Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 cod penal înlocuire pedeapsă suspendare sub supraveghere cu amendă penală.
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă penală nr. 249 din data de 05.07.2017
Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal Înlocuire pedeapsă suspendare sub supraveghere cu amendă penală.
Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Amendă penală.
Judecătoria Târgu Bujor, secția penală, sentința penală nr. 249/05.07.2017
Prin rechizitoriul nr.. P/2016 din 19.01.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T B a fost trimis în judecată inculpatul L V pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului și a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea situație de fapt:
În data de 24.05.2016, în jurul orelor 17,05, organele judiciare au depistat și oprit în trafic, pe raza comunei B , pe DN2 (între localitățile L și B ), autoturismul marca Dacia cu nr. VS-6..-VI...
Cu ocazia legitimării conducătorului auto s-a stabilit identitatea acestuia, în persoana inculpatului L V, constatându-se totodată și faptul că acesta emana halenă alcoolică, motiv pentru care a fost testat cu aparatul Drager ARSA 0…9, (poziția 00062) rezultând o alcoolemie de 0,55 mg/l în aerul respirat.
În aceste condiții, inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc T B , unde i s-au recoltat două probe de sânge, la interval de o oră.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 7 /25.05.2016, inculpatul avea o alcoolemie de 0,95 g‰ alcool în sânge la prima probă, respectiv 0,80 g‰ alcool în sânge la a doua probă
Cu ocazia audierii in calitate de suspect, respectiv inculpat, numitul L V a recunoscut săvârșirea infracțiunii ce i se reține în sarcină, declarând că, atât în seara anterioară, cât și în ziua respectivă, a consumat alcool la domiciliu, ulterior s-a deplasat cu autoturismul personal la locul de muncă, întrucât colegul cu care făcuse un schimb nu s-a mai putut prezenta.
Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în prezenta cauză rezultă faptul că infracțiunea pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale există, fiind îndeplinite toate elementele normei de incriminare.
Situația de fapt, se dovedește cu următoarele mijloace de probă: proces verbal constatare a infracțiunii flagrante, declarație inculpat L V , rezultat testare etilotest, proces verbal de recoltare probe biologice, buletin de analiză toxicologică nr.714/25.05.2016.
Prin încheierea dată în Camera preliminară la data de 31.03.2017 în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul constată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. …5/P/2016 din 19.01.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T B privind pe inculpatul L V pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului și a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Inculpatului L V i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală privind procedura simplificată a judecății în cadrul recunoașterii vinovăției, cu consecința aplicării cauzei legale de reducere a pedepsei conform alin. 10 al art. 396 Cod procedură penală, inculpatul solicitând aplicarea acestor dispoziții.
Fiind audiat, conform art. 375 Cod procedura penala, inculpatul a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, precizând că a luat cunoștință de probele administrate în cursul urmării penale și este de acord să fie judecat pe baza acestora.
Instanța a încuviințat ca judecata cauzei să se facă potrivit dispozițiilor 374 alin. 4 Cod procedură penală.
S-a luat act de împrejurarea că inculpatul nu a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale.
Față de cele analizate, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, instanța apreciază că acesta există, constituie infracțiune și a fost săvârșite de către inculpatul L V.
În drept, fapta reținută în sarcina inculpatului L V, constă în aceea că, la data de 24.05.2016 a condus pe drumurile publice autoturismul cu număr înmatriculare VS-6..-V.., având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,95 g 0/00 alcool pur în sânge și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Astfel, în urma testării cu aparatul Drager ARSA 03…, (poziția 00062) a rezultat o alcoolemie de 0,55 mg/l în aerul respirat (fila 17).
În aceste condiții, inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc T B , unde i s-au recoltat două probe de sânge, la interval de o oră.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 7 /25.05.2016, inculpatul avea o alcoolemie de 0,95 g‰ alcool în sânge la prima probă, respectiv 0,80 g‰ alcool în sânge la a doua probă (fila 13).
Decizia relevantă pentru problema de drept analizată este Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării probelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională.
În argumentarea acestei decizii, s-a arătat că "Destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. (...) Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracțiune de pericol, acțiunea săvârșită punând în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei și nu trebuie dovedită".
"(...) Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale (...)".
Elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal sunt întrunite ori de câte ori se constată că, la momentul conducerii vehiculului pe drumurile publice, valoarea alcoolemiei autorului depășea limita legală, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale neavând ca efect dezincriminarea infracțiunii.
Instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea doar a sintagmei "la momentul prelevării probelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. 1 din Codul penal, iar nu a normei de incriminare în integralitatea sa, aceasta din urmă fiind menținută cu o formulare substanțial asemănătoare celei existente în cuprinsul art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Înlăturarea sintagmei sus-menționate nu este de natură a genera însă un echivoc asupra elementului material al infracțiunii, acesta decurgând chiar din verbum regens - "conducerea" pe drumurile publice -, ceea ce impune stabilirea gradului de alcoolemie la acest moment.
Dezincriminarea privește fapta prevăzută de legea penală în întregul său, sub raportul tuturor condițiilor de incriminare și sancționare. Or, dacă legea nouă modifică numai o parte din condițiile de incriminare în raport cu legea veche, nu ne aflăm în prezența unei dezincriminări, ci a unei continuități de incriminare a faptei și, în această situație, vor fi incidente dispozițiile legii penale mai favorabile.
Distincția regăsită în cuprinsul art. 336 alin. (1) din Codul penal (în formularea anterioară pronunțării deciziei de neconstituționalitate) dintre momentul săvârșirii propriu-zise a faptei și amânarea consumării ei până la "momentul prelevării probelor biologice" a constituit, de altfel, unul dintre principalele argumente de neconstituționalitate, evidențiindu-se că "de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor".
Ulterior datei de 27 ianuarie 2015, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal este reprezentat de acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Momentul consumării infracțiunii este cel al începerii acțiunii prohibite astfel determinate, iar momentul epuizării este cel al depistării în trafic a autorului faptei.
Determinarea alcoolemiei cu relevanță penală este, în contextul considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 2014 și în absența unei modificări legislative subsecvente, o chestiune ce ține, preponderent, de probațiunea - în fiecare caz particular - a faptei incriminate de art. 336 alin. (1) din Codul penal, iar nu o condiție de existență a infracțiunii. Prin urmare, stabilirea valorii îmbibației alcoolice la momentul conducerii vehiculului urmează a fi realizată prin raportare la toate elementele de fapt relevante într-o speță dată, respectiv ora depistării în trafic, ora recoltării probelor biologice, existența unei singure mostre de sânge prelevate sau a două astfel de probe etc.
În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru participanții la traficul rutier și chiar pentru pietoni, raportul de cauzalitate dintre acțiune și urmarea imediată rezultând din însăși săvârșirea faptei, această infracțiune fiind una de pericol.
Instanța reține că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta în forma de vinovăție a intenției indirecte, în accepțiunea dispoziției art.16 alin. 3 lit. b Cod penal , întrucât, chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei sale, respectiv starea de pericol pentru siguranța circulației și depistarea sa de organele de poliție, el a prevăzut și a acceptat acest rezultat.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și lipsa de antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, cât și prev. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în raport de conduita procesuală sinceră a inculpatului, reținând în acest sens gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, dedus din faptul că inculpatul, ca urmare consumului de alcool a provocat un eveniment rutier ce se puteau solda cu victime și pagube materiale însemnate, dar și conduita bună a inculpatului pe parcursul urmăririi penale și a judecății, precum și atitudinea deplin sinceră manifestată pe parcursul procesului penal.
În raport de aceste considerente, în baza art. 336 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul L V la pedeapsa închisorii de 1 (un) an pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b), i), Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și dreptul de a conduce orice vehicul pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b), i) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și dreptul de a conduce orice vehicul, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 91 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 3 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, se constată faptul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V .
În baza disp. art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V , la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza disp. art. 93 alin. 2 Cod penal, impune condamnatului obligația de a urma un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza disp. art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta 80 de zile muncă neremunerată în folosul comunității.
În baza disp. art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, pe baza evaluării inițiale, în funcție de aptitudinile și pregătirea socio-profesională a inculpatului și în conformitate cu legea de executare a pedepselor, consilierul de probațiuni va stabili ca munca neremunerată în folosul comunității să fie executată la Primăria V , jud. V .
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Prin decizia penală nr. 1016/09.10.2017 Curtea de Apel G a admis apelul.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelul inculpatului L V este fondat, urmând a fi admis potrivit art. 421 pct. 2 lit. a ) Cod procedură penală
Raportat la alcoolemia avută de inculpat la momentul depistării ( 0,90%0) alcoolemie care se situează în aproprierea pragului legal de 0,80 %0, Curtea apreciază că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social mai redus.
De asemenea, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și persoana inculpatului, Curtea apreciază că nu se impunea aplicarea unei pedepse complementare și accesorii.
Dintre cele două cereri formulate de către inculpat, prin avocat ales, Curtea găsește întemeiat motivul subsidiar de apel, acela al aplicării unei amenzi penale care spre deosebire de modalitatea amânării executării pedepsei, nu presupune un termen de supraveghere (art. 84 Cod penal ).
