Arest preventiv. Înlocuire. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 139 alin. (1) C.proc.pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanţă numai sub aspectul prevăzut în art. 140 C.proc.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, iar referirea generică la gravitatea mai redusă a infracţiunii sau la faza de finalizare în care se află cercetarea judecătorească nu este de natură să satisfacă cerinţele unei motivări concrete la care se referă art. 137 partea finală C.proc.pen. şi nu este în măsură, în absenţa altor date, să înlăture existenţa temeiului stabilit prin art. 148 lit. f) C.proc.pen.
Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 619 din 16 octombrie 2007
Prin încheierea penală din 2 octombrie 2007 Tribunalul Maramureș, în baza art. 139 rap. la art. 145 C.proc.pen. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei T.A.I., trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003,art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001,art. 328 C.pen., art. 293 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a cod pen., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu respectiv Baia Mare.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș solicitând admiterea căii de atac promovate și rejudecând cauza, a se respinge cererea de revocare și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatei ca netemeinică.
Recursul este fondat.
Prima instanță a motivat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, argumentând că tulburarea socială rezultată din gravitatea presupuselor fapte s-a diminuat treptat prin trecerea perioadei semnificative de timp în care inculpata a fost arestată preventiv (4 luni) respectiv de la 6 iulie 2007.
Potrivit art. 139 alin. (1) C.proc.pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Conform art. 139 alin. (35)^#din același cod, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute în art. 136 alin. (1) lit. b) și c) C.proc.pen.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art. 140 C.proc.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză. Or, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei nu s-au schimbat, până în prezent fiind audiată inculpata și o parte vătămată, cercetarea judecătorească fiind abia la început, fiind necesar a se mai administra în probațiune atât probe testimoniale cât și audierea altor părți vătămate.
Raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, respectiv traficarea în scopul exploatării părților vătămate prin obligare la prostituție, numărul persoanelor racolate, starea de pericol creată prin vătămarea adusă relațiilor sociale privind viața persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Rezonanța socială a faptelor reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpatei a trecut o perioadă de doar 3 luni și jumătate, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă.
Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 și Legea nr. 39/2003, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, numărul de persoane traficate și amploarea acestui fenomen infracțional.
Tribunalul, a făcut abstracție de aceste criterii astfel că instanța de recurs a reținut că, față de gradul ridicat de pericol social al faptelor stabilite în sarcina inculpatei de către procuror, numărul de persoane traficate și amploarea acestui fenomen infracțional, există în continuare temeiuri care justifică menținerea inculpatei în stare de arest preventiv, existând la dosar probe certe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de modul de concepere și organizarea activității infracționale de către inculpată, dacă s-ar admite cererile de revocare a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea sa de îndată în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție. în plus, s-a reținut că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței C.E.D.O. „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie”, măsura arestării preventive a inculpatei fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune”, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Nu este de neglijat de asemenea poziția inculpatei pe parcursul procesului penal. Astfel, inculpata a refuzat inițial să facă declarații în fața procurorului, ulterior le-a dat în fața instanței cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, negând învinuirile aduse, după care în fața procurorului în raport de probele administrate a revenit și a recunoscut săvârșirea faptelor de prostituție și fals privind identitatea, negând comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane.
S-a apreciat că, în baza dispozițiilor art. 136 C.proc.pen., pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatei de la urmărirea penală sau de la judecată, este necesară măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus luarea acesteia.
Este de subliniat că, la fel ca în cazul luării măsurii arestării preventive, încheierea de înlocuire a arestării preventive trebuie să cuprindă temeiurile concrete care au determinat înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă; referirea generică la gravitatea mai redusă a infracțiunii sau la faza de finalizare în care se află cercetarea judecătorească nu este de natură să satisfacă cerințele unei motivări concrete la care se referă art. 137 partea finală din același cod.
Existența și, în același timp, subzistența în continuare a unor temeiuri care au justificat arestarea preventivă a inculpatei constituie și sunt conforme și scopurilor instituite prin art. 5 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Amploarea activității infracționale, modul de concepere și de derulare justifică menținerea arestului preventiv, la dosar fiind probe care conduc la incidența temeiului prevăzut de art. 148 lit. f) C.proc.pen.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. s-a admis recursul declarat de Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureș prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei T.A.I. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, încheiere care a fost casată și, rejudecând, s-a respins cererea de revocare și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatei și s-a menținut măsura arestării preventive.
