Pedeapsa prevăzută de lege. Jurisprudență Amnistii, graţieri, suspendări ale executării pedepsei; Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 442/A din data de 12.10.2017
Art. 187 Cod penal
Amânarea aplicării pedepsei nu se poate aplica în cazul infracțiunilor pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de cel puțin 7 ani, chiar dacă în urma aplicării procedurii simplificate limita maximă a pedepsei se situează sub acest cuantum.
Prin sentința penală nr. 86 din 26 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul penal nr. 3281/308/2016, instanța de fond a hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. 1 și 4 C. proc. pen., raportat la art. 83 C. pen. A stabilit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în sarcina inculpatului C.A.L.pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev de art.338 al.1 C.pen.,cu aplic. art.396 al.10 C.pr.pen.
În baza art. 83 alin. 1 și 3 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul i-au fost impuse următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că la data de 29 ianuarie 2016, în jurul orelor 11,38, în timp ce inculpatul conducea autoturismul marca Volkswagen Passat, cu număr de înmatriculare xxx, pe DN 13 E 60, pe raza localității Chendu, după ce a accidentat persoanele vătămate S.T. și B.C. , a părăsit locul accidentului, fără să anunțe organele de poliție și fără a avea încuviințarea acestora, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a ținut cont de criteriile generale, prev. de art. 74 al. 1 Cod penal, mai exact de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru siguranța traficului rutier și pentru înfăptuirea justiției, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, conduita sa sinceră după săvârșirea infracțiunii, vârsta tânără a inculpatului, nivelul său ridicat de educație și profesia acestuia de medic stomatolog.
Instanța a apreciat că în speța de față se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, întrucât pedeapsa prevăzută de lege, pentru această infracțiune, în urma aplicării dispozițiilor procedurii recunoașterii vinovăției făcute de inculpat, este de 4 ani și 8 luni, deci mai mică de 7 ani.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș a criticat sentința mai susmenționată invocând nelegalitatea acesteia raportat la soluția de amânare a aplicării pedepsei. În motivare se arată că în cauză nu se putea dispune amânarea aplicării pedepsei deoarece prevederile art. 83 alin. 2 Cod penal prevăd că "nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare.";
Potrivit art. 187 C.pen., prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege "pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".
Iar, pedeapsa prevăzută de lege în cazul infracțiunii de părăsire a locului accidentului, art. 338 alin. 1 C.pen., este închisoare de la 2 la 7 ani.
Din coroborarea textelor legale menționate, rezultă fără nici un dubiu, că în cazul acestei infracțiuni modalitatea de individualizare nu poate fi aplicată, cuantumul pedepsei, fiind 7 ani.
Parchetul mai arată că soluția este netemeinică, deoarece nici în cazul în care s-ar fi putut individualiza în acest mod, această modalitate nu ar fi fost aptă să realizeze scopul pedepsei penale, anume prevenirea săvârșirii de infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de muncă, de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Se consideră că instanța i-a aplicat inculpatului un tratament nejustificat de blând.
Infracțiunile la regimul circulației sunt în continuă creștere ca număr, iar urmările produse pot fi deosebit de grave, victimele fiind persoane nevinovate. Ca atare, este nevoie de o reacție fermă a organelor judiciare în privința sancționării acestora.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a argumentat în mod temeinic de ce s-a orientat spre amânarea aplicării pedepsei închisorii și nu spre suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii.
De asemenea instanța de fond nu a analizat posibilitatea aplicării obligației prev. de art. 85 alin. 2 lit. g C. pen. și a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.
Prin urmare s-a apreciat că acest tratament sancționator atât de blând aplicat inculpatului nu se justifică, mai ales că acesta este de profesie medic, iar pe considerentul că nu cunoștea zona în care s-a produs accidentul și, respectiv cel mai apropiat post de poliție, a părăsit locul respectiv știind în mod exact că a provocat vătămarea corporală a două persoane.
Apărarea formulată de către inculpat în sensul că s-a simțit în primejdie în momentul în care a observat că din spate, se apropia un grup de romi, iar de teamă, a plecat de la locul accidentului, cu intenția de a se opri în Tg. Mureș, este lipsită de suport real ca urmare a faptului că se impunea să anunțe primul post de poliție aflat în zona respectivă.
Lipsa antecedentelor penale, precum si statutul dobândit de inculpat prin studiile de medicină, nu pot reprezenta împrejurări care să diminueze pericolul concret al infracțiunii săvârșite.
Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 32981/308/2016 al Judecătoriei Sighișoara, a motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv potrivit dispozițiilor art. 417 - 418 Cod procedură penală, instanța de control judiciar constată că aceste este fondat având în vedere următoarele:
Sub aspectul stării de fapt, instanța de apel constată că aceasta a fost corect reținută de prima instanță. Astfel - pornind de la conținutul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale - se constată că la data de 29 ianuarie 2016, în jurul orelor 11,38, în timp ce inculpatul C.A.L. conducea autoturismul marca Volkswagen Passat, cu număr de înmatriculare xxx, pe DN 13 E 60, pe raza localității Chendu, după ce a accidentat persoanele vătămate S.T. și B.C. , a părăsit locul accidentului, fără să anunțe organele de poliție și fără a avea încuviințarea acestora, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal.
De altfel starea de fapt nu a fost contestată de către inculpat, acesta fiind de acord ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate.
Cu privire însă la amânarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de apel constată că această modalitate de executare este nelegală. Se constată că prima instanță a interpretat dispozițiile art. 83 alin. 2 Cod penal într-o manieră proprie, fără a le corobora cu dispozițiile art. 187 Cod penal care prevăd că "Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.";Instanța de apel a reținut"; că aplicarea procedurii simplificate reprezintă o cauză de reducere a pedepsei și nu poate determina pronunțarea unei soluții de amânare a aplicării pedepsei, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 338 alin. 1 Cod penal este cuprinsă între 2 și 7 ani.
Prin urmare instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. 1 Cod penal. Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a recunoscut fapta penală săvârșită, iar față de el cauza a fost soluționată numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, potrivit cărora atunci când judecata se desfășoară în condițiile prevăzute de art. 375 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu 1/3.
La individualizarea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, determinat de împrejurările concrete în care a fost comisă, respectiv de faptul că urmare a accidentului produs persoanele vătămate au suferit leziuni minore, iar viața acestora nu a fost pusă în primejdie.
Având în vedere natura infracțiunii săvârșite, instanța de apel a apreciat că în cauză se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal pe o perioadă de 1 an, pedeapsă a cărei executare va începe după rămânerea definitivă a prezentei.
Având în vedere că dispozițiile art. 65 alin. 1 Cod penal impun obligativitatea aplicării pedepselor accesorii ce au fost aplicate ca și pedepse complementare, instanța a apreciat că se impune în prezenta cauză și aplicarea acestora pe lângă pedepsele stabilite.
În ceea ce privește stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța a apreciat că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un mijloc suficient pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptelor sale, față de împrejurarea că inculpatul nu a mai suferit condamnări în trecut. De asemenea instanța consideră că interacțiunea cu mediul penitenciar nu este întotdeauna un mijloc eficient de reeducare, iar executarea pedepsei fără privare de libertate constituie o modalitate de individualizare a executării pedepsei, fiind astfel posibilă o mai bună îndreptare și reintegrare socială a inculpatului.
Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 alin. (1) Cod penal, respectiv: pedeapsa stabilită este mai mică de 3 ani, inculpatul nu are antecedente penale, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, a recunoscut fapta, a avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunii, a regretat fapta și are posibilități reale de îndreptare și în lipsa executării în stare de detenție a pedepsei, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă chiar fără executarea acesteia.
Prin urmare în baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului să execute următoarele obligații:
- sa frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 404 alin. 2 coroborat cu art. 93 alin. 3 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a prestat o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Brașov sau în cadrul Direcției de Tineret și Sport Brașov - Bazinul Olimpic și Patinoarul Olimpic pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârșește o nouă infracțiune.
În temeiul dispozițiilor art. 114 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002 o copie a prezentei decizii s-a înaintat către IPJ Brașov - Serviciul Rutier în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.
Prin urmare apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara a fost admis, hotărârea a fost desființată, iar în rejudecare inculpatul a fost condamnat conform celor mai susmenționate.
Cu privire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a menținut dispoziția primei instanțe de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, iar pentru faza apelului cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei au rămas în sarcina statului în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
