Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, ca element material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 181 din legea nr. 78/2000 rep.

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 46/A din data de 03.02.2016

Pentru ca acțiunea de folosire sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii în discuție, ca situație premisă este esențial ca documentele să fie false, inexacte sau incomplete.

În absența unor dispoziții exprese în Legea nr. 78/2000, de lămurire a înțelesului conceptelor utilizate de Lege, noțiunea de fals(e) utilizată de art. 181 alin. 1 are înțelesul atribuit falsului material și falsului intelectual de textele art. 320 alin. 1 și art. 321 alin. 1 C. pen (cu corespondent în art. 288 alin. 1 și art. 289 alin. 1 C. pen. din 1969), însemnând fie contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea materială a documentului, fie atestarea în cuprinsul documentului a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea de a însera în document unele date sau împrejurări.

Conceptul de inexact(e) nu este definit de legea penală, astfel încât acesta are valențele conferite în limbajul obișnuit: neadevărat, eronat, greșit, incorect. În acest fel, un document inexact este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals.

Când, pe tărâmul art. 181 din Legea nr. 78/2000, este supus analizei un document care consemnează un act juridic civil, ca să stabilească caracterul fals sau inexact al acestuia obligatoriu instanța trebuie să se raporteze și la semnificația dată actelor juridice civile și înscrisurilor în legislația civilă.

Art. 181 din Legea nr. 78/2000 rep.

Asupra căilor de atac de față,

1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererile înregistrate la această instanță sub nr. 4257/320/2013/2 februarie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg.-Mureș și partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale au declarat apel împotriva sentinței penale nr. x pronunțate de Judecătoria Tg.-Mureș în dosarul nr. x.

În motivarea apelului, procurorul contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Tg.-Mureș de achitare, în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza a doua C. pr. Pen., a inculpatului XXX de sub acuza comiterii infracțiunii prevăzute de art. 181alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. și art. 5 C. pen. Subliniază că inculpatul a făcut parte din comisia de evaluare a ofertelor primite de SC X SRL, comisie care la data de 21 februarie 2003 a procedat la selecția ofertelor privind atribuirea serviciilor de consultanță studiu de fezabilitate și plan de afaceri. Acesta este primul moment în care inculpatul a luat cunoștință de împrejurarea că societatea SC XX SRL nu este înregistrată la ORC, întrucât oferta nr. 66/19.02.2003 nu avea cum să fie ștampilată, împrejurare din care să rezulte minime indicii de legitimitate a demersurilor SC XX SRL. Acest aspect rezultă indubitabil din înscrisurile dosarului. De altfel, acest aspect, alături de împrejurarea că nici Contractul de consultanță nr. 1/21 februarie 2003 nu avea cum să fie ștampilat (deci încheiat în condițiile legii) decât ulterior, respectiv cel mai devreme la 14 aprilie 2003, relevă parte din conținutul constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, mai exact cunoașterea existenței acestor înscrisuri ce confirmau, contrar realității, că selecțiile de oferte pentru servicii de consultanță s-au făcut în condițiile impuse de ghidul solicitantului, creând aparența unei competiții. Este totodată evidentă nesinceritatea martorilor audiați în cauză, care, cu excepția lui XX afirmă că de-abia în cursul anului 2008 sau 2009 au aflat că SC XX SRL nu era înregistrată la ORC la data depunerii ofertei nr. 66 din 19 februarie 2003 și a adjudecării de către această societate a serviciilor de consultanță, iar în privința inculpatului arată că nu i s-au adus la cunoștință aceste aspect decât tot în 2009.

În motivarea apelului său, partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale critică legalitatea sentinței Judecătoriei Tg.-Mureș, menționând că raportat la aspectele reținute de instanță, hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material raportat la dispozițiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin Programul SAPARD. Precizează, în esență, că prejudiciul cauzat prin faptele pentru care a fost cercetat și trimis în judecată inculpatul se ridică la valoarea totală de 1.295.640,48 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate până la data plății efective, sumă care reprezintă contravaloarea integrală a finanțării nerambursabile decontate beneficiarului SC X SRL, debit total din al cărui cuantum a fost scăzută suma de 53.840,22 această fiind achitată integral de beneficiarul finanțării nerambursabile SC X SRL Târgu Mureș urmare emiterii de către partea civilă a procesului verbal de constituire debit nr.10.037/14.05.2009.

Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. xxx al Judecătoriei Tg.-Mureș, a motivelor invocate, a probelor administrate în apel, a susținerilor și concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale părților, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. x, Judecătoria Tg.-Mureș:

-a admis cererea de schimbare a încadrãrii juridice formulatã de cãtre Reprezentantul Ministerului Public și, în baza art. 386 alin. 1 C.pr. pen., a dispus schimbara încadrãrii juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului XXX din infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitãților Europene sau din bugetele administrate de acestea în numele lor, în formã continuatã, prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. 1969 în infracțiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credințã, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacã fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, modificatã prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. și art. 5 C. pen..

-în temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr. pen., l-a achitat pe inculpatul XXX sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credințã, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacã fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, modificatã prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. și art. 5 C. pen..

-în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, a respins ca nefondatã, acțiunea civilã formulatã de cãtre partea civilã Agenția de Plãți pentru Dezvoltare Ruralã și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltãrii Rurale.

-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 C. pr. Pen.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că sub aspectul stãrii de fapt, aceasta a fost în mod corect stabilitã în cursul urmãririi penale, fiind confirmatã de probatoriul administrat, însã acesta nu susține dincolo de orice îndoialã rezonabilã sãvârșirea faptei de cãtre inculpat cu vinovãția prevãzutã de lege.

Astfel, probele administrate confirmã faptul cã beneficiarul SC X SRL a solicitat și a obținut cofinanțarea pentru studiul de fezabilitate și planul de afaceri în baza unor acte incomplete ori false, respectiv a proceselor-verbale de adjudecare din 21.02.2003 și 27.02.2003, care nu conțin toate datele de identificare a firmelor participante, a unei oferte antedatate nr. 66/19.02.2003 și a contractului de consultanțã nr. 1/21.02.2003 încheiat ulterior prestãrii serviciilor menționate la obiectul contractului, fiind astfel dobânditã în mod nejustificat din fondurile europene suma de 53.840,22 lei.

Sub aspectul legii penale mai favorabile, instanța a reținut cã aceasta este reprezentatã de dispozițiile art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificatã prin Legea nr. 187/2012, prin care a fost schimbat conținutul constitutiv al infracțiunii, fiind inseratã o condiție suplimentarã sub aspectul laturii subiective, fiind astfel restrânsã sfera infracțiunilor doar la faptele sãvârșite cu intenție directã, în accepțiunea art. 16 alin. 3 pct. 1 C. pen., reclamatã în mod expres de textul de lege, spre deosebire de reglemetarea anterioarã. Astfel, potrivit dispozițiilor în vigoare în prezent " (1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.";

In considerarea acestor aspecte, instanța a schimbat încadrarea juridică în modalitatea prezentată mai sus.

Având în vedere noul conținut constitutiv al infracțiunii prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, instanța a constatat cã ansamblul probator avut în vedere la stabilirea situației de fapt nu susține, dincolo de orice îndoialã rezonabilã, concluzia cã inculpatul XXX a comis faptele reținute în sarcina sa cu intenție directã.

In acest sens, a avut în vedere declarațiile concordante ale martorilor audiați atât în cursul urmãririi penale cât și în cursul judecãții, din care rezultã cã inculpatul nu avea cunoștințã de statutul juridic al prestatorului de servicii SC XX SRL și nici de faptul cã documentația întocmitã a fost ulterior modificatã.

Astfel, a reținut cã potrivit inculpatului "la încheierea procesului-verbal de adjudecare cu SC XX SRL, nu am avut cunoștintã cã aceastã societate nu este înregistratã la ORC, am aflat acest lucru abia dupã șase ani, în 2009, cu ocazia efectuãrii unor verificãri la sediul societãții nostre.(…) In cursul anului 2009, la solicitarea DNA, am restituit Agenției SAPARD Alba Iulia suma de aprox. 53.000 lei, reprezentând contravaloarea contractului de consultanțã. Suma respectivã ne-a fost restituitã de SC XX și consider cã aceștia ne-au dat înapoi acești bani întrucât și-au dat seama cã ei au gresit (…) din luna aprilie și pânã în septembrie 2003 când a fost semnat contractul cadru, reprezentanții Agenției au solicitat SC XX SRL fie sã completeze anumite documente, fie sã le rectifice, insã reprezentanții acestei societãți nu mi-au comunicat cã acesta nu se aflã înregistratã.";

De asemenea, martorul XX- administrator al SC XX SRL a confirmat susținerile inculpatului și a arãtat cã "i-am spus lui XXX (s.n. ginerele inculpatului) cã avem sau o sã avem, nu îmi amintesc exact, o societate în acest domeniu (…) Imi amintesc cã Agenția SAPARD ne-a solicitat mai multe completãri. Dupã prima prezentare a documentelor la agenția SAPARD din Alba Iulia îmi amintesc cã ne-au fos solicitate completãri la actele depuse, este posibil, nu îmi amintesc cu exactitate, ca cei de la agenție sã fi sesizat cã lipsește ștampila și codul unic de înregistrare a societãții pe oferta întocmitã de noi, fapt pentru care, la solicitarea acestora, sã fi completat ulterior oferta, în sesnul înscrierii pe ofertã a codului unic și a aplicãrii ștampilei. (...) Menționez cã nu am comunicat inculpatului faptul cã SC XX SRL nu ar fi înregistratãla ORC, întrucât nici eu nu cunoșteam acest aspect legat de data întocmirii ofertei. Nu mi-am dat seama cã nu este înregistratã, eu credeam cã societatea era deja înființatã la momentul întocmirii ofertei."; Constatãm totuși cã susținerile martorului sunt nesincere în ceea ce privește cunonștintele sale referitor la statutul juridic al societãții la data încheierii actelor, în condițiile în care Actul constitutiv a fost semnat de abia la data de 20.03.2003.

Martorul XX confirmã susținerile martorului XX, în sensul cã "atunci când m-am prezentat prima datã la agenția Sapard, îmi amintesc cã persoana care a verificat documentele mi-a spus cã sunt mai multe nereguli, printre care și faptul cã de pe ofertã lipsește CUI și nu este aplicatã ștampila acestei societãți. Ulterior, am luat mãsuri pentru a remedia problemele semnalate și cu siguranțã a fost lstatã o nouã ofertãcare avea trecut CUI și aplicatã ștampila. Precizez cã la acel moment nu am realizat cã SC XX SRL nu era înregistratã ";.

Aspecte similare au fost relatate de cãtre martorii XXXX, XX, XXX și XX.

Nu în ultimul rând, instanța a constatat că prin Ordonanța din 18.12.2009 emisã în cadrul dosarului penal mai sus indicat, infirmatã prin Ordonanța din data de 17.11.2011 cu privire la soluția de netrimitere în judecatã a inculpatului XXX și a cercetarilor incomplete fațã de fãptuitorii XX și XX, s-a reținut în sarcina numiților XX și XX cã au falsificat, prin antedatare, Contractul de consultanțã nr. 1/21.02.2003 și Oferta nr. 66/19.02.2003 emisã de SC XX SRL, însã nu a mai fost antamatã rãspunderea juridicã a acestora sub aspectul sãvârșirii infracțiunii prev. de art. 17 lit. c din Legea nr, 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. 1969 deoarece a intervenit prescripția rãspunderii penale. Or, în condițiile în care Contractul de consultanțã nr. 1/21.02.2003 a fost semnat de cãtre numitul Petry XX, astfel cum am arãtat mai sus, și nu de cãtre inculpatul XXX, nu se poate imputa acestuia din urmã cã ar fi cunoscut faptul cã respectivul contract este falsificat și, prin urmare, documentația folositã în vederea obținerii cofinanțãrii prezintã o serie de nereguli, în lipsa unor probe certe în acest sens.

In condițiile date, orice dubiu profitã inculpatului, o soluție de condamnare neputându-se baza pe presupuneri, pe suspiciuni, ci trebuie fundamentatã pe un probatoriu temeinic, care sã rãstoarne, dincolo de orice îndoialã rezonabilã, prezumția de nevinovãție a inculpatului, ceea ce nu se poate susține în cauza dedusã prezentei judecãți, pentru cele anterior expuse.

In considerarea acestor aspecte, în temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr. pen., l-a achitat pe inculpatul XXX, sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credințã, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacã fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, modificatã prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. și art. 5 C. pen..

In ceea ce privește latura civilã, instanța a reținut cã cel care cauzeazã altuia un prejudiciu printr-o faptã ilicitã, sãvârșitã cu vinovãție, este obligat sã-l repare integral, prin restabilirea situației anterioare sau prin plata unei despãgubiri, iar în procesul penal, acțiunea civilã este accesorie acțiunii penale. Prin urmare, pentru a putea fi antamatã rãspunderea civilã delictualã a inculpatului, se impune ca persoana vãtãmatã sã fi suferit un prejudiciu care sã nu fi fost recuperat. Or, în cauza dedusã prezentei judecãți, instanța aconstatat cã suma obținutã pe nedrept de cãtre inculpat ca urmare a folosirii unei documentații necorespunzãtoare, respectiv cofinanțarea în cuantum de 53840,22 lei, a fost restituitã APDRP, potrivit dovezii depuse în acest sens.

Din aceste considerente, acțiunea civilã formulatã de Agenția de Plãți pentru Dezvoltare Ruralã și Pescuit a fost respinsã ca neîntemeiatã.

3. Considerentele instanței de apel.

3.1. Latura penală. Procedând la reevaluarea materialului probator al dosarului (însemnând înscrisurile depuse în faza de urmărire penală, depozițiile martorilor audiați în cauză, mai puțin martorii Petry XX și XX care nu au adus relatări importante asupra obiectului litigiului, și declarațiile inculpatului XXX), cu majoritate reține că, în fapt la data de 25 aprilie 2003 a fost înregistratã la Agenția SAPARD - BRIPS 7 Centru Alba Iulia Cererea de finanțare nr. F 1121072800023, depusã de cãtre SC X SRL Tg. Mureș, în cadrul derulãrii proiectului "Modernizarea și extinderea capacitãții de producție la SC X SRL Tg. Mureș, jud. Mureș";, finanțat prin Programul SAPARD (în continuare proiectul de finanțare). Finanțarea a fost solicitatã pentru modernizarea și extinderea capacitãții de producție a secțiilor Abator și Carmangerie din Tg. Mureș, str. Barajului nr. 5 jud. Mureș. Cererea de finanțare a fost semnatã de cãtre inculpatul Petri Zalán Endre- administratorul societãții, în calitate de responsabil legal de proiect și de martorul XX, în calitate de responsabil tehnic de proiect.

Potrivit procedurii de lucru, cunoscute inculpatului dintr-o broșură în posesia căreia a intrat anterior declanșării procedurilor de obținere a finanțării (conform declarației aflate la fila 22, dosar primă instanță), alãturat cererii de finanțare beneficiarul trebuia sã depunã un studiu de fezabilitate și un plan de afaceri. Pentru cofinanțarea prin Programul SAPARD în procent de 50% a cheltuielilor efectuate pentru obținerea studiului de fezabilitate și a planului de afaceri, beneficiarul trebuia sã respecte prevederile generale din Anexa I la Contractul cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului special depreaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală (în continuare Contractul cadru de finanțare). Prezintă interes în cauză dispozițiile art. 1 alin. 2 și 3 din acest Contract potrivit cărora " regulile privind achizițiile realizate de către organismele private sunt emise de către Autoritatea Contractantă, iar Beneficiarul finanțării nerambursabile este obligat să le respecte conform Anexei IV (…). Nu sunt eligibile costurile oricãror servicii, bunuri și lucrãri care depãșesc echivalentul în lei a 10.000 euro, pentru care beneficiarul nu a obținut oferte de la cel puțin trei furnizori, inclusiv pentru studiul de fezabilitate și planul de afaceri, originalele acestora fiind incluse în declarația de cheltuieli"; (f. 32, vol II dosar u.p.). O asemenea dispoziție este reluată în partea introductivă a Anexei IV la Contractul cadru: "costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări care valorează mai mult de echivalentul în lei a 10.000 euro sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte de la cel puțin 3 furnizori"; (f. 41, vol II dosar u.p.). Rezultă, de aici, că pentru întocmirea studiului de fezabilitate și a planului de afaceri, beneficiarul finanțării nerambursabile trebuia să obțină oferte de la cel puțin trei furnizori, având astfel loc un concurs de oferte și nu o licitație publică. În absența unor dispoziții legale sau regulamentare exprese, beneficiarul își alegea furnizorii cărora să le transmită cererile de oferă.

În cauză, la data de 17 februarie 2003, SC X SRL a transmis trei cereri de ofertă: nr. 56A/17 februarie 2003 către ASOCIAȚIA CENTRU HARGHITA DE INOVARE ȘI INCUBARE ÎN AFACERI Miercurea Ciuc, nr. 56B/17 februarie 2003 către S.C. XX S.R.L. Odorheiu Secuiesc și nr. 56C/17 februarie 2003 către S.C. XX S.R.L. Cluj-Napoca (f. 85, 87, 89, vol I, dosar u.p.). În fiecare dintre cele trei cereri, a specificat obiectul ofertei cerute, scopul cererii, beneficiarul, termenul limită de depunere a ofertelor -20 februarie 2003, data adjudecării -21 februarie 2003.

În baza acestor cereri, ASOCIAȚIA CENTRU HARGHITA DE INOVARE ȘI INCUBARE ÎN AFACERI Miercurea Ciuc a trimis oferta scrisă la data de 17 februarie 2003 (f. 93, vol. I,dosar u.p.), S.C. XX S.R.L. Cluj-Napoca a trimis oferta scrisă la data de 20 februarie 2003 (f. 92, vol. I, dosar u.p.), iar S.C. XX S.R.L. Odorheiu Secuiesc a trimis oferta la data de 19 februarie 2003. Martorii XX (f.224, vol. I, dosar u.p., f. 70, 77 vol. II u.p. -declarații date în procedura de control DLAF, f. 61, 103 dosar apel), XX (f. 249, vol. I, dosar u.p., f. 73-74, 116 dosar apel), XX (f. 42, dosar primă instanță, f. 59, dosar apel), XXXX (f. 118, dosar apel) și inculpatul (f. 214, vol. I, dosar u.p., f. 22, dosar primă instanță, f. 91, vol. II u.p. -declarația dată în procedura de control DLAF) confirmă că, anterior adjudecării, a existat o ofertă scrisă din partea S.C. XX S.R.L. Așa cum menționează martorul XX, oferta era semnată ("la momentul respectiv am dat o ofertă asemănătoare cu același preț și formă"; -f. 224, vol. I, dosar u.p.), dar nu conținea CUI și nici ștampila societății. Alături de depozițiile martorilor indicați și declarațiile inculpatului, existența la data de 19 februarie 2003 a ofertei scrise a S.C. XX S.R.L. rezultă atât din faptul că o cerere de ofertă a fost transmisă acestei societăți în 17 februarie 2003, iar uzanțele statornicite pe întreaga procedură a proiectului de finanțare accesat de SC X SRL au demonnstrat că de fiecare dată cererile de ofertă au fost urmate de oferta societăților partenere vizate (f97-125, vol. I dosar u.p.), cât și din faptul că detaliile ofertei S.C. XX S.R.L., alături de cele ale ofertelor celorlalte două societăți, au fost notate în ambele procese verbale de selecție a ofertei, din 21 februarie 2003 și din 27 februarie 2003, or în absența ofertei aceste detalii nu puteau să fie cunoscute și consemnate de membrii comisiei.

În 21 februarie 2003, SC X SRL a organizat selecția de oferte trimise de către cele trei societãți comerciale. Comisia de selecție constituitã din XX, XX și XX, a hotãrât atribuirea contractului de consultanțã societãții SC XX SRL, oferta înaintatã de aceasta fiind apreciatã drept cea mai avantajoasã din punct de vedere al valorii Studiului de fezabilitate și al Planului de afaceri și pentru că societatea câștigătoare nu a solicitat un avans pentru începerea lucrărilor, fapt dedus din declarațiile martorului XX (f. 73 dosar apel) și ale inculpatului (f. 214, vol. I, dosar u.p., f. 23, dosar primă instanță). Cât privește data la care a avut loc selecția ofertelor, constată că la cererea de finanțare formulată de SC X SRL a fost anexat un proces-verbal de adjudecare din 27 februarie 2003, iar la dosarul de achiziții servicii a fost depus procesul verbal de adjudecare nr. 72/21 februarie 2003. Martorul XX susține că, în mod sigur adjudecarea a avut loc în 21 februarie 2003 (f. 249, vol. I, dosar u.p.). Din succesiunea activităților desfășurate pentru obținerea finanțării SAPARD și din declarațiile persoanelor audiate în cauză, în special martorul XX în cursul urmăririi penale și inculpatul, instanța deduce că selecția ofertelor a avut loc la data de 21 februarie 2003.

La 21 februarie 2003 a fost încheiat Contractul de consultanțã între SC XX SRL, în calitate de prestator servicii (consultant), reprezentatã de XX, semnând în numele sãu martorul XX și SC X SRL, în calitate de beneficiar, reprezentatã de director Petry XX, având ca obiect întocmirea studiului de fezabilitate și plan de afaceri, în valoare de 29.159 euro fãrã TVA, serviciile de consultanțã urmând să fie asigurate în perioada 23 februarie 2003 - 30 aprilie 2003 și achitate în douã tranșe. Încheierea contractului de consultanță la data de 21 februarie 2003 este confirmată de martorii XX (f. 42, dosar primă instanță, f. 58, 102 dosar apel) și XX (f. 225, vol. I, dosar u.p., f. 31 primă instanță, f. 63 dosar apel). Întrucât la data de 21 februarie 2003, SC XX SRL nu era înființată, nu avea atribuit CUI, nu deținea cont și ștampilă, în contractul originar nu au fost menționate CUI și contul prestatorului de serviții și nici nu era aplicată ștampila acestuia.

Pentru serviciile prestate, SC XX SRL a emis ulterior facturile fiscale nr. 6640201/17 septembrie 2003 și nr. 6640205/16 decembrie 2003 în valoare totalã de 1.706.804.319 ROL fãrã TVA, achitate integral de cãtre beneficiar. Aceste facturi au fost depuse pentru cofinanțare în procent de 50% la Agenția SAPARD- BRIPS Centru Alba Iulia, la data de 21.05.2004, fiind cuprinse în dosarul cererii de platã Tranșa I.

În ceea ce privește situația SC XX SRL, aceasta a fost înființatã la inițiativa martorilor XX și XX, împreunã cu alte persoane de la Colegiul Universitar de Stiinte Economice Moderne din Odorheiu Secuiesc și avea ca obiect de activitate consultanțã finanțare proiecte. Demersurile privind autorizarea constituirii și înregistrãrii societãții au început încă din luna ianuarie 2003, când martorii XX, XX XX și Ilyes Ferenc d-l Szabo Attila l-au mandatat pe d-l avocat XX să întreprindă demersurile legale în vederea dobândirii personalității juridice, comunicându-i acestuia în 24 ianuarie 2003 un proiect al contractului de societate. Alături de oferta transmisă SC X SRL în 19 februarie 2003 și de încheierea contractului de consultanță din 21 februarie 2003, membrii fondatori ai SC XX SRL și la acel moment persoane cu rol determinant în constituirea societății și care au lucrat în numele acesteia au efectuat în perioada 7 martie 2003-4 aprilie 2003 și alte acte juridice, de această dată necesare înființării societății (f. 407-422, vol. I, dosar u.p.), iar în 23 martie 2003 au semnat contractul de societate și actul constitutiv.

În urma demersurilor de autorizare a constituirii și înregistrãrii societãții, SC XX SRL a fost înregistratã la ORC Harghita sub nr. K/19/313/9 aprilie 2003, având CF 15355818/10 aprilie 2003, asociați fiind zabo XX, XX, Ilyes Ferenc, XX și XX -în calitate de administrator. Dupã înființare, potrivit documentelor contabile, societatea a achiziționat la datele de 14 aprilie 2003, respectiv 24 octombrie 2003 de la SC XX SRL Odorheiu Secuiesc douã ștampile, deosebirea dintre cele douã constând în aceea cã prima ștampilã achiziționatã avea pe timbru douã steluțe, iar cea de-a doua ștampilã avea trei steluțe dispuse în formã de triunghi.

Revenind la Cererea de finanțare nr. F 1121072800023, depusã de cãtre SC X SRL Tg. Mureș, în cadrul derulãrii proiectului de finanțare, anexat acesteia, inculpatul a depus oferta nr. 66/19 februarie 2003 a SC XX SRL și procesul verbal de adjudecare din 27 februarie 2003. În plus, în dosarul de achiziții servicii, inculpatul a depus spre avizare la Agenția SAPARD aceeași ofertă nr. 66/19 februarie 2003, Contractul de consultanță nr. 1/21 februarie 2003 și procesul verbal de adjudecare nr. 72/21 februarie 2003. Pe oferta nr. 66, sunt menționate datele de identificare ale SC XX SRL și este aplicată ștampila societății cu 2 steluțe pe timbru. Contractul de consultanță nr. 1 conține datele de identificare ale SC XX SRL și ștampila societății cu trei steluțe în formă de triunghi pe timbru.

Acuza susține că, întrucât în februarie 2003 SC XX SRL nu era înregistrată la ORC, neavând personalitate juridică și nici date de identificare, iar ștampilele acestei societăți au fost obținute abia în 14 aprilie 2003 și apoi în 24 octombrie 2003, oferta nr. 66/19 februarie 2003, Contractul cadru nr. 1/21 februarie 2003, procesul verbal de adjudecare din 27 februarie 2003 și procesul verbal de adjudecare nr. 72/21 februarie 2003 reprezintă documente nereale, antedatate. Totodată, potrivit acuzei, aceste documente au fost folosite de către inculpat cu ocazia depunerii cererii de finanțare și apoi în dosarul de achiziții servicii.

Conform art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (în forma în vigoare în prezent, reținută ca fiind legea penală mai favorabilă), "folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi";.

A) Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete. În speță, acțiunea de folosire de către inculpat a documentelor incriminate nu este contestată. Pentru ca această acțiune să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii în discuție, ca situație premisă este esențial ca documentele să fie false, inexacte sau incomplete. Cum, în niciun moment al procedurilor, acuza nu a imputat inculpatului că ar fi folosit documente incomplete, caracterul nereal, antedatat invocat de procuror al celor patru înscrisuri utilizate de către inculpat îl vom analiza prin prisma atributelor de false sau inexacte imprimate documentelor în textul art. 181 din Lege, pentru ca fapta să fie infracțiune.

În absența unor dispoziții exprese în Legea nr. 78/2000, de lămurire a înțelesului conceptelor utilizate de Lege, noțiunea de fals(e) utilizată de art. 181 alin. 1 are înțelesul atribuit falsului material și falsului intelectual de textele art. 320 alin. 1 și art. 321 alin. 1 C. pen. (cu corespondent în art. 288 alin. 1 și art. 289 alin. 1 C. pen. din 1969), însemnând fie contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea materială a documentului, fie atestarea în cuprinsul documentului a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea de a însera în document unele date sau împrejurări.

În legislație și doctrină, actul juridic civil are două înțelesuri: -manifestarea de voință cu intenția de a produce efecte juridice civile, respectiv de a da naștere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret (negotium juris);

-înscrisul constatator al manifestării de voință, mai precis suportul material care consemnează sau redă manifestarea de voință exprimată (instrumentum probationis). Cu toate că simpla manifestare de voință este necesară și suficientă pentru ca actul juridic să ia naștere în mod valabil din punct de vedere al formei care îmbracă manifestarea de voință făcută în scopul de a produce efecte juridice, în anumite situații această manifestare de voință trebuie să îmbrace o anumită formă cerută ad validitatem (când pentru valabilitatea actului juridic trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă solemnă), ad probationem (când pentru probarea actului juridic trebuie întocmit un înscris) sau pentru opozabilitatea față de terți (când, pentru ca actul juridic să fie opozabil și persoanelor care nu au participat la încheierea lui trebuie întocmit un înscris).

În prezenta cauză, nicio dovadă nu atribuie celor patru documente caracterele falsului material. Rămân astfel în discuție falsul intelectual și caracterul inexact al actelor.

a) În ceea ce privește oferta nr. 66/19 februarie 2003 și Contractul de consultanță nr. 1/21 februarie 2003, astfel cum am explicat mai sus, în 19 februarie 2003 o ofertă a fost făcută de SC XX SRL, iar în 21 februarie 2003 a fost încheiat contractul de consultanță între SC XX SRL și SC X SRL, prin urmare a existat manifestarea de voință cu intenția de a produce efecte juridice (negotium juris) -unilaterală specifică ofertei și bilaterală specifică contractului de consultanță. Așa cum constant au declarat martorii XX, XX, XX și a afirmat inculaptul, față de actele originare cele două manifestări de voință nu au fost cu nimic modificate în oferta nr. 66/19 februarie 2003 (anexată cererii de finanțare și depusă la dosarul de achiziții servicii) și în Contractul de consultanță nr. 1/21 februarie 2003 (depus la dosarul de achiziții servicii), ci doar fiecare dintre cele două înscrisuri (instrumentum probationis) a fost completat la sugestia funcționarilor SAPARD cu datele de identificare ale SC XX SRL (mai exact codul unic de identificare) și cu ștampila acestei societăți.

Referitor la valabilitatea actelor juridice originare -oferta din 19 februarie 2003 și contractul de consultanță din 21 februarie 2003, în condițiile în care la acea dată SC XX SRL nu era înregistrată la ORC, subliniem că, potrivit art. 53 din Legea nr. 31/1990 republicată (în vigoare la data faptelor și în prezent, care reflectă în cazul particular al societăților regula generală edictată la acest moment de art. 205 alin. 4 din Noul Cod Civil), "fondatorii, reprezentanții și alte persoane, care au lucrat în numele unei societăți în curs de constituire, răspund solidar și nelimitat față de terți pentru actele juridice încheiate cu aceștia în contul societății, în afară de cazul în care societatea, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societății încă de la data încheierii lor";.

Art. 53 din Legea nr. 31/1990 este aplicabil entităților în curs de constituire, fără să intereseze dacă a fost sau nu semnat contractul de societate și statutul. Ceea ce prezintă interes este întrunirea manifestării de voință a asociaților în sensul constituirii societății și un minim de acte efectuate în scopul constituirii acelei societăți care să probeze această manifestare de voință. Această concluzie se desprinde din faptul că art. 53 din Lege se referă la actele juridice încheiate de persoanele care au lucrat în numele unei societăți în curs de constituire și nu în numele unei societăți constituite, iar art. 5 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data faptelor prevedea că societatea cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate și statut. În plus, împrejurarea că înaintea constituirii societății există o perioadă în care pot fi efectuate acte juridice de către acționari în numele entității este susținută și de art. 8 lit. o din Lege (în forma în vigoare la data faptelor) potrivit căruia actul constitutiv va cuprinde "operațiunile încheiate de asociați în contul societății ce se constituie și pe care aceasta urmează să le preia, precum și sumele ce trebuie plătite pentru acele operațiuni";. Acest articol se referă expres la societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, însă în lipsa unor dispoziții legale contrarii, asemenea operațiuni puteau fi încheiate de asociați și în contul unei societăți cu răspundere limitată, iar o asemenea clauză putea să fie stipulată și în actul constitutiv al unei astfel de societăți (S.D. Cărpenaru, Drept comercial român, Editura All Beck, București, 1998, p. 180).

În lumina art. 53 din Legea nr. 31/1990, actele juridice încheiate de persoanele indicate de legiuitor în contul entității în curs de constituire, dar care nu sunt făcute în vederea înființării valabile, depășind limitele acesteia (cum este situația celor două acte juridice semnate de membrii fondatori în sensul art. 6 din legea nr. 31/1990 -XX în cazul ofertei, XX în cazul contractului) sunt considerate acte ale entității în curs de dobândire a personalității juridice doar în măsura în care au fost preluate de persoana juridică. Persoana juridică nou-creată poate prelua asupra sa aceste acte, după înființarea valabilă. Preluarea actelor juridice nu trebuie să îmbrace o formă sacramentală, nu se produce prin intermediul unui mecanism juridic precis sau prin aplicarea vreunei instituții juridice, spre exemplu novația, ci preluarea are loc în temeiul legii (I. Adam, C.N. Savu, Legea societăților comerciale, Editura C.H. Beck, București, 2010, p. 175). Astfel, nu este nevoie de o ratificare expresă a lor, cu atât mai puțin de o confirmare de vreme ce actele încheiate în numele societății în curs de constituire nu sunt anulabile pentru motiv că societatea nu dobândise încă personalitate juridică, și nici să se facă trimitere la actul juridic încheiat înainte de dobândirea personalității juridice, cum se susține în opinia minoritară, întrucât asemenea operațiuni nu sunt prevăzute expres de lege, ci este suficient ca persoana juridică să nu denunțe și să ia asupra sa acele acte juridice tocmai prin executarea acestora. După preluare, în mod retroactiv actele sunt considerate ale persoanei juridice și produc efecte depline. Până la preluare, aceste acte nu produc efecte depline asupra persoanei juridice nou-create, dar produc efecte față de persoanele care le-au încheiat, care rămân ținute responsabile pentru aceste acte până la preluarea lor de către persoana juridică. Ca și un mandatar aparent sau care și-a depășit limitele mandatului, fondatorul, reprezentantul sau persoana care lucrează în numele societății rămâne parte în contractul încheiat cu terțul. Practic, actele sale juridice generează drepturi și obligații sub condiție. Ceea ce pentru entitatea în curs de dobândire a personalității juridice reprezintă o condiție suspensivă, pentru fondator reprezintă o condiție rezolutorie (I. Sciau, T. Prescure, Legea societăților comerciale nr. 31/1990. Analize și comentarii pe articole, Editua Hamangiu, București, 2007, p. 177; Gh. Piperea în F. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București, 2014, p. 220).

În speță, atât oferta din 19 februarie 2003, cât și contractul de consultanță din 21 februarie 2003 au generat asemenea drepturi și obligații sub condiție, până la preluarea celor două acte juridice de către societate ele au produs efecte față de fondatori, iar după preluare ele aparțin retroactiv persoanei juridice. În plus, nici oferta și nici contractul nu comportau potrivit legii îndeplinirea vreunei formalități ad validitatem. În acest fel, cele două acte juridice au fost valabil încheiate, ele nu atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului și nici nu conțin omisiuni intenționate ale unor date sau împrejurări, așa încât falsul intelectual al acestora este exclus.

Referitor la înscrisurile reclamate -oferta nr. 66/19 februarie 2003 și Contractul de consultanță nr. 1/21 februarie 2003, acestea au înlocuit înscrisurile originale: au păstrat manifestările de voință și momentul la care acestea au avut loc, dar au fost inserate în plus datele de identificare a SC XX SRL -în particular codul unic de indentificare- și a fost aplicată ștampila (ștampila a fost aplicată pe ofertă la sau după data de 14 aprilie 2003, iar pe contract la sau după data de 24 octombrie 2003). Cât timp nu s-a intervenit asupra manifestărilor de voință și asupra datei încheierii actelor juridice originare, această manieră în care după înființarea societății au acționat reprezentanții SC XX SRL asupra înscrisurilor înlocuitoare reprezintă practic acțiuni manifeste de preluare de către societate a celor două acte juridice inițiale și nu un fals intelectual.

Cu toate acestea, înscrisurile (instrumentum) astfel cum au fost completate pentru a avea valoare ad probationem în fața funcționarilor SAPARD, prin inserarea datelor de identificare ale societății și aplicarea ștampilei sunt formal diferite de înscrisurile originale, care nu conțineau nici codul unic de înregistrare și nici ștampila, iar această diferență de formă și nu de conținut, care a creat aparența că în februarie 2003 SC XX SRL era înființată, imprimă documentelor care consemnează oferta originară -nr. 66/19 februarie 2003 și Contractul de consultanță inițial -nr. 1/21 februarie 2003 (folosite în procedura de obținere a fondurilor) un caracter inexact. Cum cele două înscrisuri nu sunt false și consemnează manifestări de voință valabil exprimate în 19 și în 21 februarie 2003, nu sunt îndeplinite condițiile anulării lor.

b) În ceea ce privește procesul verbal de adjudecare nr. 72/21 februarie 2003 și procesul verbal de adjudecare din 27 februarie 2003, la expunerea stării de fapt am constatat că selecția ofertelor a avut loc în 21 februarie 2003. Probele administrate în cauză nu au lămurit împrejurările în care s-a ajuns la întocmirea a două procese-verbale cu un conținut similar, deosebirile esențiale dintre acestea fiind mențiunile privind data încheierii, data întrunirii comisiei și numărul atribuit doar procesului verbal din 21 februarie 2003. Există, astfel, posibilitatea ca procesul verbal de selecție să se fi întocmit în 21 februarie 2003, însă pe înscris s-a dactilografiat greșit data de 27 februarie 2003 (varianta susținută de inculpat) și atunci să se fi redactat un proces-verbal corect, cel cu nr. 72/21 februarie 2003 și s-a omis înlăturarea procesului verbal eronat. Există și posibilitatea ca procesul verbal de selecție să se fi întocmit abia la 27 februarie 2003, deși selecția ofertelor s-a făcut în 21 februarie 2003, însă din moment ce contractul de consultanță SC X SRL și SC XX SRL s-a încheiat în 21 februarie 2003, era necesar ca acest contract să fie precedat de selecția ofertelor confirmată în scris și de aceea, la o dată ulterioară celei de 21 februarie 2003, să se fi redactat procesul verbal nr. 72 antedatat 21 februarie 2003. În contextul în care această din urmă variantă nu este susținută dincolo de orice îndoială rezonabilă de dovezile administrate în cauză, dubiul profită inculpatului și vom reține că la data de 21 februarie 2003 a întrunirii comisiei de selecție s-a încheiat și procesul verbal nr. 72, iar procesul verbal din 27 februarie 2003 este consecința unei erori materiale și în mod greșit a fost atașat cererii de finanțare. Prin urmare, acest din urmă înscris nu produce efecte juridice, iar procesul verbal nr. 72/21 februarie 2003 nu se încadrează nici în categoria documentelor false și nici în cea a documentelor inexacte. De aceea, nu sunt întrunite condițiile anulării lor. Amplasarea ștampilei S.C. X S.R.L., semnătura care însoțește această ștampilă, amplasarea semnăturilor membrilor comisiei de selecție diferite în cele două procese-verbale, precum și omisiunea inserării în procesul verbal din 27 februarie 2003 a mențiunilor privind includerea TVA în valorile ofertelor făcute de cele trei societăți ofertante sunt chestiuni pur formale, care întăresc concluzia că procesul verbal din 27 februarie 2003 este o simplă ciornă lipsită de efecte juridice, procesul verbal nr. 72 din 21 februarie 2003 fiind cel valabil încheiat.

Nu împărtășim teza avansată de prima instanță, după care ambele procese verbale sunt incomplete pentru că nu conțin datele de identificare a celor trei societăți ofertante, întrucât în februarie 2003 nu existau norme legale sau regulamentare care să impună obligativitatea menționării acestor date în procesele verbale de selecție a ofertelor.

B) Din punct de vedere al laturii subiective, prin utilizarea în textul incriminator a sintagmei "cu rea-credință"; infracțiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 poate fi săvârșită numai cu forma de vinovăție a intenției, în modalitatea intenției directe. În prezenta cauză, nimic din dovezile dosarului nu suține că inculpatul când a folosit cele patru documente analizate mai sus a prevăzut să fraudeze bugetul general al Uniunii Europene și a urmărit obținerea ilegală de fonduri. Dimpotrivă, întregul material probator demonstrează că inculpatul a urmat întocmai și cu bună-credință procedurile de lucru prevăzute în Anexele I și IV ale Contractului cadru de finanțare, nu a avut vreo conivență frauduloasă cu membrii fondatori ai SC XX SRL și, întrucât nu a cunoscut că în februarie 2003 societatea nu era înregistrată la ORC, nu a avut reprezentarea că sunt inexacte oferta nr. 66/19 februarie 2003 și Contractul de consultanță nr. 1/21 februarie 2003, așa cum au fost completate, compeltarea lor fiind atribuită unor nereguli de formă și nu de conținut.

Martorii XX și XX au fost consecvenți în toate declarațiile date în procedura judiciară, dar și în cea administrativă, și au afirmat că nu l-au informat pe inculpat că SC XX SRL nu era înființată în februarie 2003, dimpotrivă chiar ei, exprimând în termeni profani dispozițiile art. 53 din Legea nr. 31/1990, au considerat că, de vreme ce au demarat procedurile pentru înființare, nu există nicio problemă să încheie acte juridice în numele și pe seama societății. De asemenea, martorul XX a relatat că la întâlnirea avută cu reprezentanții SC XX SRL, aceștia nu au informat reprezentanții SC X SRL că societatea nu era înregistrată, iar martorul XXXX -persoana care i-a relatat inculpatului despre obiectul de activitate al societății de consultanță, a precizat că "până în 2009 …. nu a știut nimeni că SC XX SRL nu era înființată la începuturi";. În aceeași ordine de idei, inculpatul a declarat constant că nu a știut nici pe durata procedurii de trimitere, primire și selectare a ofertelor și nici atunci când a folosit documentele reclamate de acuză, că SC XX SRL nu era înregistrată la ORC și a aflat situația juridică a societății abia cu ocazia controlului efectuat de DLAF.

Este adevărat că, primind oferta din 19 februarie 2003 fără ca pe aceasta să fie amplasate codul unic de identificare și ștampila SC XX SRL, inculpatul putea să fie un profesionist diligent și să observe aceste lipsuri, să solicite ofertantului datele sale de identificare complete sau cel puțin să facă minime verificări dacă societatea era înregistrată la ORC. Dar, în condițiile în care la dosar nu există vreo dovadă că deliberat a omis aceste demersuri, lipsa sa de diligență nu a fost una intenționată. De altfel, absența unei minime diligențe din partea inculpatului este justificabilă, în condițiile în care, pe de o parte, în cauză referințele despre SC XX SRL veneau din partea unor persoane de încredere acestuia -fiica și viitorul său ginere și, oricum potrivit legii, așa cum am explicat mai sus, sunt valabile actele juridice încheiate de fondatorii, reprezentanții și alte persoane, care au lucrat în numele unei societăți în curs de constituire. Pe de altă parte, raporturile juridice dintre profesionniști sunt clădite nu pe rea-credință și suspiciuni reciproce, ci pe buna-credință și încrederea mutuală între partenerii de afaceri, iar neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 29 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, la care face trimitere opinia minoritară, incumbă celui care nu a trecut datele prevăzute în acest text legal și nu pune o sarcină automată pe seama partenerului sau de afaceri de a verifica inserarea acestor mențiuni pe documentele care îi sunt adresate ori le semnează.

3.2. Latura civilă. La data de 19 iunie 2009, prejudiciul pretins cauzat prin fapta dedusă judecății a fost integral recuperat (f. 202, Vol. I, dosar u.p.). Inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu celelalte capitole de finanțare nerambursabilă, astfel că pentru recuperarea unui eventual prejudiciu pretins cauzat cu prilejul finanțărilor ulterioare partea civilă nu are deschisă calea exercitării acțiunii civile în procesul penal, ci separat la instanța civilă. Aceasta întrucât, potrivit art. 19 alin. 1 C. pr. pen. "acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale";. În consecință, în mod corect prima instanță a respins acțiunea civilă promovată de partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

În lumina considerentelor expuse, cu majoritate, constată că apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg.-Mureș și de partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței penale nr. 907/8 iulie 2014 a Judecătoriei Tg.-Mureș sunt nefondate, urmând să fie respinse ca atare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. Pen.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelului părții civile, pentru culpa sa procesuală dată de exercitarea unei căi de atac nefondate, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. Pen., Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale va fi obligată să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 350 lei, care acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care s-au efectuat actele procesuale și procedurale necesare soluționării căii de atac.

Conform art. 275 alin. 3 C. pr. Pen., va rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apelul procurorului, în cuantum de 350 lei.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, ca element material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 181 din legea nr. 78/2000 rep.