezentul dosar a fost inițial înregistrat la secția penală din cadrul Tribunalului Mureș, care prin sentința penală nr.158 din 10 iunie 2015 a dispus declinarea competenței materiale și teritoriale de soluționare a cauzei (calificată de judecătorul secției penale a tribunalului ca fiind o contestație la executare), în favoarea secției civile a tribunalului.
În urma declinării de competență, secția civilă a procedat direct la fixarea primului termen de judecată. Prin urmare cererea de chemare în judecată nu a urmat etapa verificării și regularizării prevăzută de art. 200 Cod procedură civilă.
Așadar măsurile de administrare judiciară dispuse de tribunal în prezentul dosar, au impus necesitatea verificării întregului conținut al cererii de chemare în judecată, întrucât nu numai lipsa elementelor prevăzute de art.196 atrag nulitatea cererii, ci și lipsa celorlalte elemente prevăzute de art.194 din codul de procedură civilă atrag anularea cererii conform art.200 alin.3 Cod procedură civilă.
Prin urmare, reclamantul avea obligația sub sancțiunea anulării cererii, de a indica în cuprinsul cererii de chemare în judecată elementele de identificare ale părților cu care înțelege să se judece (numele și prenumele, domiciliul efectiv al acestor persoane).
De asemenea, așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamantul nu a oferit suficiente elemente de determinare a obiectul cererii de chemare în judecată, conform cerințelor cuprinse în art. 194 alin.1 lit. c Cod procedură civilă, ceea ce atrage sancțiunea nulității cererii conform art. 196 Cod procedură civilă.
În condițiile în care prin sentința de declinare a competenței materiale de soluționare a cauzei de la secția penală la secția civilă a tribunalului, s-a reținut incidența prevederilor art.600 din Codul de procedură penală, era necesar ca reclamantul să indice care sunt actele de executare silită contestate, ori dacă se contestă dispoziții cuprinse în hotărâri civile, pentru a fi posibilă fixarea limitelor judecății și a se verifica dacă prezenta acțiune este o contestație la executare de natură a atrage conform art.600 Cod procedură penală, competența instanței civile.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că soluția de anulare a cererii de chemare în judecată pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă prezentul apel urmează a fi respins, ca nefondat.
