Ucidere accident rutier. Jurisprudență Uciderea din culpă
| Comentarii |
|
Judecătoria DOROHOI Sentinţă penală nr. 17 din data de 11.07.2018
document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:
Dosar nr. XXXX/222/2015
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEȚUL BOTOȘANI
SENTINȚA PENALĂ NR. XX
Ședința publică din data de xx.xx.xxxx
Completul de judecată constituit din:
Președinte:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi
reprezentat de:
Procuror -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale privind pe inculpatul xx, fiul lui xx, născut la data de xx, în comuna xx, cu domiciliul în xx, CNP:xx, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.192 alin.1 și 2 din Codul penal.
Dezbaterile în ședință publică au avut loc la termenul din xx.xx.xxxx, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la termenul de astăzi.
Încheierea de ședință în care s-au consemnat aceste dezbateri face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de xx.xx.xxxx, emis în dosarul nr.XXXX/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, a fost trimis în judecată inculpatul I. D. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art.192 alin.1 și 2 din Codul penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței, în esență, că la data de xx.xx.xxxx, ora 8,45 în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare xx pe DJ 298 în localitatea Dumeni , comuna George Enescu, Jud. Botoșani, pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de trafic (asfalt umed, vizibilitate redusă, cer noros și ceață ) la Km 12+900 a surprins și accidentat pe numita xx, care se angajase prin loc nepermis și fără să se asigure, în traversarea drumului. Victima a suferit leziuni corporale în urma cărora la data de xx.xx.xxxx a decedat la Spitalul Clinic de Urgență Iași.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare a fost susținută pe următorul material probator: poces-verbal de sesizare din oficiu (f. 8 ds.), process-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și schița locului faptei (f.9-21 ds.), rezultat testare alcoolscop (f.96 ds.), notă telefonică Spitalul Județean Botoșani (f.25 ds.), raport verificare tehnică autoturism (f.22-23 ds.), adresă drum public f.24 ds.), raport de constatare- medico-legală (necropsie) xx (f.30-36), raport expertiză criminalistică și supliment (f.40-46, 48-50 ds), recoltare mostre sânge și rezultat alcoolemie xx (f.97-99ds), declarație persoană vătămată xx(f.53 ds.), declarații martori xx (82-85 ds.), fișe de cazier inculpat (f.86,87 ds), declarațiile inculpatului (f.89,90, 92, 93, 95 ds.) și alte înscrisuri în cauză (f.100-101,108-111 ds.).
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de xx.xx.xxxx, sub numărul XXXX/222/2015.
Prin încheierea de cameră preliminară din data de xx.xx.xxxx, s-au constatat legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală cu privire la inculpat, dispunându-se începerea judecății cu privire la acesta.
În cauză s-au constituit părți civile următorii: xx.
Acțiunea lor a fost îndreptată împotriva părții responsabile civilmente xx S.A., introdusă în cauză în acest scop.
xx a solicitat de la asigurator despăgubiri morale în cuantum de 200.000 euro, iar xx, xx au solicitat câte 70.000 euro cu același titlu. xx a solicitat, la rândul său, despăgubiri morale de 30.000 euro.
xx a solicitat daune materiale în cuantum de 35.000 lei și daune morale de 150.000 lei.
Spitalul Clinic de Urgență xx a solicitat să i se achite suma de 10.480,03 lei cu titlu de cheltuieli de îngrijire a victimei, iar Serviciul Județean de xx a pretins suma de 1244,40 lei cu titlu de cheltuieli de transport și asistență medicală acordate victimei.
În cursul procesului, partea responsabilă civilmente și părțile civile xx au depus un contract de tranzacție de care au solicitat să se ia act.
În scopul soluționării cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială, audiind atât martorii din lucrări, cât și cei propuși de părți.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în dimineața zilei de xx.xx.xxxx, orele 08.45, inculpatul xx circula, la volanul autoturismului marca Dacia înmatriculat sub nr. xx, prin localitatea Dumeni, com. George Enescu, jud. Botoșani, cu o viteză de 77-80 km/h, într-o zonă în care limita legală de viteză era 50 km/h.
Nu se poate reține că inculpatul circula cu cel mult 50 km/h, așa cum declară dumnealui, afirmația fiind contrazisă de conținutul raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză.
Carosabilul era umed, însă deși se afirmă că era ceață, nu s-a dovedit că aceasta ar fi redus în mod semnificativ vizibilitatea. De altfel, relațiile primite de la instituțiile de profil sunt contradictorii, din cele de la fila 195 vol.I dosar rezultând că în zonă a fost ceață doar în intervalul orar 13.00 - 16.00, iar din cele de la fila 74 vol.II dosar rezultând că în zonă s-au manifestat în ziua amintită și ceața, și chiciura.
Instanța va reține doar caracterul umed al carosabilului, dubiul profitând inculpatului, care prin reținerea unor condiții mai grele de trafic ar fi afectat, întrucât limita legală de viteză de care ar trebui să țină cont instanța ar fi de 30 km/h în loc de limita obișnuită de 50 km/h (art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002).
La un moment dat, pe carosabil a pătruns numita xx în vârstă de 64 de ani, care circula pe partea stângă a drumului, în sensul spre autoturismul condus de inculpat, și care fără să se asigure, s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis.
Deși inculpatul intrase din timp pe contrasens cu scopul de a o ocoli, acțiunea victimei de a pătrunde pe carosabil și viteza cu care inculpatul circula au făcut ca inculpatul să nu mai poată evita impactul autovehiculului cu aceasta, așa încât victima a fost acroșată de autoturismul inculpatului cu partea fronto-laterală dreaptă, victima căzând pe parbrizul mașinii și apoi pe carosabil.
După accident, victima a fost deplasată de ambulanță la Spitalul mun. xx, apoi la Spitalul Județean xx după care la Spitalul Clinic de Urgență "xx unde victima a și decedat, în urma leziunilor provocate și a complicațiilor apărute, la data de xx.xx.xxxx.
Din raportul de necropsie XXXX din xx.xx.xxxx (primit la data de xx.xx.xxxx) a rezultat că moartea numitei xx a fost violentă, s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecutivă contuziei cerebrale, hamoragiei subarahnoidiene și edemului cerebral difuz, produse în cadrul unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral acut închis și fractură ambe oase gamba stângă, complicate în evoluție cu bronhopneumonie, produse ca urmare a lovirii urmate de cădere în cadrul unui accident rutier, între leziuni și deces existând o legătură indirectă de cauzalitate.
Toate elementele de fapt descrise mai sus rezultă din declarațiile martorilor xx(f.82-83 d.u.p., f.204 vol.I dosar), xx (f.84-85 d.u.p.), din procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.9-21 d.u.p.), din raportul medico-legal de necropsie nr.XXXX/xx.xx.xxxx întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași (f.30-36 d.u.p.), din raportul de experzită criminalistică nr.XXX/xx.xx.xxxx întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, așa cum a fost acesta rectificat prin adresa nr.XX/XX/xx.xx.xxxx (f.40-46, 48-49 d.u.p.); din raportul de constatare auto din data de xx.xx.xxxx (f.22-23 d.u.p.).
Față de modalitatea în care se coroborează mijloacele de probă expuse anterior, instanța reține că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată și vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, instanța constată că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, ducând la o succesiune de două legi penale posibil a fi aplicate inculpatului în baza principiului aplicării legii penale mai favorabile.
Art. 5 din Noul Cod penal prevede că ";în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.";
Condițiile de aplicare a art. 5 din noul Cod penal privesc, în mod cumulativ, existența unei situații tranzitorii, incriminarea faptelor săvârșite în legi penale succesive, condiția ca pricina să nu fi fost soluționată în mod definitiv și, evident, existența unei legi penale mai favorabile între legile succesive.
În determinarea legii penale mai favorabile infractorului, trebuie avute în vedere trei criterii: condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală și sancțiunile penale.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive în raport cu normele și instituțiile care influențează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Prin compararea legilor și determinarea legii mai favorabile infractorului, nu trebuie să se ajungă la combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile succesive. Legea mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată infractorului dintre legile penale succesive.
Totodată, instanța reține că în același sens este și Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal actual, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează a stabili care lege este mai favorabilă inculpatului printr-o analiză globală, verificând toate instituțiile de drept penal aplicabile în concret faptei din cele două legi penale succesive.
Din analiza textelor legale incriminatoare, instanța constată că infracțiunea pentru care inculpatul este judecat este prevăzută de art.178 alin.1 și 2 din Codul penal de la 1969, precum și de art.192 alin.1 și 2 din Codul penal actual.
Instanța reține că dacă limitele de pedeaspă stabilite prin cele două acte normative succesive sunt aceleași, în cauză există posibilitatea reținerii de circumstanțe atenuante, în cazul cărora dispozițiile legale din Codul penal de la 1969 cuprind o enumerare cu titlu exemplificativ (art.74 din cod), ceea ce este mai favorabil inculpatului decât enumerarea limitativă de la art.75 din Codul penal actual. Totodată, posibilitatea dispunerii suspendării condiționate a executării (posibilitate oferită doar de dispozițiile art.81 și urm. din Codul penal de la 1969) nu există în codul actual, or acest tip de suspendare este mai avantajos prin prisma imposibilității impunerii de obligații în sarcina inculpatului.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal de la 1969, lege raportat la care urmează a se realiza încadrarea juridică a faptei comise de inculpat.
În drept, fapta inculpatului xx care la data de xx.xx.xxxx a accidentat-o pe victima xx în urma faptului că nu a respectat viteza legală și astfel nu a putut evita impactul autoturismului pe care îl conducea cu victima, care se angajase în traversare prin loc nepermis și fără a se asigura, ceea ce a determinat, la data de xx.xx.xxxx, decesul victimei, inculpatul nesocotind, astfel, dispozițiile legale pentru efectuatea activității de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1 și 2 din Codul penal de la 1969.
Inculpatul a încălcat în acțiunea sa prevederile art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, potrivit cărora "limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h";, precum și pe cele ape art.48 din aceeași ordonanță, în conformitate cu care "conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță";.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului este reprezentat de acțiunea de conducere a autoturismului marca Dacia înmatriculat sub nr. xx, de așa manieră încât a determinat accidentarea victimei.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă valorii sociale constând în dreptul la viață al persoanei. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din modul în care au fost produse leziunile victimei, care a fost rănită inițial la piciorul stâng, fracturându-i-se ambele oase ale gambei, după care a fost basculată pe partea inferioară dreaptă a parbrizului, după care a fost proiectată înainte, pe șosea.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin culpă fără prevedere, formă de vinovăție prevăzută de art.19 alin.1 pct.2 lit.b) din Codul penal de la 1969. Astfel, inculpatul a putut și trebuia să prevadă posibilitatea ca victima să fie lovită prin nerespectarea normelor rutiere de către sine, însă nu a prevăzut acest rezultat.
În consecință, potrivit art.396 alin.2 din Codul de procedură penală, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat în calitate de autor, instanța urmează să stabilească o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat sunt reprezentate de închisoare de la 2 la 7 ani.
La stabilirea limitelor de pedeapsă ce vor fi aplicate în prezenta cauză, instanța va reține că, așa cum rezultă din declarația martorului xx (f.90 vol.II dosar), inculpatul a avut anterior producerii accidentului o conduită ireproșabilă, la locul de muncă, precum și în general, și cu atât mai mult pe șosea.
Față de aceste aspecte, instanța va reține incidența dispozițiilor art.74 alin.1 lit. a din Codul penal de la 1969, ca circumstanță atenuantă aplicabilă în speță, și va stabili pedeapsa principală în acord cu prevederile art.76 alin.1 lit.d din același cod, și anume sub minimul special de 2 ani, până la minimul general.
Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art.72 alin.1 din Codul penal de la 1969, instanța reține, pentru stabilirea duratei pedepsei, că inculpatul nu are antecedente penale (cazier la f.77 vol.II dosar), că este o persoană la deplină maturitate și care, deci, înțelege pe deplin consecințele faptelor sale și atitudinea pe care trebuie să o adopte în viitor.
Față de toate aceste circumstanțe reale și personale, instanța conchide că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum redus, respectiv 1 an închisoare, este o măsură de constrângere suficientă, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, instituție prevăzută de art.81 din Codul penal de la 1969.
Astfel, pedeapsa aplicată de către instanță este închisoarea pe o durată mai mică de 3 ani, iar inculpatul nu are nicio altă condamnare (f.77 dosar); în plus, ținând cont de vârsta inculpatului, de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea în concret a acesteia.
În consecință, în temeiul art.81 alin.1 din Codul penal de la 1969, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În concordanță cu prevederile art.82 din același cod, termenul de încercare urmează a fi fixat prin adiționarea a 2 ani la timpul stabilit pentru pedeapsa închisorii (1 an), rezultând un termen de încercare de 3 ani.
Inculpatului i se va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal de la 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni și în cazul neexecutării obligațiilor civile.
Față de prevederile obligatorii ale art.7 alin.1 rap. la art.3 și la pct.3 din anexa la Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, instanța va dispune prelevarea de la condamnat a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Inculpatul xx a solicitat ca instanța să dispună prelungirea dreptului de circulație.
Potrivit alin. 6 al art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, instanța de judecată poate dispune prelungirea dreptului de circulație cu câte cel mult 30 de zile, dar numai până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În raport cu aceste prevederi, textul de lege neimpunând condiții suplimentare pentru acordarea dreptului de circulație și având în vedere și prevalența prezumției de nevinovăție, instanța găsește cererea de față întemeiată și, în consecință, urmează a o admite.
Cu privire la acțiunea civilă, instanța constată, mai întâi, că între persoana responsabilă civilmente și părțile civile xx a fost încheiată o tranzacție, condițiile încheierii acesteia ne contravenind niciunui text de lege incident în cauză.
În temeiul art.397 alin.1 raportat la art.23 alin.1 din Codul de procedură penală, instanța va lua act de tranzacția încheiată între părțile civile susamintite și partea responsabilă civilmente, conform contractului de tranzacție încheiat la data de xx.xx.xxxx și înregistrat la aceasta din urmă sub nr.XXX/xx.xx.xxxx (filele 110-114 dosar), iar actul respectiv a constitui parte integrantă din prezenta hotărâre.
Raportat la pretențiile celorlalte părți civile, instanța reține că în persoana inculpatului sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de părțile civile xx, Spitalul Clinic de Urgență "xxși Serviciul Județean de xx.
Astfel, inculpatul a săvârșit o faptă ilicită - infracțiunea pentru care este judecat; aceasta a produs rănirea și apoi decesul victimei xx astfel că au rezultat prejudicii după cum urmează:
- un prejudiciu material produs în patrimoniul părții civile xx constând în cheltuielile efectuate de aceasta cu îngrijirea victimei (medici, tratament), înmormântarea acesteia și praznicele tradițional ortodoxe, precum și prin pierderea biletului de avion, atunci când a aflat despre decesul mamei sale și a trebuit să renunțe la călătoria spre țara în care lucrează;
- un prejudiciu moral produs tot părții civile xx fiica victimei cu care aceasta din urmă ținea constant legătura;
- un prejudiciu material cauzat Spitalului Clinic de Urgență xx constând în cheltuielile de îngrijire a victimei;
- un prejudiciu material cauzat Serviciului Județean de xx constând în cheltuieli de transport și asistență medicală acordate victimei.
Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciile de mai sus rezultă din însăși modalitatea de comitere a faptei, iar vinovăția a fost descrisă în cadrul analizei laturii penale a cauzei.
Ceea ce trebuie analizat este cuantumul prejudiciilor solicitate.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de numita xx instanța reține că legiuitorul și jurisprudența nu oferă criterii clare de evaluare a prejudiciului de natură morală. În orice caz, însă, trebuie avută în vedere împrejurarea că pierderea intempestivă a unui membru de familie generează o suferință psihică intensă.
În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda rudelor victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani - de aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, și nu prejudiciul ca atare.
Consecințele negative suferite de fiică în plan psihic și afectiv prin pierderea fără veste a mamei sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit suferința astfel provocată.
La stabilirea despăgubirilor ce urmează a fi acordate, instanța are în vedere faptul că pentru fiică, mama, indiferent de vârstă, dar care, de altfel, nu avea decât 64 de ani, rămâne o ființă specială și la care aceasta se întoarce mereu cu drag, câtă vreme mama este în viață.
Raportat la aceste aspecte, instanța stabilește despăgubirile la care este îndreptățită partea civilă xx la suma de 100.000 lei.
Prin documentația depusă și prin martorii audiați, aceeași parte civilă a dovedit daune materiale constând în cheltuielile făcute cu îngrijirea victimei (medici, tratament), înmormântarea acesteia și praznicele tradițional ortodoxe, precum și prin pierderea biletului de avion, atunci când a aflat despre decesul mamei sale și a trebuit să renunțe la călătoria spre țara în care lucrează, daune care se ridică la valoarea totală de 40.900 lei (avion - 900 lei, echivalentul a 200 euro; restul - celelalte cheltuieli).
Prin documentația depusă la f.112 d.u.p., Spitalul Clinic de Urgență "xx a dovedit un prejudiciu constând în cheltuieli de îngrijire a victimei în valoare totală de 10.480,03 lei.
De asemenea, prin documentația depusă la f.113 d.u.p., Serviciul Județean de xx a dovedit un prejudiciu constând în cheltuieli de transport și asistență medicală acordate victimei în valoare totală de 1244,40 lei.
În temeiul dispozițiilor art.1357 și 1391 alin.2 din Codul civil, inculpatul ar trebui obligat la plata prejudiciilor cuantificate cum s-a arătat mai sus. Instanța are, însă, în vedere și dispozițiile art.54 și 55 din Legea nr.136/1995, în conformitate cu care acțiunea în despăgubiri pentru pagube produse în accidente rutiere se îndreaptă împotriva asiguratorului RCA (în cazul de față - xxx conform documentației aflate la f.100-101 d.u.p.), iar plata despăgubirii se face direct de către asigurator persoanelor păgubite.
În acord cu acest text de lege este și art.26 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobate prin Ordinul C.S.A. nr.14/2011, care enumeră expres prejudiciile cauzate prin deces, inclusiv pe cele cu caracter nepatrimonial, printre prejudiciile pentru care asiguratorul RCA are obligația de a acorda despăgubiri.
Mai trebuie amintit, pe de altă parte, că din păcate o contribuție la producerea accidentului a avut-o și victima. Aceasta, intrând pe carosabil fără să se asigure și dorind să traverseze prin loc nepermis, a încălcat prevederile art.167 alin.1 lit.d din H.G. nr.1391/2006, potrivit cărora "se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora (...)să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise";, determinând astfel incidența în cauză a dispozițiilor art.72 alin.2 și 4 din O.U.G. nr.195/2002, potrivit cărora "pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor";, iar "pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poarta întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector";.
Față de prevederile art.1371 din Codul civil, instanța reține o culpă de 50% a victimei în producerea accidentului, rămânând în sarcina inculpatului diferența de 50%.
În consecință, acțiunea civilă va fi admisă în parte, iar despăgubirile pe care urmează să le achite partea responsabilă civilmente către părțile civile sunt următoarele:
- către xx suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 20.450 lei cu titlu de daune materiale;
- către Spitalul Clinic de xx, suma de 5240,02 lei cu titlu de cheltuieli de îngrijire a victimei;
- către Serviciul Județean xx, suma de 622,20 lei cu titlu de cheltuieli de transport și asistență medicală acordate victimei.
Față de admiterea doar în parte a pretențiilor civile, instanța va dispune compensarea în tot a cheltuielilor judiciare cu apărătorii efectuate de partea civilă xx și de partea responsabilă civilmente.
Totodată, în baza art.274 alin.1 și 3 din Codul de procedură penală, inculpatul va fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către stat a sumei de 3555 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 2255 de lei din cursul urmăririi penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Condamnă pe inculpatul xx fiul lui xx, născut la data de xx în comuna xx jud. xx cu domiciliul în sat. xx, CNP: xx la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1 și 2 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art.76 alin.1 lit.d raportat la art.74 alin.1 lit.a din Codul penal de la 1969, precum și cu aplicarea art.5 alin.1 din Codul penal actual.
În baza art. 81 alin. 1 din Codul penal de la 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 din Codul penal de la 1969, stabilește un termen de încercare de 3 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal de la 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni și în cazul neexecutării obligațiilor civile.
În baza art.7 alin.1 rap. la art.3 și la pct.3 din anexa la Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de la condamnat a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Admite cererea inculpatului de prelungire drept de circulație.
În temeiul art. 111 alin. 6 din OUG 195/2002, prelungește dreptul de circulație al inculpatului pentru 30 de zile, începând cu data de xx.xx.xxxx și până la data de xx.xx.xxxx inclusiv.
În temeiul art.397 alin.1 raportat la art.23 alin.1 din Codul de procedură penală, ia act de tranzacția încheiată între părțile civile xx pe de o parte, și partea responsabilă civilmente xx pe de altă parte, conform contractului de tranzacție încheiat la data de xx.xx.xxxx și înregistrat la aceasta din urmă sub nr.XXX/xx.xx.xxxx (filele 110-114 dosar), care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În temeiul art.397 alin.1 și al art.25 din Codul de procedură penală, raportate la art.1357, 1371 alin.1, 1391 alin.2 din Codul civil, la art.49, 50, 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și la art. 26 alin. l lit. a din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/2011, admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile xx CNP: xx, Spitalul Clinic de Urgență xx cu sediul în xx Iași și Serviciul Județean de xx cu sediul în mun. xx împotriva părții responsabile civilmente xx
Obligă pe partea responsabilă civilmente să achite părții civile xx suma de 20.450 lei cu titlu de daune materiale, precum și suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe partea responsabilă civilmente să achite părții civile Spitalul Clinic de Urgență xx suma de 5240,02 lei cu titlu de cheltuieli de îngrijire a victimei.
Obligă pe partea responsabilă civilmente să achite părții civile Serviciul Județean de xx suma de 622,20 lei cu titlu de cheltuieli de transport și asistență medicală acordate victimei.
Compensează în tot cheltuielile judiciare cu apărătorii efectuate de partea civilă xx și de partea responsabilă civilmente.
În baza art.274 alin.1 și 3 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către stat a sumei de 3555 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 2255 de lei din cursul urmăririi penale.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei minute.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, GREFIER,
