Constatarea prescripţiei executării pedepsei. Jurisprudență Prescripţii
| Comentarii |
|
Tribunalul CĂLĂRAŞI Sentinţă penală nr. 16 din data de 17.03.2016
Titlu: constatarea prescripției executării pedepsei
Tip speță: sentință penală
Număr speță: 16
Data speță: 17 martie 2016
Domeniu asociat: Prescripția executării pedepsei
Conținut speță: Pe rol judecarea cererii formulată de condamnatul B.M., având ca obiect constatarea prescripției executării pedepsei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat C.S., pentru petentul B.M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat C.S, pentru contestatorul B.M., având cuvântul, solicită admiterea cererii și să se constate intervenită prescripția a executării pedepsei de 4 ani închisoare ce a fost dispusă împotriva inculpatului și să se aibă în vedere că nu sunt aplicabile dispozițiile deciziei de care s-a făcut vorbire anterior întrucât acolo se face o diferență netă între emiterea mandatului internațional și emiterea unui mandat în condițiile similare sau asimilate unei cereri de extrădare. Consideră că inculpatul nu se află în această ipoteză a unei cereri de extrădare făcută cu privire la acesta, astfel încât, această emitere a mandatului nu operează cu întreruperea termenului de prescripție, care ar avea ca efect ineficacitatea și reluarea unui nou termen de prescripție, după momentul comunicării acestui mandat.
Solicită să se constate că executarea pedepsei este prescrisă prin efectul trecerii timpului. Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită admiterea contestației, având în vedere că de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, 16.01.2007, au trecut 9 ani, au fost efectuate acte de emiterea mandatului european de arestare, nu s-au făcut demersuri pentru extrădare, cu alte cuvinte, este îndreptățit contestatorul să solicite constatarea prescripției.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 09.02.2016 sub nr.178/116/2016, petentul B.M. a solicitat instanței să constate prescrisă executarea pedepsei de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pedeapsă ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.109/31.05.2006, în dosarul nr.190/P/2006, definitivă prin decizia penală nr.196/16.01.2007 a ÎCCJ - Secția penală.
Arată că hotărârea de condamnare sus-amintită a rămas definitivă la data de 16.01.2007, dată în raport de care, conform 126 Cp și 162 lit. b C.p. s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei la data de 16.01.2016.
Din oficiu s-a dispus atașarea dosarului de fond nr.190/P/2006 al Tribunalului Călărași, a dosarului 6573/2/2006 al Curții de Apel București - Secția I Penală și al dosarului cu același număr unic al ÎCCJ - Secția Penală, din actele acestor dosare și din datele cuprinse în referatul Compartimentului executări penale din cadrul Tribunalului Călărași din 19.02.2016 rezultând că, prin sentința penală nr.109/31.05.2006 pronunțată în dosarul nr.190/P/2006 al Tribunalului Călărași a fost condamnat petentul B M la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 C.p. rap. la art.211 alin.1, 2 lit. b și c și alin.2 ind.1 lit. a C.p., rămasă definitivă (după respingerea apelului petentului prin decizia penală nr.695/02.10.2006 a C.A. București - Secția I Penală) prin respingerea recursului prin decizia penală nr.196/16.01.2007 a ÎCCJ - Secția penală.
Se mai reține că a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.152/2007 la data de 16.01.2007, la data de 12.04.2007 fiind emis și mandatul european de arestare nr.2/2007, acestea nefiind puse în executare până la data sesizării instanței cu prezenta contestație.
Constată că termenul de prescripție calculat în conformitate cu dispozițiile art.162 alin.1 lit.b C.p. s-a împlinit, că nu se poate reține existența vreunei cauze de întrerupere în sensul art.163 Cp, că nu operează nici cauza de suspendare prevăzută de art.33 din Legea 302/2004 cu ref. la art.127 din C.p. 1968, în sensul stabilit prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr.2/2012 de către ÎCCJ (mandatul european de arestare nefiind transmis direct autorităților judiciare ale unui stat pe teritoriul căruia să fi fost localizat petentul), motive pentru care apreciază ca întemeiată, urmând a o admite, contestația formulată de contestatorul B.M. și a constata prescrisă executarea pedepsei de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pronunțată de către Tribunalul Călărași prin sentința penală nr.109/31.05.2006, în dosarul nr.190/P/2006, definitivă prin decizia penală nr.196/16.01.2007 a ICCJ - Secția penală.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului conform art.275 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.598 alin.1 lit.d C.p.p. cu referire la dispozițiile art.161 - 162 alin.1 lit.b C.p., admite contestația formulată de contestatorul B.M. și constată prescrisă executarea pedepsei de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pronunțată de către Tribunalul Călărași prin sentința penală nr.109/31.05.2006, în dosarul nr.190/P/2006, definitivă prin decizia penală nr.196/16.01.2007 a ICCJ - Secția penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 martie 2016.
