APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE CU CONSECINŢA REINDIVIDUALIZĂRII PEDEPSEI
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Hotărâre nr. 458 din data de 01.10.2014
DREPT PENAL
APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE CU CONSECINȚA REINDIVIDUALIZĂRII PEDEPSEI
DECIZIA PENALĂ NR. NR. 458/A/1 octombrie 2014
Dosar nr. 140/187/2014
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
În apelul inculpatului I. E. a fost înlăturată dispoziția privind condamnarea sa la pedeapsa de 1800 lei amendă penală reprezentând 180 zile amendă pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal. A fost recalificată fapta reținută în sarcina inculpatului în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal. În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) Cod penal raportat la art. 76 lit. e) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o amendă de 500 lei amendă penală.
Cum potrivit art. 61 alin. 4 lit. c) din actualul Cod penal, limitele speciale ale zilelor-amendă pentru infracțiunea comisă de inculpatul apelant sunt 180 și 300 de zile-amendă și cum, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol suma corespunzătoare unei zile amendă cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, este evident că inculpatului apelant îi este mai favorabilă legea penală veche.
Prin sentința penală nr. 201 din 23 iulie 2014, Judecătoria B., în baza art. 193 alin. 2 din noul Cod penal cu aplicarea art. 61 din noul Cod penal și art. 5 din noul Cod penal și cu aplicarea deciziei nr. 265/ 06.05.2014 a Curții Constituționale, l-a condamnat pe inculpatul I. E., cetățean român, studii gimnaziale, căsătorit, pensionar, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1.800 lei amendă penală (reprezentând 180 zile-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de partea vătămată D. M.C..
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din noul Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Municipal ,,N. P."; B. suma de 180 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate D. M.C., în perioada 17.10 - 17.10.2013.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile D. M.C. suma de 99 lei cu titlu de despăgubiri civile, pentru daunele materiale suferite și suma de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale și au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate și nedovedite.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile D. M.C. suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
A constatat judecătoria că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 1316/P/2013 din 28 ianuarie 2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. E. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.
Din expozitivul actului de sesizare rezultă că, în data de 16.10.2013 inculpatul I. E. a aplicat, cu intenție, lovituri persoanei vătămate D. M.C., cu un corp contondent dur, cauzându-i leziuni posttraumatice ce au necesitat un număr de 25 zile de îngrijiri medicale.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale inculpatul I. E. a recunoscut parțial comiterea faptei.
În cauză s-au constituit ca și părți civile D. M.C. și Spitalul Municipal ,, N.P."; B.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că, în data de 16.10.2013 în jurul orei 18,00, persoana vătămată D. M.C. se găsea în stradă în fața locuinței sale, respectiv a imobilului cu numărul 45 din S. B., împreună cu martora M. V., cumnata acesteia, pe care o condusese până la poartă, iar în acest timp pe ulița satului se deplasau cu vacile inculpatul I. E. și fiul acestuia I. I..
Martora M. V. a plecat înspre locuința sa, persoana vătămată rămânând în fața locuinței sale, iar în momentul în care numitul I. I., fiul inculpatului I. E., a ajuns în dreptul persoanei vătămate D. M.C. a început discuții neprincipiale cu aceasta, aplicându-și totodată reciproc lovituri cu bâta peste spate, după care și-a continuat drumul spre casă.
Inculpatul I. E., care se găsea tot pe stradă, venind în urma vitelor, văzând ce s-a întâmplat între fiul său și persoana vătămată D. M.C., s-a deplasat spre aceasta din urmă și având o bâtă în mână a lovit-o pe aceasta la mâna stângă, în timp ce partea vătămată încerca să intre în locuință și să închidă poarta de la stradă.
După acest incident, persoana vătămată D. M.C. a apelat numărul de urgență 112, iar la fața locului s-au deplasat organele de poliție care l-au sancționat contravențional pe inculpatul I. E. și pe fiul acestuia numitul I. I. Totodată persoana vătămată D. M.C. a fost transportată la spital de către martora M. F.D., unde a primit îngrijiri medicale, fiind pansată la deget.
A doua zi, D. M.C. a fost transportată la Spitalul Municipal B., unde i-au fost acordate îngrijiri medicale fiind internată în secția chirurgie în perioada 17.10-17.10 2013 cu diagnosticul: strivire de falangă distală medius stg., fractură deschisă de falangă, agresiune. Totodată, în scrisoarea medicală nr. xxxxx din 17.10.2013 emisă de Spitalul Municipal B. se precizează diagnosticul de strivire falangă stg., agresiune.
Din certificatul medico-legal legal nr. xxxx/Ia/1214 din 24.10.2013 emis de Serviciul de Medicina Legală rezultă că persoana vătămată prezintă leziuni posttraumatice ce datează din 16.10.2013, care s-au produs prin lovire cu un corp contondent dur și necesită un număr de 25 zile îngrijiri medicale.
Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul I. E. (filele 42-43) nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că s-a îndreptat înspre persoana vătămată cu intenția de a o lovi, întrucât aceasta îl lovise cu o bâtă pe fiul său, însă nu a lovit-o pe persoana vătămată.
Instanța de fond a înlăturat însă această declarație, apreciind-o nereală. Astfel s-a apreciat că este imposibil ca părții vătămate să i se fi cauzat asemenea leziuni fără să fie agresată fizic, așa cum a susținut inculpatul, pregătindu-și astfel o apărare nereală și care să întărească poziția sa de nerecunoaștere a faptei penale.
Probele administrate în faza de cercetare judecătorească se coroborează cu cele din faza de urmărire penală.
Instanța a reținut că probele administrate în cauză dovedesc fără putință de tăgadă că, în data de 16.10.2013 în jurul orei 18,00 inculpatul I. E., în timp ce se afla în fața imobilului în care locuia persoana vătămată, i-a aplicat acesteia o lovitură cu bâta, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale.
S-a arătat că starea de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite atât cu probele analizate mai sus, cât și cu celelalte probe administrate în cursul urmăriri penale și al cercetării judecătorești, respectiv cu plângerea persoanei vătămate (fila 6/ dosar urmărire penală) , declarațiile persoanei vătămate (fila 18-21/ dosar urmărire penală), certificatul medico-legal legal cu nr. xxxx/Ia/1214 din 24.10.2013 emis de Serviciul de Medicina Legală, fișă de intervenție la eveniment (fila 9 dosar urmărire penală), proces verbal de contravenție seria PA nr.xxxxxxx din 16.10.2013 (fila 11 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor M. V., M. F.D., I. M., P. C.S. (fila 22-27/ dosar urmărire penală, și filele 49-50, 59-60, 61, 62-63/ dosar cercetare judecătorească), declarația persoanei vătămate (fila 44/dosar cercetare judecătorească).
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului I. E. de a-i aplica în data de 16.10.2013, cu intenție, lovituri asupra persoanei vătămate D. M.C., cu un corp contondent dur, cauzându-i leziuni posttraumatice ce au necesitat un număr de 25 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal cu aplicarea art. 61 din noul Cod penal, art. 5 Cod penal, și cu aplicarea deciziei nr. 265/ 06.05.2014 a Curții Constituționale, text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1.800 lei amendă penală (reprezentând 180 zile-amenda).
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă precum și conduita și comportamentul său consecvent manifestat prin încercarea de a induce în eroare instanța și crearea unui apărări nereale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale.
I s-a atras atenția inculpatului I. E. asupra dispozițiilor art. 63 din noul Cod penal, privind consecințele neplății cu rea-credință a amenzii penale.
S-a reținut că în cauză s-a constituit parte civilă și Spitalul municipal ,,N. P."; B. (filele 10/dosar cercetare judecătorească) și constatând de asemenea îndeplinite condițiile privind răspunderea materială a inculpatului pentru cheltuielile de spitalizare ocazionate, instanța a admis pretențiile civile formulate de unitatea sanitară și în baza art.25 noul Cod procedură penală cu referire la art. 1357 cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006 și l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Municipal ,,N. P."; B. suma de 180 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate D. M.C., în perioada 17.10-17.10.2013.
Tot sub aspectul laturii civile instanța a reținut că la termenul de judecată din 19 februarie 2014 persoana vătămată prin apărător ales a depus la dosar constituirea de parte civilă (fila 17-18) prin care solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 2000 lei daune materiale și suma de 13.000 lei daune morale.
Daunele materiale solicitate se compun din contravaloarea cheltuielilor de transport efectuat de partea vătămată la Spitalul municipal B. pentru pansamente, tratament medical și la control, veniturile pe care persoana vătămată nu le-a putut realiza în gospodărie, două deplasări la O., contravaloarea certificatului medico-legal, cheltuieli cu alimentația în zilele în care s-a deplasat la B. și O.
În legătură cu daunele materiale solicitate instanța de fond a reținut ca justificată suma de 99 lei care se compune din contravaloarea certificatului medico-legal al părții vătămate D. M.C. nr. XXXX/Ia/1214 din 24.10.2013 emis de Serviciul de Medicina Legală, contravaloarea transportului persoanei vătămate la B. și O. și raportat la probațiunea administrată instanța le-a considerat întemeiate și dovedite și a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către persoana vătămată, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului a cauzat un prejudiciu moral, a cărui existență nu poate fi ignorată, constând în principal în suferința fizică aferentă leziunilor cauzate de acțiunea inculpatului, existând, de altfel, și cauzalitate directă între faptă și prejudiciu, situație în care acțiunea civilă a fost apreciată ca admisibilă și întemeiată în privința daunelor morale astfel că inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile D. M.C., instanța apreciind că acest cuantum este în măsură, raportat la circumstanțele comiterii infracțiunii, să realizeze o justă reparare a prejudiciului moral.
Astfel, fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, instanța, în baza art. 25 din noul Cod de procedură penală cu referire la art. 1357 Cod civil l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile D. M.C. suma de 99 lei cu titlu de despăgubiri civile, pentru daunele materiale suferite și suma de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale și respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate și nedovedite.
În baza art. 276 alin. 2 din noul Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile D. M.C. suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a formulat apel inculpatul solicitând să se desființeze sentința în sensul de a se dispune achitarea inculpatului apelant, în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c) raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală. S-a apreciat că în cauză nu sunt probe suficiente care să dovedească vinovăția inculpatului apelant și că martora I. M., singura care a fost la fața locului când s-a produs incidentul, a susținut că inculpatul apelant nu i-a aplicat lovituri părții civile intimate de natură a-i produce leziunile descrise în certificatul medico-legal. S-a mai arătat că ceilalți martori audiați în cauză sunt martori indirecți, iar unul dintre aceștia a susținut că a văzut că partea civilă intimată este lovită la mâna dreaptă, ori partea civilă intimată a avut leziuni la mâna stângă, precizând că, de altminteri și în rechizitoriu s-a făcut aceeași greșeală.
În subsidiar, s-a cerut să se dispună suspendarea aplicării pedepsei, în raport de vârsta înaintată a inculpatului apelant, de posibilitățile materiale de care dispune acesta, precum și de împrejurarea că nu are antecedente penale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, curtea a constatat că aceasta este temeinică sub aspectul reținerii stării de fapt și a vinovăției inculpatului apelant, însă netemeinică sub aspectul stabilirii legii penale mai favorabile și al individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului apelant.
Contrar susținerilor apărării, în cauză, în mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.
Astfel, din coroborarea declarațiilor date de inculpatul apelant în faza de urmărire penală (filele 12-13, 15, 17) cu declarațiile părții civile intimate (filele 18-19, 20-21), martorilor M. M. (filele 22, 23-24) și M. F.D., (filele 25, 26) certificatul medico-legal (fila 7), cu cele administrate în faza cercetării judecătorești rezultă, fără dubiu, că în ziua de 12 noiembrie 2013, inculpatul apelant I. E. i-a aplicat părții civile intimate D. M.C., cu o bâtă, o lovitură peste mâna stângă, în timp ce aceasta încerca să închidă poarta de la stradă, lovitură în urma căreia partea civilă intimată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale.
Împrejurarea că inculpatul apelant a lovit-o pe partea civilă intimată cu bâta peste mâna stângă rezultă atât din declarațiile acesteia, date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, cât și din certificatul medico-legal.
Faptul că, din eroare, în actul de sesizare a instanței s-a menționat că partea civilă intimată a fost lovită peste mâna dreaptă, sau că martora M. F.D. a susținut în fața instanței de fond același lucru, nu are relevanță, cu atât mai mult cu cât, în declarația dată în faza de urmărire penală în 22 noiembrie 2013, (fila 26), martora M. F.D. a arătat că nu mai reține la degetul cărei mâini fusese lovită partea civilă intimată.
Așa fiind, cererea formulată de inculpatul apelant, de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c) Cod procedură penală este nefondată și a fost respinsă ca atare.
În ceea ce privește pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului apelant, curtea a apreciat că pentru îndreptarea acestuia este suficientă aplicarea unei pedepse cu amenda, în raport de circumstanțele concrete ale comiterii faptei, inculpatul apelant lovind-o pe partea civilă intimată ca urmare a unui incident pe care aceasta a avut-o cu fiul său, precum și de persoana inculpatului apelant, care este integrat social și o persoană în vârstă.
De asemenea, s-a constatat că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, daunele materiale fiind acordate în măsura dovedirii lor, iar în ceea ce privește daunele morale, acestea au fost just individualizate și sunt proporționale cu suferințele fizice și psihice susceptibil a-i fi fost cauzate părții civile intimate prin fapta inculpatului apelant.
De la data comiterii faptei și până la judecarea cauzei a intervenit o lege penală nouă, iar instanța de fond a apreciat că inculpatului apelant îi este mai favorabilă legea penală nouă care prevede pentru fapta comisă de inculpatul apelant pedeapsa închisorii între aceleași limite ca și legea veche, însă alternativ cu amenda.
Curtea, a apreciat că în favoarea inculpatului apelant se pot reține circumstanțe atenuante, în raport de circumstanțele personale ale acestuia care este integrat social, nu are antecedente penale și a avut o conduită procesuală corectă, chiar dacă în fața instanței de fond nu a mai recunoscut comiterea faptei.
Or, în aceste condiții, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. c) din Codul penal din 1969, inculpatului apelant îi poate fi aplicată o pedeapsă cu amenda, care nu poate fi mai mică de 250 lei.
Cum potrivit art. 61 alin. alin. 4 lit. c) din actualul Cod penal, limitele speciale ale zilelor-amendă pentru infracțiunea comisă de inculpatul apelant sunt 180 și 300 de zile-amendă și cum, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol suma corespunzătoare unei zile amendă cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, este evident că inculpatului apelant îi este mai favorabilă legea penală veche.
Așa fiind curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, a admis apelul declarat de inculpat și a desființat sentința în sensul că a constatat că inculpatului apelant îi este mai favorabilă legea penală veche și, pe cale de consecință, a recalificat fapta reținută în sarcina acestuia în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal și, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) Cod penal 1969, făcând aplicarea art. 76 lit. e) Cod penal 1969, l-a condamnat pe inculpatul apelant la o pedeapsă de 500 lei, amendă penală.
Curtea a apreciat că această pedeapsă corespunde, atât sub aspectul naturii cât și al cuantumului său, gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului apelant, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului și, în baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, cu referire la art. 453 Cod procedură civilă, s-a respins cererea formulată de partea civilă intimată, de obligare a inculpatului apelant la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocațial.
