Art.336 al.1 c.pen., şi vătămarea corporală din culpă, prev. şi ped. de art.196 alin.1-3 c.pen., cu aplicarea art.38 c.pen.
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă penală nr. 41 din data de 13.02.2017
Prin rechizitoriul numărul …../P/2015 întocmit la data de 13.05.2016 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2016 sub nr……/259/2016/a1, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art.336 al.1 C.pen., și vătămarea corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.196 alin.1-3 C.pen., cu aplicarea art.38 C.pen., constând în aceea că la data de 27.08.2015, a condus pe drumurile publice din comuna Colceag, autoturismul proprietate personală cu numărul PH 93 BMW, având o alcoolemie peste limita legală și prin încălcarea regulilor de circulație a produs un accident rutier în urma căruia persoana vătămată D.S. a suferit leziuni corporale ce i-au pus viața în primejdie.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că, la data de 27.08.2015, organele de poliție, fiind sesizate prin dispeceratul apelulului de urgență 112, cu privire la producerea unui accident de circulație, s-au deplasat la fața locului, și au constatat că pe raza teritorială a comunei Colceag, jud.Prahova, pe DJ 102N, pe sensul de mers Colceag-DN1B, în dreptul imobilului cu numărul 589, s-a produs un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul BMW cu numărul PH 93 BMW condus de inculpatul P.F. și numitul D.S., care se deplasa pe lângă bicicletă în afara părții carosabile.
S-a menționat că victima, în persoana numitului D.S., a fost condusă la Spitalul Ploiești pentru acordarea îngrijirilor medicale, iar conducătorului autoturismului ce a produs accidentul de circulație i-au fost recoltate probe biologice.
În rechizitoriu s-a menționat că, în cadrul cercetărilor efectuate, s-a stabilit că la data de 27.08.2015, în jurul orelor 22,30 pe timp de noapte, cu vizibilitate bună oferită de iluminatul public aflat în stare de funcționare, persoana vătămată D. S. se deplasa spre locuința sa, pe lângă bicicletă, pe acostamentul cu iarbă de la marginea părții carosabile, circulând din direcția Colceag către DN 1 B, drumul public nefiind prevăzut cu trotuar.
S-a arătat că, P. F., conducătorul auto, după ce a consumat cantitatea de aproximativ 750 ml bere Ciucaș cu alcool la locuința sa, în urma unei discuții contradictorii avute cu soția, s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală cu nr.PH-93-BMW, pe care 1-a condus pe DJ 102 N, din direcția Vâlcelele către Inotești, în treapta a treia de viteză cu intenția de a se liniști.
După ce a depășit un grup de trei bicicliști ce se deplasau pe sensul său de mers, la revenirea pe banda sa de circulație, inculpatul P.F. a pierdut controlul direcției de deplasare, a pătruns cu mașina pe acostamentul drumului public, unde a surprins și accidentat persoana vătămată D.S., care deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, se deplasa regulamentar neîncălcând nici o dispoziție legală.
Se mai reține în rechizitoriu că, din procesul verbal de cercetare la fața locului, rezultă că mașina condusă de inculpat a pătruns pe acostamentul aflat pe partea dreaptă a sensului de deplasare Colceag-Inotești, descriind pe iarbă două urme de frânare - rulare pe o lungime de 24,5 m, respectiv 32 m și la o distanță de 1,30 respectiv 1,90 m de carosabil, după care a revenit pe drum, fără a mai putea însă redresa mașina care s-a oprit la o distanță de 39,4 m în șanțul de pe celălalt sens de mers. În timp ce rula pe acostament, victima a fost preluată pe capota mașinii, s-a lovit de parbriz, după care a fost proiectată în șanțul de pe partea dreaptă, în fața imobilului cu nr.589.
În rechizitoriu s-a menționat că, în urma accidentului rutier, victima D.S. în vârstă de 35 ani, a suferit leziuni traumatice pentru care a fost spitalizat 27 zile în perioada 28.08.-23.09.2015 la Spitalul Județean de Urgență Ploiești.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.896/20.10.2015, al SML Ploiești a rezultat că leziunile traumatice suferite de D.S.ca urmare a accidentului rutier din 27.08.2015 necesită pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale și acestea au pus în primejdie viața victimei.
S-a mai arătat în rechizitoriu că, martorii B.V.M. și C.D.N. au declarat că la data de 27.08.2015 în jurul orelor 22,25 se deplasau ca pietoni împreună cu C. M., circulând pe marginea DJ 102 N, din direcția Inotești către Vâlcelele și au observat că dinspre localitatea Vâlcelele a pătruns pe drumul județean un autoturism marca BMW despre care cunoșteau că aparține inculpatului P.F., ce era condus cu viteză mare de un bărbat.
Pentru că la intrarea pe drumul județean mașina nu a respectat semnificația indicatorului rutier "Stop" și nu s-a asigurat corespunzător, cei trei pietoni s-au retras pe acostamentul drumului public pentru a nu fi loviți de respectivul autoturism și după ce au fost depășiți prin partea lor dreaptă, martorii au auzit în spatele lor un zgomot de impact și când au privit către înapoi au observat că autoturismul care tocmai îi depășise, îl accidentase pe consăteanul lor, D.S., ce fusese proiectat în șanțul din dreptul imobilului 589, iar autoturismul din care a coborât inculpatul se oprise în șanțul de pe celălalt sens de deplasare.
S-a menționat că, după comiterea accidentului rutier, inculpatul P.F. a fost testat cu etilotestul, rezultând o concentrație a alcoolului pur în aerul expirat de 0,54 mg/l, motiv pentru care în baza declarației de consimțământ, i-au fost recoltate două probe de sânge la Spitalul orășenesc Mizil, pentru stabilirea alcoolemiei.
Cu ocazia recoltării probelor biologice, inculpatul a declarat că a consumat la domiciliu anterior conducerii autoturismului pe drumurile publice cantitatea de 1000 ml bere cu alcool, fără a consuma alimente.
În rechizitoriu se arată că, din buletinul de analiză toxicologică nr. 1536-1537/07.08.2015 al SML Ploiești, rezultă că inculpatul P.F. avea o alcoolemie de 1,10 gr %o la prima probă și de 0,95 gr %o la cea de a doua probă.
Totodată, s-a menționat că, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale privind estimarea retroactiva a alcoolemiei,care a stabilit că, având în vedere consumul declarat din care rezultă că intervalul de timp dintre ora încetării consumului de băuturi alcoolice pe nemâncate și ora evenimentului rutier este mai mic de 45 minute, calculul retroactiv al alcoolemiei inculpatului nu se poate efectua în conformitate cu prevederile Hotărârii nr.2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală.
În rechizitoriu se arată că, din expertiza tehnică auto efectuată în cauză a rezultat că impactul dintre autoturismul condus de inculpatul P.F. și persoana vătămată D.S. a avut loc în afara părții carosabile, pe acostamentul drumului public, în timp ce mașina se deplasa cu o viteză de 53 km/h.
S-a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului în momentul comiterii accidentului rutier superioară celei legale (de maxim 50 km/h) nu a constituit un factor generator al stării de pericol ce a condus la accident, acesta datorându-se incapacității conducătorului auto de a urmări traseul normal de deplasare al vehiculului în condițiile consumului de băuturi alcoolice cu efecte negative (tulburări de comportament, dereglarea reflexelor, erori în răspuns la diverși stimulul vizuali și auditivi,etc), asupra tuturor verigilor funcționale, care generează comportamentul în conducere.
S-a reținut în rechizitoriu că, din probele administrate, inculpatul P.F. a încălcat prevederile art.35 al.l din OUG 195/2002, art.41 al.l, cât și a disp.art.54 al.l din aceeași ordonanță, fiind exclusiv vinovat de producerea accidentului rutier.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 18) ; ordonanță de începere a urmăririi penale cu privire la faptă ( f. 19) ; proces verbal de cercetare la fața locului+ planșe foto (f.20-54) ; proces verbal de verificare a stării tehnice a autoturismului (f.55,56) ; încheierea Judecătoriei Mizil (f.59,60); ordonanța de efectuare a examinării fizice ( f.61-63; 69-72); protocol etilotest (f.65); proces-verbal de recoltare a mostrelor biologice (f.66-68;74-78); buletin de analiză toxicologică (f.79,80); ordonanță de schimbare a încadrării juridice (f.l5) ; ordonanță de efectuare a urmăririi penale față de suspect (f. 16); plângerea și declarația părții vătămate (f. 90-93) ; declarații de martori (f.94-105); delegație avocat (f.89,83); proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, a drepturilor și obligațiilor suspectului (f. 84); declarații suspect (f. 85-88); raport de expertiză tehnică (f. 108-129); raport de expertiză medico-legală (f. 130-137; 145-146); adresa Spitalului Județean Ploiești (f. 140);copie CI inculpat și permis auto (f.147); fișa de cazier judiciar (f. 151); ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale (f. 12); declarație inculpat (f. 7-11).
Prin încheierea din 04.07.2016, întrucât nu s-au formulat cereri și excepții, judecătorul de cameră preliminară a constatat competența instanței, legalitatea sesizării acesteia cu rechizitoriul nr.836/P/2015 din data de 13.05.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil privind pe inculpatul P.F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art.336 al.1 C.pen., și vătămarea corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.196 alin.1-3 C.pen., cu aplicarea art.38 C.pen., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată din data de 19.09.2016, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art.374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin.10 C.proc.pen., privind judecata în procedura în cazul recunoașterii învinuirii, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii prevăzută de art.374 alin.4, 375 și 396 alin.10 C.proc.pen.
La data de 13.09.2016, partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești a depus cerere de constituire parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 12816 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate D.S.
La termenul de judecată din data de 19.09.2016, persoana vătămată D. S. a depus cerere de constituire parte civilă, solicitând obligarea inculpatului P.F. la plata sumei de 350.000 lei, compusă din 10.000 lei, reprezentând daune materiale și 340.000 lei, cu titlu de daune morale.
În cursul cercetării judecătorești, la cererea reprezentantului Parchetului, instanța a încuviințat acestuia, proba cu martorii A.V., B.V.M., C.D.N. și R.M., audiați în cursul urmăririi penale.
De asemenea, instanța a încuviințat pentru partea civilă D.S., în soluționarea laturii civile, proba cu audierea martorilor D.M. și D. D., iar pentru partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești, în soluționarea laturii civile, proba cu înscrisurile depuse și a luat act că inculpatul nu a solicitat administrarea de probe.
Instanța a dispus audierea inculpatului P.F., în ședința publică din data de 19.09.2016, acesta fiind de acord să dea o declarație în cauză, care a fost consemnată și atașată la dosar.
De asemenea, s-a procedat la audierea părții civile D. S.
Instanța a procedat la audierea martorilor A.V., B.V.M., C.D.N. și R. M.
La termenul de judecată din data de 30.01.2017, inculpatul, prin avocat, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a asigurătorului Euroins, cerere pe care, în baza art.21 alin.1 C.pr.pen., raportat la art.20 alin.1 C.pr.pen., instanța a respins-o ca fiind tardiv formulată.
Totodată, cu ocazia acordării ultimului cuvântul, inculpatul, personal, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Instanța reține că în seara din 27.08.2015, inculpatul P.F., după ce, în prealabil, a consumat în intervalul 21,45-22,25, o cantitate de 750 ml bere cu alcool, în locuința sa, în urma unei discuții în contradictoriu cu soția acestuia, a urcat, în jurul orei 22,30, la volanul autoturismului proprietate personală marca BMW 520 cu număr de înmatriculare PH 93 BMW pe care l-a condus pe drumul județean 102N, direcția Vâlcelele către Inotești, în treapta a treia de viteză, cu intenția de a se liniști (declarație f.81-82 dup). Din coroborarea declarațiilor date de martorii B.V.M., C.D.N. ( f.98-102) cu declarația inculpatului, rezultă că, inculpatul a depășit martorii, care se deplasau ca pietoni, pe sensul său de mers, circulând pe marginea drumului județean 102N, din direcția Inotești către Vâlcelele. Conform declarațiilor acelorași martori, care se coroborează cu declarațiile inculpatului, ale persoanei vătămate (f.92-93), și proces-verbal de cercetare la fața locului (f.21-22), intenționând să revină pe banda sa de circulație, inculpatul a pierdut controlul direcției de deplasare, a pătruns cu autoturismul pe acostamentul drumului public, pe care se deplasa persoana vătămată Dragomir Stelian, care circula pe direcția Inotești-Colceag, mergând pe lângă bicicletă, fiind preluată pe capota mașinii și proiectată în șanțul din partea dreaptă, în fața imobilului cu număr 589.
La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție, în urma sesizării prin dispeceratul apelului de urgență 112.
Persoana vătămată D.S., care a suferit vătămări corporale, a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Ploiești pentru investigații și îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost testat la fața locului cu aparatul etilotest de către un echipaj al Poliției Rutiere, la ora 23,00 rezultatul fiind de 0,54 mg/l alcool pur în aerul expirat (drager Test-fila 65 dup).
Ulterior, la sediul Spitalului Mizil, inculpatului P.F. i-au fost recoltate 2 probe de sânge, rezultând la ora 23,30 o alcoolemie de 1,10 gr%0, iar la ora 0,30 o alcoolemie de 0,90 gr%0, astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică (f.79 dup).
Autoturismul inculpatului a suferit avarii, respectiv prag dreapta zgâriat, suport număr față spart, bară protecție față spartă, mască față înfundată, capotă motor înfundată, parbriz spart, ornament prag stânga spate desprins, roată stângă spate pe pană (proces-verbal de cercetare la fața locului).
În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnico-științifice, iar potrivit raportului întocmit de către ing. S.C.G. (f.119-129 dup), s-a concluzionat că, în raport cu dinamica accidentului, factorul generator al stării de pericol ce a dus la producerea accidentului rutier a constat în incapacitatea conducătorului auto de a urmări traseul normal de deplasare al autovehiculului, în condițiile în care acuitatea vizuală și răspunsul la diverși stimuli vizuali, precum și percepția accelerațiilor și virajelor vehiculului îi erau în mod evidente afectate de starea de excitație psihomotorie precedentă stării de ebrietate în care se afla la volanul vehiculului. De asemenea, s-a reținut că inculpatul P.F. avea posibilitatea certă de evitare a accidentului în condițiile în care ar fi condus vehiculul în stare optimă (fără a fi obosit, alcoolemie 0%0, acuitate vizuală normală, având privirea ațintită către înainte, urmărind traseul normal de deplasare).
S-a menționat că inculpatul a încălcat prevederile art.35 alin.1 din OUG nr.195/2002, conform cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, ale art.41 alin.1 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora, conducătorul auto trebuie să conducă autoturismul pe partea dreaptă a drumului public cât mai aproape de marginea carosabilă, precum și ale prevederilor art.54 alin.1 din OUG nr.195/2002, în raport cu care, orice eventuală ieșire din sensul de circulație trebuie efectuată după o prealabilă semnalizare și să fie asigurat că manevra se poate face fără a se pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Persoana vătămată a suferit leziuni traumatice vindecabile în 65-70 de zile de îngrijiri medicale, prezentând diagnosticul politraumatism prin accident rutier (raport de expertiză-medico legală (f.145-146 dup).
De asemenea, conform raportului de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei (f.136-137 dup), s-a arătat că, având în vedere că din consumul declarat rezultă că intervalul de timp dintre ora încetării consumului de băutură pe nemâncate și ora evenimentului rutier este mai mic de 45 minute, calculul retroactiv al alcoolemiei nu se poate efectua în conformitate cu reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei aprobate prin Hotărârea nr.2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală.
Inculpatul, cu ocazia audierilor, a recunoscut faptele săvârșite, însă nu a dorit să fie judecat conform procedurii recunoașterii învinuirii.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de încetare a procesului penal, cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin.1-3 C.pen., pentru lipsa plângerii prealabile, instanța reține că, potrivit art.196 alin.6 C.pen., acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Conform art.295 alin.1-3 C.proc.pen., punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii. Dispozițiile art. 289 alin.1-6 și 8 se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, potrivit art. 296 alin.1 C.proc.pen., plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.
Dispozițiile art. 289 C.proc.pen., prevăd că plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne atașată plângerii. Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar.
Instanța a reținut că, la fila 90 din dosarul de urmărire penală se regăsește înscrisul intitulat plângere penală, împotriva numitului P.F., pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, formulată de persoana vătămată D.S., care cuprinde toate datele de identificare ale acesteia, fiind semnată prin avocat D. G., plângere penală datată 25.11.2015.
Plângerea prealabilă reprezintă o condiție de pedepsibilitate, cât și o condiție de procedibilitate, fiind o dublă manifestare de voință a persoanei vătămate și anume, o încunoștiințare a organelor judiciare și ca o expresie de voință ca infracțiunea să fie urmărită.
În cauză, persoana vătămată s-a adresat avocatului cu care a încheiat un contract de asistență juridică în baza căruia avocatul ales a formulat pentru persoana vătămată plângere prealabilă împotriva făptuitorului, fapt ce relevă conduita persoanei vătămate din care rezultă că aceasta a dorit și urmărit tragerea la răspundere penală a faptuitorului pentru fapta comisă.
Instanța a apreciat ca esențială în cazul infracțiunilor la care necesitatea tragerii la răspundere penală a infractorului este lăsată la aprecierea victimei infracțiunii este tocmai voința persoanei vătămate de a solicita tragerea la răspundere penală a făptuitorului, voință care, în speță, este pe deplin manifestată.
De asemenea, potrivit art. 93 C.proc.pen., în cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate are dreptul, printre altele de a formula cereri, de a depune memorii, și atât timp cât se prevede în contract dreptul de reprezentare, instanța apreciază că nu este nevoie de un mandat pentru fiecare operațiune juridică, ceea ce ar conduce la un formalism exagerat. Introducerea plângerii prealabile este lăsată la aprecierea persoanei vătămate care apelează la serviciile unui apărător în scopul de o îndruma și de a-i facilita urmarea unei proceduri juridice specifice pentru care nu are cunoștințe de specialitate și uneori nici timpul necesar, astfel încât rolul apărătorului este acela de a suplini absența persoanei vătămate.
Pe de altă parte, faptul că plângerea penală aflată la dosarul de urmărire penală, nu are un număr de înregistrare, nu afectează dreptul persoanei vătămate de a solicita tragerea la răspundere a făptuitorului.
Prin urmare, instanța a considerat că este neîntemeiată cererea inculpatului de încetare a procesului penal, pentru lipsa plângerii prealabile.
Fapta inculpatului P.F., care, la data de 27.08.2015, în jurul orei 22,30, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare PH 93 BMW, pe raza comunei Colceag, având o alcoolemie de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,10 gr%0, și, întrucât nu a respectat regulile de circulație, a accidentat pe persoana vătămată Dragomir Sebastian, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70 de zile de îngrijire medicală și totodată i-au pus în primejdie viața acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin.1 C.pen., precum și elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin.1-3 C.pen.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere - autoturismul cu nr. de înmatriculare PH-93 BMW, pe un drum public - DJ 102 N din comuna Colceag, jud.Prahova. În momentul prelevării probelor biologice, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv la ora 23,30 o alcoolemie de 1,10 gr%0, iar la ora 0,30 o alcoolemie de 0,90 gr%0, astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică (f.79 dup).
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.3/2014, a stabilit că, în aplicarea art.336 alin.1 din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 732/16 decembrie 2014 a fost stabilit că sintagma ";la momentul prelevării mostrelor biologice"; din cuprinsul dispozițiilor art.336 alin.(1) din Codul penal este neconstituțională. S-a reținut că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic, încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art.336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate.
În aceste condiții, din punct de vedere al normei de incriminare, instanța constată că prin înlăturarea sintagmei "la momentul prelevării mostrelor biologice"; se revine la vechea soluție legislativă, Ministerul Public având obligația de administra probe pentru a stabili alcoolemia conducătorului auto la momentul conducerii pe drumurile publice. În ceea ce privește modalitatea de probare a acestui element, instanța constată că aceasta va fi realizat, în principiu, prin efectuarea expertizei medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei.
Cu toate acestea, se ridică problema acelor situații în care Ministerul Public nu a dispus efectuarea expertizei medico-legale sau această expertiză nu este posibilă. Cu privire la această ultimă situație, instanța constată că prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1512/12 decembrie 2013, modificat prin Ordinul nr. 1192/15 octombrie 2014, la art. 10 alin. 1 se stabilește că pentru determinarea alcoolemiei se recoltează o singură mostră de sânge în cantitate de 10 ml. În aceste situații, având în vedere că se recoltează numai o singură mostră biologică, expertiza medico-legală privind calculul retroactiv nu va putea fi realizată.
În cauză, conform raportului de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei (f.136-137 dup), s-a arătat că, având în vedere că din consumul declarat rezultă că intervalul de timp dintre ora încetării consumului de băutură pe nemâncate și ora evenimentului rutier este mai mic de 45 minute, calculul retroactiv al alcoolemiei nu se poate efectua în conformitate cu reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei aprobate prin Hotărârea nr.2/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală.
Totodată, instanța a constatat că valoarea teoretică a determinărilor expertizei a determinat instanțele să înlăture concluziile din aceste expertize și să stabilească alcoolemia prin raportare la buletinul de analiză toxicologică. Astfel, a fost arătat că rezultatele obținute în urma efectuării interpretării retroactive au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal, precizându-se că valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării. (C.A. Ploiești, secția penală, dec. nr. 43/R/15 ianuarie 2010).
Așadar, în cauzele în care între momentul opririi în trafic și prelevarea probelor biologice s-a scurs o scurtă perioadă de timp coroborat cu declarația inculpatului în care a arătat că a consumat alcool, instanța poate formula o prezumție relativă, în sensul că alcoolemia de la momentul prelevării este aceeași cu cea de la momentul opririi în trafic. Aceasta cu atât mai mult în acele cauze în care la prima prelevare alcoolemia este mai mare decât la a doua prelevare, indicând astfel o descreștere a alcoolemiei și, pe cale de raționament logic, la un moment anterior prelevării alcoolemia nu putea fi decât mai mare decât cea de la momentul prelevării.
Prin urmare, în cauza de față, instanța a reținut că alcoolemia de la momentul opririi inculpatului în trafic a fost de 1,10 gr ‰ alcool pur în sânge.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Instanța a reținut că sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției indirecte deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale, anume producerea stării de pericol pentru siguranța circulatiei și deși nu a urmărit producerea acestei urmări, a acceptat posibilitatea producerii sale, relevante fiind în această privință declarațiile date de către inculpat în care a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin.1-3 C.pen., sub aspectul laturii obiective, elementul material rezidă în acțiunea de conducere a autoturismului cu nr. de înmatriculare PH 93 BMW de către inculpatul P.F., pe drumurile publice, aflat sub influența băuturilor alcoolice, care, întrucât nu a respectat regulile de circulație, art.35 al.l din OUG 195/2002, art.41 al.l, cât și a disp.art.54 al.l din OUG nr.195/2002, a accidentat pe persoana vătămată D.S., producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70 de zile de îngrijire medicală și totodată au pus în primejdie viața acesteia, aducându-se astfel atingere relațiilor sociale care ocrotesc dreptul fiecărei persoane la integritate corporală și sănătate.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediat produsă ce a constat în leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale, iar leziunile produse au pus în pericol viața victimei, potrivit Raportului de expertiză medico-legală cu nr.896/20.10.2015, emis de Serviciul de Medicină Legală Ploiești rezultă din modalitatea cum a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, învinuitul a săvârșit fapta din culpă în accepțiunea art. 16 alin.4 lit.a C.pen., prevăzând posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar a sperat în mod ușuratic că acest rezultat nu se va produce.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor alin.2 și 3 ale aceluiași articol sunt aplicabile, întrucât inculpatul nu a respectat regulile de circulație, prevăzute de art.35 al.l din OUG 195/2002, art.41 al.l, cât și a disp.art.54 al.l din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, iar fapta a produs leziuni prin care victimei i-a fost pusă în primejdie viața.
De asemenea, instanța a apreciat că leziunile produse persoanei vătămate D. S. se datorează vinei exclusive a inculpatului P. F.
Având în vedere că cele două infracțiuni au fost comise mai înainte ca pentru vreuna dintre ele să intervină o hotărâre judecătorească de condamnare, instanța constată că sunt întrunite condițiile concursului real de infracțiuni, în încadrarea juridică a faptelor urmând a se reține și dispozițiile art. 38 alin.1 din Codul penal.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 C.proc.pen., întrucât faptele există, au fost săvârșite de inculpat și constituie infracțiuni, instanța a dispus condamnarea inculpatului P. F.
Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere următoarele criterii și aspecte:
Potrivit art. 74 C.pen. stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Sancțiunile de drept penal nu pot acționa eficient decât în măsura în care ele corespund principiilor fundamentale ale politicii penale și ale dreptului penal și dacă sunt guvernate de acestea. Mai mult, combaterea efectivă a criminalității nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea inculpatului.
Instanța a considerat că faptele de conducere a vehiculelor sub influența băuturilor alcoolice și vătămare corporală din culpă constituie un pericol direct și imediat la adresa sănătății și integrității corporale a persoanei care se angajează într-o asemenea activitate ilicită, dar și a celorlalți participanți la trafic. Față de acestea, instanța consideră că pedeapsa pronunțată trebuie să aibă un puternic caracter exemplar, pentru a descuraja atât pe inculpat, dar și pe ceilalți membrii ai societății de a săvârși asemenea fapte prevăzute de legea penală.
Cu toate acestea, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la primul contact cu legea penală. În plus, la individualizarea pedepsei, instanța va ține seama că inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a faptelor comise pe tot parcursul urmăririi penale, precum și în faza de judecată, chiar dacă nu a optat pentru judecarea conform procedurii recunoașterii învinuirii.
De asemenea, a avut în vedere că inculpatul este căsătorit, are studii medii, are o ocupație și un loc de muncă, fiind administrator, astfel încât se poate concluziona că este bine integrat în societate, iar șansele ca acesta să persevereze pe drumul infracțional sunt relativ reduse. Ținând cont pe de o parte că faptele inculpatului prezintă pericol social ridicat, dar pe de altă parte și de circumstanțele personale ale inculpatului analizate anterior, instanța va condamna pe inculpatul P.F. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe și la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În legătură cu aceste cuantumuri ale pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, instanța a apreciat că sunt adecvate unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reeducare a inculpatului, aceste pedepse constituind totodată pentru inculpat un avertisment serios pentru ca pe viitor să nu mai nesocotească normele de conviețuire socială și penale.
În baza art.67 al.1 C.pen. raportat la art. 66 al.1 lit. a, b și art. 68 alin.1 lit.b C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, apreciind că prin săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, probitatea morală a inculpatului a fost compromisă, astfel încât acesta nu este eligibil pentru ocuparea unei funcții publice sau care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul dispozițiilor art.65 al.1 C.pen. raportat la art. 66 al.1 lit. a, b C.pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care va adăuga un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare alături de pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia, conduita avută de acesta anterior faptei, colaborarea cu organele de cercetare penală și sinceritatea acestuia atât în etapa urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată și constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art. 91 alin. 1 C. pen. va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 92 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele stabilite de această instituție;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 93 alin. 2 Cod Penal pe durata termenului de supraveghere va obliga inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod Penal pe durata termenului de supraveghere va impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei Colceag sau în cadrul Școlii gimnaziale a comunei Colceag pe o perioadă de 60 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
La data de 22.03.2016, Spitalul Județean de Urgență Ploiești a formulat cerere de constituire parte civilă cu suma de 12815,58 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare ale persoanei vătămate D.S.(f.140). A anexat biletul de ieșire din spital al acestuia (f.143-144). La data de 13.09.2016, partea civilă a depus decont de cheltuieli (f.14 dj).
În perioada 10.09.2015-23.09.2015, persoana vătămată D.S. a fost internată în cadrul Spitalului de Județean de Urgență Ploiești, contravaloarea îngrijirilor medicale ce i-au fost asigurate fiind de 12815,58 lei, după cum rezultă din decontul de cheltuieli depus de partea civilă.
Potrivit dispozițiilor art.320 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de furnizorii de servicii medicale.
În situația în care o persoană primește asistență medicală atunci când a fost victima unei agresiuni pentru a se putea acorda despăgubiri trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții: furnizorul de servicii medicale are calea unei acțiuni directe împotriva presupusului agresor pentru recuperarea prejudiciului cauzat, constând în cheltuielile efective ocazionate de îngrijirile acordate victimei; creanța de recuperat constă numai în cheltuielile efective și eventuale accesorii legale; acțiunea să fie formulată în termenul de prescripție de 3 ani; să fie îndeplinite condițiile răspunderii delictuale.
Totodată, o condiție esențială pentru a putea fi declanșată acțiunea de recuperare a sumelor cheltuite este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății, iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane.
În cauză, instanța a constatat că este întrunită condiția răspunderii delictuale întrucât inculpatul a accidentat persoana vătămată D.S., cauzându-i leziuni traumatice, fiind îndeplinite și celelalte condiții.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în baza art.397 alin.1 C.proc.pen., art.19, art.25 C.proc.pen. coroborat cu art.1349, art.1357 C.civ. acțiunea civilă exercitată de Spitalul Județean de Urgență Ploiești și va obliga inculpatul să plătească acestei instituții suma de 12815,58 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a numitului D.S.
Persoana vătămată D. S. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 350.000 lei, reprezentând 10.000 lei daune materiale și 340.000 lei, cu titlu de daune morale.
În dovedire, partea civilă, nu a depus bonuri fiscale, chitanțe, facturi, deși în cererea de constituire ca parte civilă (f.21 dj), a făcut referire la aceste mijloace de probă.
În soluționarea laturii civile, instanța a administrat pentru partea civilă Dragomir Stelian proba cu martorii D. M. și D. D.
Instanța a reținut că, potrivit biletului de ieșire din spital eliberat la data de 23.09.2015, de Spitalul Județean Ploiești, partea civilă D.S. a fost internată în această unitate spitalicească în perioada 10.09.2015-23.09.2015, cu diagnosticul politraumatism prin accident rutier, cu fractură odontoidă, fractură piramidă nazală, fracturi costale C4-C5-C6, fractură ram ischiopubian drept, fractură platou tibial și peroneu drept, fractură cominutivă 1/3 medie tibie stâng și peroneu stâng, plagă delabrantă gambă. S-a menționat că pacientul a fost internat în stare generală gravă, s-a intervenit chirugical la data de 31.08.2015, montându-i-se o tijă tibie stâng și platou tibial cu 3 șuruburi. La data de 15.09.2015 s-a intervenit chirurgical. A fost externat cu recomandările pansament la 2-3 zile, repaus fizic la pat, imobilizare cervicală 2 luni, menținerea imobilizării membrelor pelvine, nu calcă.
Conform raportul de expertiză medico-legală nr.896/20.10.2015 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Prahova, s-a concluzionat că partea civilă D. S.prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de planuri dure, în condițiile accidentului de circulație rutieră din data de 27.08.2015. Totodată, s-a menționat că leziunile traumatice necesită 65-70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, de la data producerii lor și au pus în pericol viața victimei.
Instanța a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:
Art. 1357 din Codul civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare.
Art. 1381 din Codul civil prevede că orice prejudiciu dă dreptul la reparație. Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal mai sus, se desprind ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite (în cauză, infracțiunea de vătămare corporală din culpă); b) săvârșite cu vinovăție (îmbrăcând în situația de față forma culpei); c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu (a cărui existență și întindere urmează a fi analizate); d) între faptă și prejudiciu să existe legătură de cauzalitate (care se desprinde din ansamblul probator administrat în cauză).
Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele menționate.
Repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii, reprezintă însuși scopul angajării acestui tip de răspundere.
Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art. 1381 Cod civil, ce evocă ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Prejudiciul cauzat de fapta ilicită are două componente: o componentă materială și o componentă morală-ce constă în suferințele pricinuite părții civile de respectivul incident.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă, în cuantum de 10000 lei, instanța are în vedere declarațiile martorilor D.M. și D.D. care au declarat că s-au deplasat la Spitalul Județean Ploiești și au achiziționat pamperși, feșe, care îi erau necesare părții civile pe perioada spitalizării. De asemenea, au relatat că partea civilă a consumat alimente preparate de ei și că după externare a mers la control la Spitalul Județean Ploiești de cel puțin 3 ori.
În raport de aceste probe, instanța a apreciat că suma de 3000 lei, cu titlu de daune materiale este rezonabilă, astfel că va obliga inculpatul la plata către partea civilă D.S.a sumei de 3000 lei, reprezentând daune materiale.
S-a invocat de către partea civilă, prin avocat, că pretenția de 10000 lei, reprezentând daune materiale include și cheltuieli cu onorariile medicilor și asistentelor. Instanța a reținut că onorariile medicilor și asistentelor sunt suportate din bugetul asigurărilor de sănătate, iar, pe de altă parte, partea civilă nu a făcut dovada unor asemenea cheltuieli.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daune morale, instanța a reținut că la stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor morale la plata cărora va fi obligat inculpatul P. F., se au în vedere consecințele negative suferite pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și mai ales vor fi percepute consecințele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional, având în vedere și vârsta sa.
Totodată, instanța a reținut că, astfel cum a menționat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.2356 pronunțată la data de 20.04.2011, pentru acordarea de despăgubiri constând în daune morale nu este suficientă stabilirea culpei unei persoane, ci trebuie dovedite daunele morale suferite, partea care solicită acordarea daunelor morale fiind deci obligată să dovedească producerea prejudiciului.
Legea nu reglementează criteriile de cuantificare, ci stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului nepatrimonial este lăsată la aprecierea instanței. În materia daunelor morale, regula este aceea a reparării integrale a prejudiciului și a repunerii părții în situația anterioară producerii acțiunii ilicite, iar suma stabilită trebuie să fie rezonabilă și echitabilă. În jurisprudență s-a decis că nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe orice plan, suferite de persoana vătămată, trebuie să aprecieze o sumă globală care să compenseze pentru victimă ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de inculpat. Criteriul stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, în aplicarea art.41 din Convenția europeană, este acela conform căruia stabilirea oricărei despăgubiri trebuie să fie subordonată unei aprecieri rezonabile și pe o bază echitabilă.
Dând eficiență acestui criteriu, instanța a apreciat că suma de 80.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă D.S., reprezintă o reparație suficientă și echitabilă pentru fapta ilicită reținută în sarcina inculpatului, fiind asigurat astfel un echilibru între prejudiciul produs și traumele suferite, cu scopul de a nu se crea o îmbogățire fără justă cauză.
Astfel, instanța a reținut, conform declarațiilor martorilor că, anterior accidentului, partea civilă se ocupa de creșterea animalelor, fiind singura sa sursă de venit, avea un cal cu căruță, se ocupa de activități în agricultură, activități pe care nu le mai poate realiza în prezent, întrucât se deplasează foarte încet, iar din această cauză animalele au fost vândute. Astfel, perspectivele profesionale ale părții civile, și așa sever limitate, se îngustează și mai tare.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere leziunile produse în urma accidentului, că viața părții civile a fost pusă în pericol, durata șederii în spital, suferințele suportate ca urma a internării și a intervențiilor chirugicale la care a fost supus, angoasele acesteia referitoare la starea actuală și viitoare a sănătății sale și consecințele pentru starea psihică, dar și a perspectivelor sale de tânăr independent.
Totodată, instanța a avut în vedere și aspectul că urmările de durată ale vătămărilor corporale sunt cu atât mai greu resimțite de către o persoană tânără, care nu s-a realizat pe plan profesional, familial, social.
Astfel, instanța apreciază că partea civilă a suferit traume fizice și psihice accentuate, ca urmare a acccidentului rutier, o astfel de concluzie fiind sprijinită de toate probele administrate (actele medicale, declarațiile martorilor), acesteia fiindu-i limitată posibilitatea de a desfășura activități cotidiene, dar și accesul în condiții normale la o viață socială și de familie.
Pentru aceste considerente, în baza art.397 alin.1 C.proc.pen., art.19, art.25 C.proc.pen. coroborat cu art.1349, art.1357, art.1391 C.civ. a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă D.S. și va obliga inculpatul la plata către partea civilă D.S. a sumei de 3000 lei, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 80000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 274 alin.1 C.proc.pen., instanța a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (150 lei pentru urmărire penală și 200 lei pentru cameră preliminară și judecată).
