Conducerea unui vehicul fără permis de conducere

Judecătoria CARACAL Sentinţă penală nr. 204 din data de 12.12.2016

Prin rechizitoriul nr. 234 /P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului T. A. D., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, fapte prevăzut și pedepsite de art. 335 alin. 1 C.p. și art.336 alin.1 cp, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal și art.38 alin.1 Cp.

În actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 25/26.12.2013, după orele 24.00, inculpatul T. A. D. a condus autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare BP-…….-BB pe ruta Rotunda - Vlădila, fără a poseda permis de conducere și având o alcoolemie de 0,73 g/l alcool pur în aerul expirat.

Astfel, inculpatul în jurul orei 01,35 în timp ce circula pe DN.54 pe raza localității Vlădila a fost orbit de farurile unui alt autovehicul (ambulanță) care circula din sens opus, împrejurare în care a pierdut controlul direcției de deplasare, a părăsit partea carosabilă a șoselei și a intrat cu autoturismul în coliziune cu un pom situat pe marginea drumului public, autoaccidentându-se ușor.

La scurt timp după producerea accidentului, un echipaj al poliției rutiere s-a prezentat la Spitalul Municipal Caracal, ocazie cu care inculpatul a fost testat cu aparatul Dragger, rezultând o alcoolemie de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, inculpatului i-au fost recoltate două probe biologice rezultând o alcoolemie de 1,45 gr.%0 la prim aprobă, iar la cea de-a două probă recoltată la ora 03,45 o alcoolemie de 1,30 gr.%0, conform buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr.62/63/2014 emis de SML Olt.

Din adresa nr.616 din 17.02.2015, emisă de IPJ OLT - Serviciul Public Comunicat Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Olt, a rezultat că inculpatul nu figurează cu permis de conducere în evidența informatizată, aspect ce rezultă din actul de constatare cât și din declarațiile martorilor oculari B. V. C. și V. I..

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul T. A. D. a recunoscut faptul că în seara zilei de 25.12.2015 în intervalul de la ora 20.00 - 21.30 a consumat băuturi alcoolice (bere), după care în aceeași noapte , deși nu poseda permis de conducere și se afla sub influența băuturilor alcoolice, a circulat cu autoturismul marca Ford Escort cu numărul de înmatriculare BP-…….-BB, pe ruta comuna Rotunda - comuna Vlădila.

Situația de fapt mai sus menționată a fost reținută de Procuror în urma administrării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, buletin alcooltest, examen clinic și proces verbal de recoltare mostre biologice, buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 62/63/2014; adresa SPCRPCIV - Olt; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor B. V. C., V. I..

Pe rolul Judecătoriei Caracal dosarul ……/207/2016 a fost înregistrat la data de 29.07.2016.

În ședința publică din data de 28.11.2016, audiat fiind, inculpatul T. A. D. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, conform art. 375 din Codul de procedură penală, în baza art.103 din Codul de procedură penală, instanța reține următoarea situație de fapt :

În noaptea de 25/26.12.2013, după orele 24.00, inculpatul T. A. D. a condus autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare BP-…..-BB pe ruta Rotunda - Vlădila, fără a poseda permis de conducere și având o alcoolemie de 0,73 g/l alcool pur în aerul expirat.

La scurt timp după producerea accidentului, un echipaj al poliției rutiere s-a prezentat la Spitalul Municipal Caracal, ocazie cu care inculpatul a fost testat cu aparatul Dragger, rezultînd o alcoolemie de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior inculpatul a fost transportat la Spitalul Municipiului Caracal, fiindu-i recoltate două probe biologice de sânge, prima la ora 02,45 5 iar cea de-a doua la orele 03,45. Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 62/63/2014 emis de SML Olt (fila 21 d.u.p), întocmit în urma testării inculpatului, reiese că inculpatul a prezentat la prima probă recoltată o alcoolemie de 1,45 gr.%0 iar la cea de-a doua probă recoltată a avut o alcoolemie de 1,30 gr.%0,.

De asemenea instanța reține că în ceea ce îl privește pe inculpatul T. A. D. acesta a circulat fără a poseda permis de conducere.

În drept, fapta inculpatului care la data de 25/26.12.2013, având o concentrație de 1.45% mg/l alcool pur în aerul expirat, s-a aflat la volanul autoturismului marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare BP-……-BB, circulând pe raza localității Vlădila, Județul Olt, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de prevăzută de art.87 alin. 1 din OUG 195/2002 potrivit căruia conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru c are legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării probelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau amendă.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, elementul material al faptei constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, cerința esențială impusă de norma de incriminare fiind aceea ca inculpatul să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În cauză, din coroborarea probelor analizate rezultă că fapta săvârșită de inculpat se circumscrie cerinței cuprinse în verbum regens, acesta aflându-se la volanul autoturismului marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare BP-…..-BB ce rula pe raza comunei Vlădila, Județul Olt, drum public prin natura sa (fiind totdeauna accesibil publicului) deși avea o concentrație de cca. 1,45 g/l alcool pur în sânge.

Urmarea imediată a realizării elementului material al acestei fapte constă în crearea unei stări de pericol pentru toți participanții la trafic prin posibilitatea producerii de accidente rutiere iar legătura de cauzalitate rezultă, în cazul acestei infracțiuni, care este o infracțiune de pericol, ex re.

Instanța apreciază că cerințele textului incriminator sunt întrunite și sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, atitudinea psihică a inculpatului îmbrăcând forma intenției indirecte prevăzute de art.19 alin.2 Cod penal. Astfel, deși inculpatul nu a urmărit producerea vreunui rezultat socialmente periculos, împrejurarea că s-a urcat la volanul autoturismului după ce a consumat băuturi alcoolice atestă prevederea și acceptarea posibilității producerii acestuia.

În aceste condiții, constatând că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, prezentând pericol social, fiind săvârșită cu vinovăție și fiind prevăzută de legea penală - art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, și ținând cont și de dispozițiile art. 17 alin. 2 C.p. potrivit căruia infracțiunea este unicul temei al răspunderii penale, instanța apreciază că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului, fapta fiind pedepsită de cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni prin aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10.

La stabilirea si aplicarea pedepsei, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 C.p., respectiv dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă speciale, pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, se va avea în vedere că infracțiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală este o infracțiune de pericol a cărei urmare imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru toți participanții la trafic, indiferent că s-a produs sau nu un incident rutier, dar și de faptul că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, iar după acest moment a avut o comportare sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei și prezentându-se în fața autorităților judiciare.

De asemenea instanța reține că inculpatul are antecedente penale fapt ce reiese din fișa de cazier judiciar depusă la dosarul cauzei(fila 14) fiindu-i aplicate două amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și violare de domiciliu.

Instanța are în vedere că potrivit art. 52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Instanța apreciază totodată că scopul pedepsei astfel cum este reglementa de art. 52 din Codul penal este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar acest scop se poate realiza nu numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate respectiv închisoarea într-un cuantum ridicat ci și prin aplicarea acestei pedepse prin orientarea spre minimul special.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța apreciază că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii se impune aplicarea pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare.

Instanța apreciază că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient al inculaptului.

Astfel instanța a constatat pe de o parte că infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală reglementate de dispozițiile art.87 alin.1 din O.U.G.195/2002 au căpătat amploare deosebită, aspect ce generează o rezonanta sociala majora in rândul destinatarilor legii penale care se conformează raporturilor de putere impuse de aceasta, aspect ce implica o reacție ferma din partea organelor judiciare.

Mai mult instanța reține că inculpatul a fost depistat având o concentrație de 1,45 gr‰ alcool pur în sânge, alcoolemie ce depășește destul de mult limita legală admisă de 0,80 g/l alcool pur în sânge. Instanța observă că nu prezintă importanță susținerile conform cărora starea fizică și psihică a inculpatului nu au fost alterate ca urmare a consumului de alcool, aspectul alterării capacității fizico-psihice fiind prezumat în mod absolut de către legiuitor, această împrejurare stând la baza edictării normei amintite.

Deși inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii instanța apreciază că această împrejurare nu constituie per se o cauză ce ar impune reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, fiind avută în vedere de către instanță la individualizarea pedepsei și fiindu-i acordată importanța cuvenită. Mai mult instanța observă că inculpatul a fost surprins în flagrant fiind testat deopotrivă cu aparatul alcooltest și fiindu-i recoltate probe biologice motiv pentru care apreciază că acesta a fost motivul principal pentru care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

Totodată instanța va face aplicarea art. 64 lit. a, teza II și lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța retine ca natura faptei săvârșite, conduce la concluzia inexistentei unei nedemnități in exercitarea drepturilor de natura electorala, prevăzute de art. 64 lit. a) ultima teză, b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Astfel deși dispozițiile art 71 alin.2 impun interzicerea automată a drepturilor prevazute in art.64 lit. a)-c) in cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța are in vedere ca prin Legea 30/1994 de ratificare a Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre Romania, potrivit art 11 alin 2 Constitutie dispozițiile Cedo au devenit obligatorii pentru organele judiciare de stat romane. Pe de alta parte, prevederile Conventiei împreună cu jurisprudența Curtii formează un bloc de convenționalitate, care este direct aplicabil in sistemul de drept romanesc, având forța constituțională si supralegislativă, conform art.20 Constitutia revizuita, si prin urmare intreaga jurisprudenta Cedo a devenit obligatorie pentru Romania si nu numai hotararile pronuntate împotriva statului roman. In acest context instanța va avea in vedere cauza Hirst c Marii Britanii in materia drepturilor electorale si cauza Sabou si Parcalab c Romaniei prin care Curtea statuează ca interzicerea ope legis a unor drepturi nu e conforma exigențelor Convenției.

Totodată instanța are în vedere și Decizia nr. LXXIV(74)/2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că: Dispozițiile art.71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că , interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lita) teza I-c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de critreiile stabilite în art.71.alin.3 din Codul Penal

De asemenea instanța reține că în ceea ce îl privește pe inculpatul T. A. D. acesta din urmă a circulat fără a poseda permis de conducere.

In drept fapta inculpatului care la data de 25/26.12.2013, s-a aflat la volanul autoturismului marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare BP-…….-BB, circulând pe raza localității Vlădila, Județul Olt, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.86 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, faptă pedepsită cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni prin aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 Cod pr.pen.

La individualizarea pedepsei pentru această infracțiune instanța se va raporta la aspectele anterior învederate relative la comporatmentul sincer al inculpatului pe durata procesului penal, motiv pentru care potrivit art.86 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice coroborat cu art.33 lit. a Cod penal de la 1969 și art.5 Noul Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.pen condamnă pe inculpatul T. A. D. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. de la 1969, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-teza a II a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

Observând că cele două infracțiuni sunt săvârșite în concurs real în baza art.33 lit.a și art.34 lit b Cod penal contopește cele 2 pedepse: de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art.86 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu pedeapsa închisorii de 1 an și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art.87 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, inculpatul T. A. D., urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate instanța apreciază, în contextul celor deja menționate, că scopul preventiv, educativ coercitiv al pedepsei nu implică în mod indispensabil privarea de libertate a inculpatului. Instanța consideră raportat la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală, că scopul pedepsei astfel cum a fost anterior expus poate fi atins și fără executarea în regim de detenției a pedepsei aplicate. Astfel instanța apreciază că mediul penitenciar ar avea consecințe nefaste asupra personalității inculpatului, vieții de familie a acestuia, motiv pentru care nu se impune executarea în regim de detenție a pedepsei. În concret inculpatul nu este o persoană care să prezinte pericol pentru societate simpla aplicare a pedepsei reprezentând un avertisment suficient de natură să atragă atenția inculpatului și să-l conștientizeze pe acesta din urmă de valoarea socială a normelor penale încălcate prin săvârșirea faptei.

Față de cele expuse instanța urmează a suspenda condiționat executarea pedepsei, condițiile prevăzute de art. 81 C.p. fiind îndeplinite. Astfel, pedeapsa aplicată este închisoarea de 1 an și 8 luni, sub pragul de 2 ani, instituit de art. 81 alin. 2 Cod. penal., iar potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul nu mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, îndeplinind, pe cale de consecință, și cerința impusă de lit. b a aceluiași text legal.

În aceste condiții, în temeiul art. 82 alin. 1 C.p., instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 8 luni .

Având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, și că instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art. 71 alin. 5 din Codul Penal, instanța va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

Îi va fi atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Având în vedere însă că modalitatea de executare a pedepsei este suspendarea condiționată, devin incidente dispozițiile art. 71 alin. 4 C.p., în temeiul cărora pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța a avut in vedere ca potrivit art. 5 Noul Cod Penal, în cazul in care de la săvârșirea infracțiunii pana la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea penală mai favorabila.

Totodată instanța a făcut aplicarea Deciziei 265 din 6 mai 2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei care a concluzionat ca, in ceea ce privește determinarea concreta a legii penale mai favorabile, "aceasta vizeaza aplicarea legii si nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea si noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, in pofida dispozitiilor art.61 din Constitutie, ar permite judecătorului sa legifereze"

Instanța observă ca in ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu exista diferențe de reglementare în ceea ce privește urmarea imediată a infracțiunii între dispozițiile Codului Penal și cele ale OUG 195/2002..

În ceea ce privește sediul materiei si limitele de pedeapsa prevăzute de lege instanța constată ca infracțiunile sunt reglementate în ambele legislații infracțiuni contra siguranței pe drumurile publice, fiind pedepsite cu închisoarea.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază ca fiind mai favorabile dispozițiile Codului penal de la 1969, instanța având în vedere totodată și prevederile art.16 alin.2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul Penal potrivit cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea executării pedepsei conform art.5 din Codul Penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sub supraveghere.

De asemenea instanța are în vedere că cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs real, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sub imperiul Codului Penal de la 1969 fiind mai favorabil inculpatului, deoarece sporul de pedeapsă este facultativ.

Având în vedere ansamblul acestor considerente instanța apreciază că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului în ansamblul său este Vechiul Codul Penal.

Având în vedere considerentele anterior expuse instanța în temeiul art.386 alin.l Noul Cod de Pr.Pen. coroborat cu art.13 Noul Cod de procedură penală a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de reprezentantul Ministerului Public.

În temeiul art.386 alin.l Cod de pr. pen. coroborat cu art.13 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul T. A. D., din infracțiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.86 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art.33 lit a Cod penal și art.5 Noul Cod penal.

Potrivit art.386 alin.l Cod de pr.pen. coroborat cu art.13 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul T. A. D., din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.87 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art.33 lit a Cod penal și art.5 Noul Cod penal.

În baza art. 274 alin.l Cod. pr. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

Postat 29.12.2016

Conducerea unui vehicul fără permis de conducere

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Conducerea unui vehicul fără permis de conducere