Calitatea de reprezentant al uat. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 4/A din data de 11.01.2018
Art. 21 al.2 și 21 Legea nr. 215/2001
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 și 21 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate în justiție, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, care stau în judecată ca reprezentanți legali, iar nu în nume personal, în același sens fiind și prevederile art. 62 alin. 1 din lege, conform cărora primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Nu fac distincție, sub aspectul abilitării de reprezentare a primarului în justiție, între calitatea de reclamant sau de pârât a unității administrativ-teritoriale și nici nu impun cerința existenței unui mandat anterior acordat primarului de către consiliul local.
Prin Sentința civilă nr. xxx, Tribunalul Mureș a admis excepția lipsei calității de reprezentant al SCPA L., M., S. & A. , în ceea ce privește promovarea în numele Comunei T. a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea Titlului de proprietate nr. 8196, eliberat la data de 09.09.2006 Primăriei Comunei T. pentru suprafața de teren de 41 ha și 7300 mp, anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 11097, eliberat la data de 02.02.2007 Primăriei Comunei T. pentru suprafața de teren de 84,5 ha din tarlaua 1, parcela PD24, anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 6194, eliberat la data de 12.10.2002 Primăriei Comunei L. pentru suprafețele de teren cuprinse în parcelele 43,44 și 46 din UP 2 L. și obligarea pârâtelor de rând 1 și 2 la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafețele de teren cuprinse în parcelele 43,44 și 46 din UP L. , situate pe raza Comunei T. , jud. Bistrița-Năsăud, astfel că a respins pe considerentul menționat acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bistrița-Năsăud, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureș, Comuna L. și Comisia locală pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor L. , Comisia locală pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T. și R.N. a P. - R. , prin D.S.M. , precum și cererea de intervenție formulată de Primarul Comunei T. .
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prevederile art. 21 alin. 2 și art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală fac vorbire de reprezentarea în instanță a unității administrativ-teritoriale de către primar, însă nu și de inițiativa de a promova o acțiune în numele și pe seama acesteia, rezultând din coroborarea prevederilor menționate cu cele ale art. 36 din aceeași lege că pentru exercitarea drepturilor procesuale și reprezentarea în justiție este necesar ca organul deliberativ, respectiv consiliul local, să-și exercite drepturile procesuale în aceeași manieră în care își desfășoară activitatea sa de autoritate publică locală, astfel că primarul avea nevoie de un mandat din partea acestuia pentru a se adresa instanței, întrucât organul deliberativ este cel în măsură să aprecieze asupra oportunității promovării unei cereri de chemare în judecată.
De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reține nici complinirea acestui neajuns pe parcursul judecății, deoarece prin Hotărârea nr. 13/24.03.2015, emisă de Consiliul local al Comunei T. , s-a decis mandatarea SCPA L., M., S. & A. doar pentru reprezentarea în cauză a comunei și pentru redactarea cererii de intervenție, fără a se fi ratificat un eventual mandat dat primarului pentru încheierea anterioară a contractului de asistență juridică.
Prin urmare, observând că acțiunea a fost promovată de Comuna T. , prin primar, reprezentată fiind de SCPA L., M., S. & A. fără ca la momentul la care primarul a încheiat contractul de asistență juridică în vederea redactării cererii acesta să fi avut mandat din partea consiliului local pentru a iniția un astfel de demers, iar această lipsă nu a fost ratificată pe parcursul judecății, Tribunalul a concluzionat că este întemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a societății de avocatură, invocată în cauză de pârâta Comuna L. , împrejurare în raport de care nu au mai fost analizate celelalte excepții și s-a respins cererea de intervenție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta Comuna T. și Primarul Comunei T. , solicitând anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluționării fondului.
Prin intermediul memoriului de apel s-a susținut că prima instanță a procedat în mod greșit la admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a SCPA L., M., S. & A. pentru formularea cererii de chemare în judecată, întrucât din chiar dispozițiile legale reținute în motivarea soluției adoptate rezultă cât se poate de clar că unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate în justiție, după caz, de către primar sau de președintele consiliului județean, precum și faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.
S-a mai arătat că opinia judecătorului fondului este eronată și din perspectiva faptului că a limitat reprezentarea în justiție a unității administrativ-teritoriale doar la calitatea acesteia de pârâtă, ceea ce înseamnă că nu-i este permis primarului să aibă și rol activ în numele unității administrativ-teritoriale, în sensul de a iniția demersuri în fata instanței de judecată ori de a formula cereri sau acțiuni decât în baza mandatului acordat de către consiliul local, deși prevederile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 stabilesc în mod expres că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiție, fără să impună vreo altă condiție suplimentară și fără să facă referire la calitatea procesuală pe care o are în fața instanței de judecată, iar obligativitatea emiterii unei hotărâri de consiliu local în ceea ce privește promovarea cererii de chemare în judecată sau a vreunui alt demers în justiție nu se regăsește printre atribuțiile limitativ stabilite în sarcina acestuia prin dispozițiile art. 36 din aceeași lege.
De asemenea, apelanții au precizat că tocmai pentru a exclude orice dubiu, Consiliul Local al Comunei T. a adoptat Hotărârea nr. 13 din 24.03.2015, prin care a apreciat exact în sensul celor reținute în motivarea hotărârii atacate, respectiv asupra oportunității formulării cererii de chemare în judecată din prezenta cauză, însă și sub acest aspect raționamentul primei instanțe este unul restrictiv și fără suport în dispozițiile legale incidente, fiind cât se poate de evident că mandatul dat societății de avocați pentru reprezentarea comunei în prezenta cauză este o ratificare (dacă se considera neapărat necesar) a mandatului acordat în baza contractului de asistență juridică încheiat cu primarul, neputându-se menționa că este "pentru promovarea cererii de chemare în judecată"; întrucât aceasta era deja formulată, însă din lecturarea respectivei hotărâri rezultă fără echivoc voința Consiliului Local al Comunei T. , în calitate de organ deliberativ, de susținere a acestui demers în fata instanțelor de judecată.
Pe de altă parte, au mai susținut apelanții, în situația în care primarul ar acționa în detrimentul comunei sau în lipsa mandatului din partea consiliului local, atunci când un asemenea mandat ar fi necesar, există mijloacele prevăzute de Legea nr. 215/2001, prin care acesta poate fi tras la răspundere, însă o atare chestiune excede învestirii instanței din litigiul de față, aceasta nefiind chemată să analizeze legalitatea raporturilor dintre primar și consiliul local, care poate forma, eventual, obiectul controlului în fata instanțelor de contencios administrativ.
În apel au formulat întâmpinare pârâtele-intimate Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureș și R.N. a P. - R. , prin D.S.M. , ambele solicitând respingerea căii de atac și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală, apreciind că aceasta a interpretat în mod corect prevederile art. 21, art. 36 și art. 62 din Legea nr. 215/2001, în sensul că primarul avea nevoie de mandat din partea consiliului local pentru promovarea acțiunii în justiție, o asemenea cerință fiind impusă și de prevederile art. I alin. 1 și 2 lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate și în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Acțiunea dedusă judecății în primă instanță a fost formulată de reclamanta Comuna T. , prin primar, reprezentată de SCPA L., M., S. & A. , prin avocat D.A.L. , conform împuternicirii avocațiale nr. CJ 758302 din data de 22.01.2015, potrivit căreia aceasta a fost împuternicită de către clientul Comuna T. , prin primar, pentru redactarea și susținerea cererii de chemare în judecată, respectiv pentru asistare și reprezentare în fața instanței de judecată, împuternicirea avocațială fiind emisă în baza contractului de asistență juridică nr. CJ735333/2004 (filele 2, 6 dosar fond Judecătoria Bistrița).
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 și 21 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate în justiție, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, care stau în judecată ca reprezentanți legali, iar nu în nume personal, în același sens fiind și prevederile art. 62 alin. 1 din lege, conform cărora primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Prin urmare, după cum în mod corect au sesizat apelanții, prevederile legale invocate chiar de către prima instanță în argumentarea soluției adoptate nu fac distincție, sub aspectul abilitării de reprezentare a primarului în justiție, între calitatea de reclamant sau de pârât a unității administrativ-teritoriale și nici nu impun cerința existenței unui mandat anterior acordat primarului de către consiliul local, cum greșit a apreciat Tribunalul.
Singura prevedere din cuprinsul Legii nr. 215/2001 care pretinde emiterea unei hotărâri de consiliu local în caz de reprezentare este cea de la art. 37 din lege și se referă la desemnarea persoanelor împuternicite să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în societăți comerciale, regii autonome de interes local, A. de dezvoltare intercomunitară și alte organisme de cooperare sau parteneriat, ceea ce nu este cazul în prezentul litigiu.
De asemenea, nici împrejurarea că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, consiliul local este autoritate deliberativă a administrației publice locale, iar primarul autoritate executivă, nu este de natură a conduce la concluzia potrivit căreia pentru declanșarea unui demers în justiție de către primar, ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale, este necesară preexistența unui mandat din partea consiliului local, o atare atribuție neregăsindu-se printre cele expres prevăzute de art. 36 alin. 2 din aceeași lege.
În ceea ce privește invocarea de către intimata-pârâtă Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureș a prevederilor art. I alin. 1 și 2 lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare, se constată că acestea nu prezintă relevanță sub aspectul supus analizei instanței de apel, întrucât reglementează procedura achiziționării de servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare de către autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, or, excepția lipsei calității de reprezentant în discuție nu a fost argumentată din această perspectivă.
Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea a constatat că Tribunalul a soluționat în mod greșit procesul prin admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a societății de avocatură care a redactat cererea de chemare în judecată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă, a admis apelul declarat, în sensul că a anulat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, urmând ca în funcție de rezolvarea dată celorlalte excepții invocate, aceasta să procedeze la evocarea pe fond a acțiunii principale și a cererii de intervenție, observând, totodată, atașarea la prezenta cauză a dosarului nr. 1986/102/2017, în care a fost admisă excepția de litispendență prin Încheierea din 9 noiembrie 2017.
