Recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate de autorităţiel străine. contestaţie la executare. instanţă competentă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Sentinţă penală nr. 4 din data de 29.01.2016
În situația în care Curtea de Apel a dispus recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile străine, emițând totodată și mandatul de executare a pedepsei închisorii, aceasta nu poate fi considerată instanță de executare, deoarece potrivit prevederilor legii speciale, curțile de apel sunt instanțe special desemnate ca autorități judiciare competente în unele dintre procedurile reglementate de actul normativ menționat, din care face parte și procedura recunoașterii hotărârilor pronunțate de autoritățile judiciar străine, astfel încât instanța competentă să judece contestația la executare nu este curtea de apel ci instanța competentă material, potrivit legii române, să judece în prima instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.
Art. 50 rap. la art. 598 alin. 2
Art. 597 alin. 1 și 6 C. pr. pen
Legea nr. 302/2004 rep.
Prin cererea înregistrată la data de 13.01.2016, la Curtea de Apel Târgu Mureș, contestatorul-condamnatul XXX a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. x, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosarul nr. x, prin care s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 5.B.378/2010/102 din 30.08.2012, pronunțată de Judecătoria Dabas, Ungaria și prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 9 luni închisoare.
În motivarea contestației condamnatul a solicitat deducerea din cuantumul pedepsei recunoscute zilele câștigate pe baza muncii prestate în cursul detenției executate pe teritoriul Ungariei.
Analizând actele dosarului în raport cu dispozițiile legale în materie reținem următoarele:
Prin sentința penală nr. x, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosarul nr. 267/43/2015, rămasă definitivă la data de 25.08.2015, prin neexercitarea căii de atac instanța a dispus următoarele:
A admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș.
A recunoscut sentința penală nr. 5.B.378/2010/102 din 30.08.2012 a Judecătoriei Dabas, Ungaria, prin care s-a dispus condamnarea numitului XXX, la pedeapsa de 10 ani și 9 luni închisoare.
A dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
A dedus din pedeapsă prevenția și perioada executată de la data de 24.04.2010 la zi.
După rămânerea definitivă a sentinței penale anterior menționate Curtea de Apel Târgu Mureș a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 19/2015 din 03 septembrie 2015.
La termenul de judecată din 29 ianuarie 2016, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Târgu Mureș, privind soluționarea contestației la executare care formulează obiectul prezentului dosar.
Potrivit prevederilor legale imperative, care reglementează instituția contestației la executare, respectiv 597 alin. 1 și 6 Cod procedură penală, instanța competentă să dispună asupra unei asemenea cereri este instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare.
În cauza de față, contestatorul se află încarcerat în Penitenciarul Oradea, unde execută pedeapsa privativă de libertate în cuantum de 10 ani și 9 luni, aplicată prin sentința penală nr. 5.B.378/2010/102 din 30.08.2012 a Judecătoriei Dabas, Ungaria, hotărâre judecătorească care în baza prevederilor Legii nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost recunoscută de autoritățile judiciare competente, respectiv de Curtea de Apel Târgu Mureș.
Este adevărat că în cauza de față, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile străine, emițând totodată și mandatul de executare a pedepsei închisorii, însă curtea de apel nu poate fi considerată instanță de executare, deoarece potrivit prevederilor legii speciale curțile de apel sunt instanțe special desemnate ca autorități judiciare competente în unele dintre procedurile reglementate de actul normativ menționat, din care face parte și procedura recunoașterii hotărârilor pronunțate de autoritățile judiciar străine.
În conformitate cu cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Încheierea nr. 2.912 din 08 mai 2006, notăm că, în cazul în care în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, instanța competentă să judece contestația la executare nu este curtea de apel ci instanța competentă material, potrivit legii române, să judece în prima instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.
În opinia noastră, considerentele expuse în această hotărâre judecătorească își păstrează valabilitatea și după modificările legislative intervenite la data de 01 februarie 2014.
Infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat de autoritățile din Ungaria sunt încriminate de legea penală română, ele fiind încadrabile în sfera infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. b, c C. pen., loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C. pen. și pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 C. pen..
Potrivit prevederilor art. 12 alin. 1 lit. b pct. (i) din Legea nr. 508/2004, republicată, privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 C. pen., este de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În acord cu dispozițiile art. 36 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, tribunalul judecă în primă instanță, infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Așadar, raportat la particularitățile specifice ale prezentei cauze, observăm că instanța competentă material, potrivit legii române, să judece în prima instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului, este Tribunalul Bihor.
Sintetizând cele anterior expuse, vom constata că cererea formulată de contestatorul-condamnat XXX, având ca obiect contestație la executare, a fost greșit îndreptată la Curtea de Apel Târgu Mureș, ea trebuind să fie adresată Tribunalului Bihor, sens în care vom admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Târgu Mureș, iar în baza art. 50 Cod procedură penală, raportat la art. 598 alin. 2 și art. 597 alin. 1 și 6 Cod procedură penală, vom declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bihor, dispunând totodată - în conformitate cu prevederile art. 50 alin. 1 Cod procedură penală - trimiterea dosarului, de îndată, la această instanță.
Pornind de la soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, în temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în sumă de 230 lei, vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 130 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în favoarea Baroului Mureș.
