Reabilitare. Jurisprudență Reabilitare (de drept sau judecătorească)

Judecătoria CARACAL Sentinţă penală nr. 105 din data de 08.05.2017

La data de 05.10.2016, pe rolul Tribunalului Militar București a fost înregistrată, sub nr. .../753/2016, cererea petentului condamnat M.V.C., prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunță, să dispună reabilitare sa judecătorească cu privire la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 165/14.11.1995 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, definitivă prin decizia penală nr. 17/12.03.1996 pronunțată de Curtea Militară de Apel, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de viol. prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen.1969 și de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la art. 200 alin. 2 C.pen. 1969.

În motivare, în fapt, a arătat că prin sentința penală nr. 165/14.11.1995 pronunțată în dos. nr. 208/1995 de Tribunalul Militar Teritorial București (cu denumirea actuală Tribunalul Militar București), a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. h C.pen. 1969 și de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la an. 200 alin. 2 C.pen. 1969.

De asemenea, a mai susținut că s-a împlinit termenul de reabilitare, că nu a suferit o nouă condamnare și nu a mai săvârșit nicio altă infracțiune, că a avut asigurată existența sa și a familiei prin muncă onestă, că a avut o bună conduită socială, dovedind că s-a reeducat pe deplin.

În drept, a invocat dispozițiile art. 166-169 C.pen. (art. 135-137 C.pen. 1969) rap. la art.529 și urm. C.pr.pen.

În susținerea cererii petentul condamnat a anexat, în copie, înscrisuri: cartea de identitate și certificatul său de naștere, certificatul de căsătorie, certificatele de naștere ale copiilor, adeverință de la locul de muncă, contractul individual de muncă, titlul de proprietate al apartamentului în care locuiește și certificatul de cazier judiciar.

Pentru primul termen de judecată au fost atașate dosarul de fond nr. …/1995 în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, copia sentinței penale nr. 165/14.11.1995 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București (cu denumirea actuală Tribunalul Militar București), un referat întocmit de către Biroul executări penale al Tribunalului Militar București și copie de pe cazierul judiciar al petentului condamnat.

Prin sentința penală nr. 74/01.1.12016, pronunțata de Tribunalul Militar București, în baza art. 47 alin. 1 C.pr.pen. a fost admisă excepția de necompetență invocată de procurorul militar, iar în baza art. 50 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 529 C.pr.pen. comb. cu art. 35 C. pr. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul M.V.C. în favoarea Judecătoriei Caracal, reținându-se următoarele:

Prin sentința penală nr. 165/14.11.1995 pronunțată în dosarul nr. …/1995 Tribunalul Militar Teritorial București (cu denumirea actuală Tribunalul Militar București) a condamnat pe inculpatul sold. M.V.C. la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen. 1969 și de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la art. 200 alin. 2 C.pen. 1969.

A menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26.04.1995 până la zi.

Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă N.G. și a obligat inculpații sold. M.V.C., civ. N.F., civ. S.C. și civ. M.V.E., în solidar, la plata sumei de 48.000 lei despăgubiri materiale și 10.000.000 lei daune morale.

A fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor fiecărui inculpat în limita sumei de 10.048.000 lei.

A obligat inculpatul sold. M.V.C. la plata suinei de 70.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și a sumei de 118.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă N.G..

Prin aceeași sentință au fost condamnați și inculpații civ. N.F., civ. S.C. și civ. M.V.E..

Prin decizia penală nr. 17 din 12.03.1996 Curtea Militară de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul sold. M.V.C. împotriva sentinței penale nr. 165/14.11.1995 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București (cu denumirea actuală Tribunalul Militar București); a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14.11.1995 la 12.03.1996; a obligat inculpatul la 40.000 lei cheltuieli judiciare către stal.

Potrivit referatului întocmit de Biroul executări penale de la Tribunalul Militar București, pentru punerea în executare a pedepsei de 4 ani închisoare a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.369/1995 din 04.04.1996, condamnatul sold. M.V.C. fiind liberat condiționat prin sentința penală nr.342/23.01.1997 a Judecătoriei Dolj.

Înregistrarea cheltuielilor judiciare a fost confirmată la data de 20.08.1996 de Secția Financiară Caracal (f.40 din dosar).

Potrivit art.529 C.pr.pen competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Textul art.529 C.pr.pen. trebuie să fie interpretat în sensul că soluționarea cererii de reabilitare este de competența instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripția acestei instanțe; în cazul în care cel condamnat locuiește în altă localitate, competentă este instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

Dacă judecata în primă instanță a fost de competența unei instanțe militare, prin "instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul" se înțelege instanța civilă corespunzătoare în grad.

În speță, petentul condamnat are domiciliul în Caracal, localitate care se află în circumscripția Tribunalului Militar București (cu denumirea anterioară Tribunalul Militar Teritorial București), instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea și, ca atare, această instanță ar trebui sa soluționeze cererea de reabilitare judecătorească.

Însă , prin Decizia nr. LXXXIII ( 83) din 10 decembrie 2007, înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că: "Dispozițiile art. 494 teza I din Codul de procedură penală (1968-nn.) se interpretează în sensul că: în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii."

Pentru a pronunța această decizie, instanța supremă a reținut că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, așa încât determinarea competenței trebuie să urmeze regimul judecății cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării. Reiese deci că într-o asemenea situație ne aflăm în fața a două cauze diferite, cea dintâi. în care s-a pronunțat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicțională de soluționare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal. Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicțională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua. privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii. Față de acest caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidență regula tempas regii actum în aplicarea normelor de procedură penală.

Așa fiind, s-a conchis că instanța corespunzătoare celei care a judecai în primă instanță nu poate fi decât aceea care. la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

Textul art.494 C.pr.pen. 1968 a fost preluat in art.529 C.pr.pen.. în noua reglementare adăugându-se în linal sintagma "sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate"", astfel că Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunțată de înalta turte de Casație și Justiție - Secțiile Unite își păstrează actualitatea și in ceea ce privește dispozițiile an.529 teza I C.pr.pen.

La data săvârșirii infracțiunilor de viol. prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen.1969 și de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la art. 200 alin. 2 C.pen. 1969. (constând în aceea că inculpatul sold. M.V.C. împreună cu inculpații N.F. și S.C. au întreținut raporturi sexuale normale prin constrângerea și amenințarea părții vătămate N.G. și respectiv în aceea că, impreună cu inculpații N.F. și M.V., prin constrângere si amenințare, au săvârșit acte de perversiune sexuală asupra minorei Nițu Gieuța, producându-se scandal public) petentul condamnat M.V.C. era militar (soldat in cadrul U.M.0456 București), fapt ce a atras competența de primă instanță a Tribunalului Militar Teritorial București (cu denumirea actuală Tribunalul Militar București).

Ulterior hotărârii de condamnare, dispozițiile Codului de procedură penală 1968 au suferit modificări substanțiale prin intrarea în vigoare a Legilor nr.281/2003 și 356/2006, dar și ca urmare a hotărârii CEDO Maszni contra României, tribunalul militar teritorial fiind competent să judece în primă instanță infracțiunile menționate în art. 27 pct. 1 lit. a) e ), săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv: alte infracțiuni date prin lege în competența sa. iar în caz de conexitate sau indivizibilitate, dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta militară, competența revenea instanței civile.

In speță, infracțiunile de viol. prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen.1969 și de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. ¡969 rap. Ia art. 200 alin. 2 C.pen. 1969.. săvârșite de către inculpatul sold. M.V.C. sunt de competența de primă instanță a unei instanțe civile, respectiv a judecătoriei.

In cazul in care participanții au unii calitatea de militar iar alții calitatea de civil, competența reunită revine instanței civile conform dispozițiilor art. 44 alin. 4 din Noul Cod de Procedură Penală.

Față de modificarea normelor de competență și având în vedere Decizia nr.LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Unite, care îți păstrează actualitatea, dispozițiile ari.529 teza 1 din Codul de procedură penală (instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea) se interpretează în sensul că cererea de reabilitare va li soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, dacă cel condamnai domiciliază în circumscripția acestei instanțe.

In consecință, cum Judecătoria Caracal ar fi în prezent instanța competentă din punct de vedere material, al calității persoanei, dar și din punct de vedere teritorial să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii (infracțiunile fiind săvârșite în com. Fălcoiu, jud. Olt) și cererea de reabilitare trebuie să fie soluționată tot de către această instanță civilă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.529 te/a 1 clin Codul de procedură penală si

Pentru aceste considerente, în baza art. 47 alin. 1 C.pr.pen. a fost admisă excepția necompetenței după calitatea persoane a Tribunalului Militar București, excepție invocată de procurorul militar, iar în baza art. 50 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 529 C.pr.pen. comb. cu art. 35 C. pr. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul M.V.C. în favoarea Judecătoriei Caracal.

Dosarul penal a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 14.11.2016, sub nr. 5562/207/2016.

În cauză a fost fixat ca termen de judecata data de 29.11.2016, pentru cand au fost citate părtile.

La data de 23.11.2016, petentul condamnat M.V.C. a depus la dosar o cerere prin care solicita admiterea cererii de reabilitare formulata, astfel cum a fost motivata si dovedita în fața Tribunalului Militar București care a declinat cauza.

Instanța a pus în vedere petentului condamnat M.V.C. să depună la dosar caracterizare și dovezi privind demersurile efectuate pentru a lua legătura cu persoana vătămată și a-i achita despăgubirile civile dispuse prin decizia penală și copie de pe decizia penală nr. 17/12.03.1996 a Curții Militare de Apel București, precum și dovezi privind achitarea cheltuielilor judiciare.

La dosar s-a depus de catre petentul condamnat M.V.C. caracterizare ( fila 48).

Analizând actele și lucrările dosarului, instața reține următoarele:

Petentul condamnat M.V.C., prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunță, să dispună reabilitare sa judecătorească cu privire la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 165/14.11.1995 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, definitivă prin decizia penală nr. 17/12.03.1996 pronunțată de Curtea Militară de Apel, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de viol. prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen.1969 și de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la art. 200 alin. 2 C.pen. 1969.

Reține instanța ca prin sentința penală nr. 165/14.11.1995 pronunțată în dosarul nr. 208/1995 Tribunalul Militar Teritorial București (cu denumirea actuală Tribunalul Militar București) a condamnat pe inculpatul sold. M.V.C. la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen. 1969 și de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la art. 200 alin. 2 C.pen. 1969.

A menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26.04.1995 până la zi.

Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă N.G. și a obligat inculpații sold. M.V.C., civ. N.F., civ. S.C. și civ. M.V.E., în solidar, la plata sumei de 48.000 ROL despăgubiri materiale și 10.000.000 ROL daune morale.

A fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor fiecărui inculpat în limita sumei de 10.048.000 ROL.

A obligat inculpatul sold. M.V.C. la plata suinei de 70.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și a sumei de 118.300 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă N.G..

Prin aceeași sentință au fost condamnați și inculpații civ. N.F., civ. S.C. și civ. M.V.E..

Prin decizia penală nr. 17 din 12.03.1996 Curtea Militară de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul sold. M.V.C. împotriva sentinței penale nr. 165/14.11.1995 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București (cu denumirea actuală Tribunalul Militar București); a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14.11.1995 la 12.03.1996; a obligat inculpatul la 40.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit referatului întocmit de Biroul executări penale de la Tribunalul Militar București, pentru punerea în executare a pedepsei de 4 ani închisoare a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.369/1995 din 04.04.1996, condamnatul sold. M.V.C. fiind liberat condiționat prin sentința penală nr.342/23.01.1997 a Judecătoriei Dolj.

Înregistrarea cheltuielilor judiciare a fost confirmată la data de 20.08.1996 de Secția Financiară Caracal (f.40 din dosar).

Ca urmare a raspunsului la adresa nr. ..../206/2017 din 3.12.2016 înaintat de instanță, a rezultat ca executarea pedepsei de catre inc. a început la data de 26.04.1995 fiind judecata in stare de arest preventiv, urmând ca pedeapsa sa expire la 25.04.1999.

În drept, retine instanta ca reabilitarea este instituția juridică prin care efectele unei condamnări ce constau în interdicții, incapacități și decăderi încetează pentru viitor, pentru fostul condamnat, care o perioadă de timp a dovedit, prin întreaga sa comportare, că s-a îndreptat și că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia.

În cazul reabilitării judecătorești, cazul în speță, condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ sunt prevăzute de art. 166, 167 și 168 N.C.pen. și privesc termenul de reabilitare, conduita inculpatului, achitarea cheltuielilor judiciare și a despăgubirilor civile.

În ceea ce priveste termenul de reabilitare judecătoreasca acesta este îndeplinit, însă petentului condamnat i s-au acordat mai multe termene pentru a face dovada achitării despăgubirilor civile catre partea civilă și a cheltuielilor judiciare către stat, precum și pentru a depune o copie de pe decizia penală nr. 17/12.03.1996 a Curții Militare de Apel București, pentru ca instanța sa observe daca a fost modificat cuantumul despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.

Condamnatul nu s-a conformat insă dispozitiilor instantei și nici nu facut dovezi din care sa rezulte ca nu a avut posibilitatea sa îndeplineasca aceste obligații sau ca partea civila a renunțat la despăgubiri.

Așadar , nu sunt îndeplinite disp.art. 168 NCP.

Prin urmare, instanta va respinge ca neîntemeiată cererea de reabilitarea judecătorească formulată de petentul condamna, ca neîntemeiată.

În baza disp.art. 275 alin. 2 Cod Procedură penală va obliga petentul condamnat la 60 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Postat 31.05.2017

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Reabilitare. Jurisprudență Reabilitare (de drept sau judecătorească)