Conflict de interese. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Judecătoria DOROHOI Sentinţă penală nr. 14 din data de 11.07.2018
Cod ECLI ECLI:RO:
Dosar nr. XXXX/222/2014*
R O M Â N I A
JUDECATORIA DOROHOI JUDEȚUL BOTOȘANI
SENTINȚA PENALĂ NR. XXX
Ședința publică din data de xx.xx.xxxx
Completul de judecată constituit din:
Președinte:
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi - este reprezentat de:
Procuror:
La ordine rejudecarea cauzei penale privind inculpatul xx, fiul lui xx, născut la data de xx în mun. xx, cu domiciliul în xx, CNP: xx, cetățenie română, studii medii, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese prev. de art. 301 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (1969).
Dezbaterile în ședință publică au avut loc la termenul din xx.xx.xxxx, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de xx.xx.xxxx, respectiv la termenul de astăzi.
Încheierea de ședință în care s-au consemnat aceste dezbateri face parte integrantă din prezenta sentință.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de xx.xx.xxxx, emis în dosarul nr.XXX/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, inculpatul xx a fost trimis în judecată cu privire la săvârșirea a două infracțiuni de conflict de interese, fiecare dintre acestea prevăzute de art.301 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal de la 1969.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței, în esență, că: în ședința consiliului local al comunei V din data de xx.xx.xxxx a propus trecerea iazului ,,Zarna";, pe care îl deținea în calitate de concesionar începând cu anul 1999 pe o perioadă de 49 ani, din domeniul public în domeniul privat și apoi organizarea unei licitații pentru vânzarea imobilului, prin Dispoziția din xx.xx.xxxx a dispus constituirea și componența comisiei de evaluare și atribuire a contractului de vânzare a iazului Zarna prin licitație publică, prin dispoziția din xx.xx.xxxx a dispus cooptarea în comisie a consultantului xx, prin Dispoziția din xx.xx.xxxx a dispus constituirea și componența comisiei de analiză a contestațiilor privind modul de atribuire la licitație publică a iazului Zarna, prin Dispoziția din xx.xx.xxxx și-a exprimat acordul cu privire la modul de soluționare a contestației depuse de participantul xx împotriva deciziei de câștigare a licitației de către xx, soția inculpatului, prin toate aceste acte creând premizele obținerii unui folos patrimonial soției și implicit pentru sine.
S-a mai avut în vedere că prin dispoziția din xx.xx.xxxx a dispus evaluarea pășunilor de pe raza comunei V, a dispus convocarea și a participat la ședința Consiliului Local din data de xx.xx.xxxx, în cadrul căreia s-a dispus angajarea unui expert privind evaluarea pășunilor comunale, a inițiat proiectul de hotărâre privind scoaterea la licitație publică a concesionării pășunilor din proprietatea privată a comunei V, a participat la ședința Consiliului local din data de xx.xx.xxxx, privind stabilirea cuantumului taxelor de pășunat, a dispus convocarea și a participat la ședința Consiliului local din xx.xx.xxxx privind scoaterea la licitație publică a concesionării restului pășunilor din proprietatea privată a comunei V și stabilirea cuantumului redevențelor, a participat în calitate de președinte al comisiei de licitație, la licitația având ca obiect concesionarea pășunilor comunale, desemnând câștigătoare pentru suprafața de 30 ha pășune societatea X fondată de 6 persoane printre care și soția sa, xx, prin toate aceste acte creând premizele obținerii unui folos patrimonial soției și implicit pentru sine.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare a fost susținută pe următorul material probator:
Declarații inculpat xx, f. 26-37 vol.I d.u.p.;
Documente constitutive xx, f. 38-45;
Adresă A.P.I.A.- sume acordate cu titlul de subvenții subvenții,f.86-87;
Declarații xx, f. 113-116;
Declarații martor xx, f. 117-125;
Declarații martor xx, f. 126-132;
Declarații martor xx, f. 133-140; "
Declarații martor xx, f. 141-147;
Declarații martor xx, f. 148-151;
Declarații martor xx, f. 152-156;
Declarații martor xx, f. 157-166;
Declarații martor xx, f. 167-171;
Declarații martor xx, f. 172-178;
Declarații martor xx, f. 179-183;
Declarații martorxx, f. 184-188;
Declarații martor xx, f. 189-195; "
Declarații martor xx,f. 196-203;
Declarații martor xx,f. 204-208;
Declarații martor xx, f .209-218;
Declarații martor xx, f. 219-225
Declarații martor xx, f .226-231;
Declarații martor xx, f. 232-243;
Declarații martor xx, f. 244-251;
Declarații martor xx f. 252-265;
Declarații martor xx f. 266-270;
Declarații martor xx f. 271-274;
înscrisuri evaluare pășuni comunale comuna V, f .3-73 vol.II d.u.p.;
înscrisuri licitație xx.xx.xxxx privind concesionarea pășunilor comunale, f. 74-151;
înscrisuri contabile X, f. 190-334;
Adresă, înscrisuri Administrația Națională Apele Române, f. 1-8 vol.III d.u.p.;
Contract de concesiune iaz Zama ( original), f. 23-28;
Proces-verbal ședință Consiliu local V din xx.xx.xxxx , f. 66-72;
Notificare Administrația Națională Apele Române, f. 73;
Expunere de motive vânzare iaz Zama ,f .74;
Raport de specialitate iaz Zama, f. 75;
Hotărârea CL V din xx.xx.xxxx privind trecerea iazului Zama în domeniul privat, f. 76-86; Raport de evaluare iaz Zama , f. 87-106;
Caiet de sarcini iaz Zama, f. 107-115;
înscrisuri licitație xx.xx.xxxx privind vânzarea iazului Zama, f. 116-208;
Adresă Primăria V, titluri de proprietate xx și xx, Declarații de avere xx, f. 209-333.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de xx.xx.xxxx sub numărul XXXX/222/2014.
În primă instanță, cauza a fost soluționată prin sentința penală nr.XXX/xx.xx.xxxx, prin care s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art.396 alin.6 raportat la art.16 alin.1 lit.e și la art.335 alin.1 și 4 din Codul de procedură penală, reținându-se că în cauză nu s-a dispus de către procurorul competent redeschiderea procesului penal.
Prin decizia nr.XXXX/xx.xx.xxxx, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi și de către inculpatul xx, a desființat în întregul său sentința apelată (reținând că Judecătoria Dorohoi trebuia să procedeze la judecata în fond a cauzei, cât timp prin încheierea dată în procedura de cameră preliminară s-a statuat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală) și a dispus restituirea cauzei la Judecătoria Dorohoi în vederea rejudecării.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Dorohoi, sub nr.XXXX/222/2014*, la data de xx.xx.xxxx.
În vederea soluționării cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială, audiind martorii din lucrări care s-au putut prezenta.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, instanța constată că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, ducând la o succesiune de două legi penale posibil a fi aplicate inculpatului în baza principiului aplicării legii penale mai favorabile.
Art. 5 din Noul Cod penal prevede că ";în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.";
Condițiile de aplicare a art. 5 din noul Cod penal privesc, în mod cumulativ, existența unei situații tranzitorii, incriminarea faptelor săvârșite în legi penale succesive, condiția ca pricina să nu fi fost soluționată în mod definitiv și, evident, existența unei legi penale mai favorabile între legile succesive.
În determinarea legii penale mai favorabile inculpatului, trebuie avute în vedere trei criterii: condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală și sancțiunile penale.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive în raport cu normele și instituțiile care influențează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Prin compararea legilor și determinarea legii mai favorabile infractorului, nu trebuie să se ajungă la combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile succesive, așa cum a procedat parchetul în rechizitoriul său. Legea mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată infractorului dintre legile penale succesive.
Instanța reține că în același sens este și Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal actual, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează a stabili care lege este mai favorabilă inculpatului printr-o analiză globală, verificând toate instituțiile de drept penal aplicabile în concret faptei din cele două legi penale succesive.
Din analiza textelor legale incriminatoare, instanța constată că infracțiunea pentru care inculpatul este judecat este prevăzută de art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969, precum și de art.301 alin.1 din Codul penal actual.
Instanța reține că limita de pedeapsă minimă stabilită prin Codul penal de la 1969 este de 6 luni, față de 1 an în cazul Noului Cod penal. Totodată, cel puțin la nivel teoretic, în cauză există posibilitatea reținerii de circumstanțe atenuante, în cazul cărora dispozițiile legale din Codul penal de la 1969 cuprind o enumerare cu titlu exemplificativ (art.74 din cod), ceea ce este mai favorabil inculpatului decât enumerarea limitativă de la art.75 din Codul penal actual. Totodată, posibilitatea dispunerii suspendării condiționate a executării (posibilitate oferită doar de dispozițiile art.81 și urm. din Codul penal de la 1969) nu există în codul actual, or acest tip de suspendare este mai avantajos prin prisma imposibilității impunerii de obligații în sarcina inculpatului.
Nu în ultimul rând, regimul sancționator al concursului, având în vedere că inculpatul este trimis în judecată cu privire la comiterea a două infracțiuni, este mai avantajos pentru inculpat în reglementarea Codului penal de la 1969, permițând instanței să aprecieze dacă sporește pedeapsa cea mai grea până la maximul special al acesteia și dacă mai este cazul aplicării sporului de până la 5 ani. Codul nou impune aplicarea pedepsei celei mai grele, la care este obligatorie cumularea aritmetică a unei treimi din cealaltă pedeapsă.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal de la 1969, lege raportat la care urmează a se realiza întreaga argumentație în hotărârea de față.
1. Cu privire la concesionarea pășunilor comunale din V
În fapt:
Inculpatul a fost în perioada 2008 - 2012 primar al comunei V, jud. Botoșani, calitate în care avea, printre altele, prerogativa înaintării de propuneri de hotărâri de consiliu local precum și prerogativa punerii în aplicare a hotărârilor acestui organ deliberativ (art.45 alin.6 și art.61 alin.2 din Legea nr.215/2001).
Pășunile din comună trebuiau concesionate periodic, în vederea valorificării acestora, precum și în vederea satisfacerii nevoii populației de asigurare a hranei animalelor, ocupațiile principale ale locuitorilor comunei fiind agricultura și creșterea animalelor.
Inculpatul, în calitate de xx, a inițiat proiectul de hotărâre privind închirierea sau concesionarea pășunilor comunale, Consiliul local al comunei V adoptând în acest sens hotărârea nr.XX din data de xx.xx.xxxx. Bineînțeles, primarul nu votează în cadrul consiliului local.
În mai 2010, la deschiderea sezonului de pășunat, s-a realizat, ca în fiecare an, o întrunire a crescătorilor de animale. La această întrunire au fost prezenți și soții xx (inculpatul xx), susținând, alături de alte câteva persoane din comunitate (persoane care ulterior au fost membri fondatori) înființarea unei cooperative agricole care să preia prin concesionare mare parte din pășunea comunală, pentru a o îngriji și a o oferi apoi spre pășunat, contra cost, membrilor comunității.
Martora xx a fost prezentată ca cea mai potrivită persoană să se ocupe de înființarea acestei cooperative, datorită studiilor și experienței sale în domeniul economic.
S-a constituit, astfel, X, în care, însă, spre deosebire de cele discutate, martora xx nu a fost o simplă funcționară care să se ocupe de actele de înființare, ci a intrat ca asociat în cooperativă, deținând 20% din părțile sociale, cărora le corespunde un procent egal din beneficii și pierderi, fiind aleasă în calitate de administrator cu puteri depline și având semnătură în bancă, adică un control deplin asupra situației financiare a cooperativei.
Deși inculpatul susține că nu a știut de implicarea soției sale în cooperativă, acest lucru nu poate fi adevărat, întrucât, pe de o parte, relația de matrimoniu implică și cunoașterea reciprocă a principalelor linii în cariera fiecăruia dintre soți (or intrarea ca membru și administrator într-o cooperativă este un astfel de eveniment), iar pe de altă parte, este greu de crezut că inculpatul, asistat de secretarul comunei (martorul xx - xx), ar fi tolerat participarea la licitație a unei cooperative încă neînființate legal (cum urmează a se arăta mai jos), în condiții de totală imparțialitate, adică dacă ar fi fost vorba despre o persoană fără legătură cu sine.
În vederea concesionării efective a pășunilor, în baza propriei decizii nr.XX din data de xx.xx.xxxx, inculpatul a participat ca membru în comisia de licitație care a evaluat ofertele (la data de xx.xx.xxxx - conform proceselor-verbale întocmite de comisie) și a stabilit (prin hotărârea nr.X din data de xx.xx.xxxx) X drept câștigătoare a licitației pentru suprafața de 30 ha pășune comunală aflată în parcelele 112 și 123 trup I, precum și pentru suprafața de 16,95 ha pășune comunală aflată în parcelele 40,41 și 42.
Aceste operațiuni au avut loc în condițiile în care în perioada xx - xx.xx.xxxx cooperativa în discuție nu era legal constituită (din informațiile obținute de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani, cooperativei i-a fost atribuit număr de ordine în registrul corespunzător la data de xx.xx.xxxx, iar din copia certificatului de înregistrare rezultă că acesta a fost eliberat abia la data de xx.xx.xxxx).
Tot la propunerea inculpatului (proiect de hotărâre emis de primar), acesta a fost desemnat prin H.C.L. nr.XX/xx.xx.xxxx să semneze contractele de concesiune pe o perioadă de 5 ani a pășunilor - lucru pe care l-a și realizat, alături și de câștigătoarea X, din care făcea parte și soția inculpatului (cum s-a arătat mai sus).
În urma concesionării în parte a pășunii comunale, X a beneficiat de subvenții din partea Agenției pentru Plăți și Intervenții în Agricultură care s-au ridicat în perioada 2010 - 2012 la valoarea de 42.882,81 lei.
Toate elementele de fapt descrise mai sus rezultă din declarațiile coroborate ale martorilor xx (f.117-276 vol.I d.u.p., f.73-75, 117-119, 142, 166, 169 dosar rejudecare), precum și din documentația procedurii de concesionare a pășunilor comunei V (f.1-193 vol.II d.u.p.).
Nu se va reține ca fiind reală afirmația inculpatului că nu ar fi cunoscut implicarea soției sale în cooperativă, pentru motivele deja arătate mai sus.
Totodată, vor fi înlăturate afirmațiile martorilor care au arătat că soția inculpatului ar fi avut doar un rol organizatoric în firmă, atât timp cât din documentația depusă rezultă că aceasta a fost, așa cum s-a arătat mai sus, membru în cooperativă încă de la înființare, a avut semnătură în bancă și, practic, a fost una dintre cele două persoane care s-au implicat în funcționarea efectivă a cooperativei (cealaltă fiind martorul xx).
Tot neadevărată este și afirmația martorei xx că dumneaei nu și-ar fi dat seama că devine membru fondator al cooperativei, de vreme ce tocmai cunoștințele dumneaei în materie i-au determinat pe ceilalți membri ai cooperativei să o împuternicească pentru efectuarea formalităților de înregistrare a cooperativei și apoi să aibă grijă de actele acesteia.
Cu atât mai puțin poate fi reținută susținerea martorului xx că martora xx nu a avut nicio calitate în conducerea cooperativei, această afirmație fiind contrazisă chiar de actele firmei semnate și de acest martor în calitate, el însuși, de membru fondator.
În drept:
Calitatea de xx a inculpatului se circumscrie noțiunii de funcționar public, așa cum este aceasta definită de prevederile art.147 alin.1 raportat la art.145 din Codul penal de la 1969.
În perioada mai-iunie 2010, inculpatul a îndeplinit, în exercițiul atribuțiilor sale de primar (conform prerogativelor enumerate mai sus) o serie de acte și a luat o serie de decizii, și anume:
- a propus consiliului local concesionarea pășunilor, precum și numirea sa ca semnatar al contractelor de concesiune din partea autorității publice locale;
- s-a autodesemnat ca membru în comisia de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de concesionare a pășunilor comunale;
- a participat ca președinte la evaluarea ofertelor depuse pentru concesionarea pășunilor;
- a participat la stabilirea drept câștigătoare a licitației, pentru suprafața de 30 ha pășune comunală aflată în parcelele 112 și 123 trup I, precum și pentru suprafața de 16,95 ha pășune comunală aflată în parcelele 40,41 și 42, a X.
Este de necontestat că în aceste condiții, X a obținut un folos material în urma acțiunilor inculpatului, folos ce constă, pe de o parte, în utilizarea pășunilor concesionate (care apoi au adus venituri prin subînchiriere către cetățeni, aceștia plătind taxă cooperativei), iar pe de altă parte în subvenția în cuantum total de 42.882,81 lei obținută de la A.P.I.A. De altfel, acest aspect reiese și din afirmația martorului xx potrivit căreia în momentul de față cooperativa nu mai are activitate și urmează a fi desființată, pentru că nu mai are în concesiune pășuni și nu se mai justifică existența sa.
Totuși, instanța reține că pentru existența infracțiunii de conflict de interese, art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969 impune și condiția ca prin acțiunile inculpatului să se fi realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său sau alte persoane acolo indicate.
Or, în speță, deși cooperativa a obținut un folos material cuantificabil, nu același lucru se poate afirma și despre soția inculpatului, xx. Cu privire la aceasta, nu s-a demonstrat obținerea unui folos material, nici direct, nici indirect. Astfel:
- din filele de registru agricol corespunzătoare, precum și din proba cu martori administrată rezultă că familia xx nu a avut animale care să pășuneze pe imașul comunal;
- din actele contabile ale cooperativei rezultă că martora xx nu a obținut dividende sau alte beneficii din cooperativă; subvenția A.P.I.A. a intrat în patrimoniul cooperativei, și nicidecum în patrimoniul martorei xx;
- din aceleași acte rezultă că aceeași martoră nu a ridicat alți bani din cooperativă decât cei necesari achitării de diverse bunuri achiziționate prin martoră de către cooperativă și cei pe care martora i-a investit în cooperativă ca sprijin financiar - modalitate frecvent uzitată în România de asociați în cazurile în care entitatea juridică pe care o înființează se află în impas financiar.
Deși cooperativa este o entitate cu scop patrimonial, nu se poate determina un folos material concret de care să fi beneficiat martora xx de la data înființării cooperativei și până la data părăsirii acesteia de către martoră, în anul 2012.
Instanța mai reține că nici măcar în rechizitoriu nu se afirmă existența în concret a unui folos material în cazul acestei fapte, vorbindu-se doar despre aceea că inculpatul a creat "premisele obținerii unui folos patrimonial soției și implicit pentru sine";. Or, crearea unor astfel de premise, care raportat la cele de mai sus este, totuși, incontestabilă, nu este suficientă pentru pronunțarea în cauză a unei soluții de condamnare.
Față de toate aceste aspecte, având în vedere că nu este dată tipicitatea faptei, întrucât unul dintre elementele definitorii ale infracțiunii, și anume folosul material ce trebuia realizat, nu este dat, instanța va reține că raportat la această faptă sunt incidente prevederile art.16 alin.1 lit.b teza I din Codul de procedură penală, în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală și, în baza art.396 alin.5 din Codul de procedură penală, va dispune, în legătură cu procedura de concesionare a pășunilor comunale din V, achitarea inculpatului.
2. Cu privire la valorificarea Iazului Zărna
În fapt:
Iazul Zărna de pe raza comunei V era concesionat de inculpat, prin contractul de concesiune nr.XXXX, încă din data de xx.xx.xxxx. Prin acest contract se impunea concesionarului - astăzi inculpat - o serie de obligații, și anume:
- realizare scurgere de apă și decolmatare;
- transport pământ;
- revizuire baraj;
- revizuire călugăr.
În perioada în care inculpatul era primar, s-a realizat un control din partea autorității în materie - Administrația Națională Apele Române - în urma căruia s-a constatat, printre altele, că barajul de la iazul Zărna funcționa fără evaluarea stării de siguranță a acestuia (notificarea nr.XXX din data de xx.xx.xxxx).
Se reține și faptul că în perioada de la încheierea contractului de concesiune și până la valorificarea acestuia prin vânzare inculpatul în calitate de concesionar nu se dovedește că ar fi realizat niciuna dintre lucrările ce-i reveneau în obligație conform contractului încheiat.
Brusc, în momentul în care este sesizat de A.N. Apele Române, inculpatul găsește soluția valorificării iazului către sine, sens în care propune Consiliului local al comunei V două proiecte de hotărâri: unul privind trecerea iazului din domeniul public în cel privat al comunei și celălalt privind vânzarea iazului la licitație.
Ambele propuneri sunt însușite de către consiliu, în prezența inculpatului, care a susținut și oral necesitatea adoptării lor (H.C.L. nr.3 și 4, ambele din data de xx.xx.xxxx).
Licitația a avut loc, la aceasta participând doi ofertanți, dintre care unul a fost soția inculpatului, martora xx. Aceasta a și adjudecat bunul, celălalt ofertant fiind descalificat, întrucât din documentația depusă de acesta îi lipsea un înscris ce putea fi obținut cu ușurință de la autoritatea fiscală și care, indiferent de conținut, potrivit caietului de sarcini al procedurii, nu ar fi putut influența rezultatul acesteia.
Coofertantul descalificat a contestat soluția, comisia de analiză a contestațiilor respingând solicitările sale.
Deși prin dispozițiile inculpatului nr.XXX/xx.xx.xxxx și nr.XXX/xx.xx.xxxx, toate atribuțiile care puteau determina implicarea directă a acestuia în valorificarea iazului al cărui concesionar era au fost delegate către viceprimarul de atunci, martorul xx, inculpatul nu a respectat propriile sale dispoziții și s-a implicat mai departe în procedura de vânzare.
Astfel, inculpatul a emis dispoziția nr.X/xx.xx.xxxx, prin care a stabilit componența comisiei de evaluare și atribuire a contractului de vânzare a iazului Zărna, dispoziția nr.X/xx.xx.xxxx, prin care a fost cooptată pe lângă comisie numita xx în calitate de consultant, precum și dispoziția nr.X/xx.xx.xxxx prin care s-a stabilit componența comisiei de analiză a contestațiilor privind modul de atribuire la licitație publică a iazului Zărna.
Mai mult decât atât, fără ca legea să prevadă ca fiind necesară o astfel de formalitate, prin dispoziția nr.X/xx.xx.xxxx, inculpatul și-a expimat în mod direct și neechivoc (art.1) acordul față de punctul de vedere al comisiei de soluționare a contestațiilor care tocmai respinsese contestația depusă de contracandidatul soției inculpatului.
Nu în ultimul rând, se reține că deși clădirea Primăriei V are mai mult de o încăpere, iar inculpatul nu făcea parte din comisia de evaluare a ofertelor, licitația a avut loc, ostentativ, tocmai în biroul inculpatului.
Toate elementele de fapt descrise mai sus rezultă din declarațiile coroborate ale martorilor xx (f.184-218, 226-276 vol.I d.u.p., f.129, 141, 143, 151, 153-154 și 166 dosar rejudecare), precum și din documentația procedurii de valorificare a Iazului Zărna (f.1-170 vol.III d.u.p.).
Față de modalitatea în care se coroborează mijloacele de probă expuse anterior, instanța reține că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată și vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu.
În drept:
Fapta inculpatului xx, care în perioada ianuarie 2009 - februarie 2011, în exercitarea atribuțiilor sale de primar al comunei V, jud. Botoșani, a îndeplinit următoarele acte și a luat următoarele decizii:
- a propus Consiliului local al comunei V trecerea Iazului Zărna din proprietate publică în proprietatea privată a comunei, precum și vânzarea la licitație a acestui iaz;
- a emis dispozițiile nr.X/xx.xx.xxxx, prin care a stabilit componența comisiei de evaluare și atribuire a contractului de vânzare a iazului Zărna, nr.X/xx.xx.xxxx, prin care a fost cooptată pe lângă comisie numita xx în calitate de consultant, nr.X/xx.xx.xxxx, prin care s-a stabilit componența comisiei de analiză a contestațiilor privind modul de atribuire la licitație publică a iazului Zărna și nr.X/xx.xx.xxxx, prin care a manifestat expressis verbis acordul său față de punctul de vedere al comisiei de soluționare a contestațiilor care respinsese contestația depusă de contracandidatul soției inculpatului,
în urma acestor demersuri realizându-se în beneficiul soților xx un folos material concret ce constă în intrarea în patrimoniul lor, ca bun comun, a Iazului Zărna, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului este reprezentat de îndeplinirea actelor și luarea deciziilor mai sus arătate, demersuri date în competența sa ca primar, precum și de obținerea folosului material de către sine și de către soția sa, folos constând în intrarea în patrimoniul comun a bunului ce formează produsul infracțiunii - Iazul Zărna.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă valorii sociale constând în raporturile de serviciu pe care inculpatul trebuia să le protejeze, cu consecința realizării folosului material deja descris, iar raportul de cauzalitate dintre faptă și urmare este evident din modalitatea de desfășurare a evenimentelor indicată mai sus.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit.a) din Codul penal de la 1969. Astfel, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin comiterea acestei fapte.
În consecință, potrivit art.396 alin.2 din Codul de procedură penală, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat în calitate de autor, instanța urmează să stabilească o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.
Limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat sunt reprezentate de închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art.72 alin.1 din Codul penal de la 1969, instanța reține, pentru stabilirea duratei pedepsei, că inculpatul nu are antecedente penale (cazier la f.182 dosar), că este o persoană la deplină maturitate și care, deci, are capacitatea de a înțelege pe deplin consecințele faptelor sale și atitudinea pe care trebuie să o adopte în viitor.
Față de toate aceste circumstanțe reale și personale, instanța conchide că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum redus, respectiv 10 luni închisoare, este o măsură de constrângere suficientă, dar și un mijloc de reeducare eficient.
Cu privire la pedepsele complementare, art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969 ar impune aplicarea sancțiunii interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă, însă prevederile art.65 alin.3 din același cod condiționează aplicarea unei astfel de sancțiuni, chiar și în cazul în care textul din partea specială a codului impune o pedeapsă complementară, de stabilirea în concret a unei pedepse principale cu închisoarea de cel puțin 2 ani - condiție care în speță nu este îndeplinită. Ca atare. Instanța nu va aplica inculpatului pedepse complementare.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, instituție prevăzută de art.81 din Codul penal de la 1969.
Astfel, pedeapsa aplicată de către instanță este închisoarea pe o durată mai mică de 3 ani, iar inculpatul nu are nicio altă condamnare (f.182 dosar); în plus, ținând cont de vârsta inculpatului, de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea în concret a acesteia.
În consecință, în temeiul art.81 alin.1 din Codul penal de la 1969, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În concordanță cu prevederile art.82 din același cod, termenul de încercare urmează a fi fixat prin adiționarea a 2 ani la timpul stabilit pentru pedeapsa închisorii (10 luni), rezultând un termen de încercare de 2 ani și 10 luni.
Inculpatului i se va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal de la 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni și în cazul neexecutării obligațiilor civile.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat în vederea soluționării litigiului de față sunt de 566 lei în faza de urmărire penală și de 1300 lei în faza de judecată, însă inculpatul a fost achitat pentru una dintre infracțiuni și condamnat pentru cealaltă.
În consecință, făcând aplicarea art.274 alin.1, precum și a art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe inculpat la plata către stat a sumei totale de 933 lei (jumătate din total) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma 283 lei (jumătate din suma solicitată de parchet) în faza de urmărire penală, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.396 alin.5 raportat la art.16 alin.1 lit.b teza a I din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul xx, fiul lui xx, născut la data de xx în mun.xx, județulxx, cu domiciliul în xx, CNP: xx, cu privire la infracțiunea de conflict de interese (cu referire la procedura de concesionare a pășunilor comunale din V), prevăzută de art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art.5 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art.396 alin.2 din Codul de procedură penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese (cu referire la procedura de valorificare a Iazului Zărna), prevăzută de art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art.5 alin.1 din Codul penal.
În baza art. 81 alin. 1 și a art.82 din Codul penal de la 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru un termen de încercare de 2 ani și 10 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal de la 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni și în cazul neexecutării obligațiilor civile.
În baza art.274 alin.1, precum și a art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpat la plata către stat a sumei totale de 933 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma 283 lei în faza de urmărire penală, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei minute.
Pronunțată în ședință publică astăzi, xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE GREFIER
