CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA ÎNCHEIERII JUDECĂTORULUI DE CAMERĂ PRELIMINARĂ PRIN CARE S-A MENŢINUT MĂSURA ARESTĂRII PREVENTIVE
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă penală nr. 2 din data de 24.02.2014
Prin încheierea din 11 februarie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. 6046/740/2013/a1 al Judecătoriei Alexandria, în baza art. 207 alin. 4 Cpp., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S.C., măsură ce a fost menținută.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin încheierea nr. 19 din 6 noiembrie 2013 a aceleiași instanțe, inculpatul S.C. a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, în baza art. 149/1 Cpp., rap. la art. 148 alin. 1, lit. c și f Cpp., conform legii în vigoare la acea dată, măsura fiind prelungită ulterior.
La luarea măsurii preventive și, ulterior, la prelungirea și menținerea acesteia s-a avut în vedere că din materialul probator administrat, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit în data de 19.07.2013 respectiv perioada 30.08.2013 - 28.10.2013, infracțiunile de furt și furt calificat.
S-a reținut incidența cazurilor prevăzute de art.148 lit. c și f Cpp., în sensul că faptele sunt prevăzute de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile determinat de gradul ridicat de pericol social, având în vedere modalitatea de comitere a faptei și prejudiciul cauzat.
Aceste aspecte se circumscriu dispozițiilor art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, în sensul existenței temeiurilor care justifică măsura preventivă luată împotriva inculpatului, sub aspectul necesității acesteia, dat fiind pericolul pentru ordinea publică, precum și sub aspectul proporționalității ei cu scopul urmărit, având în vedere numărul mare de infracțiuni (7 fapte) săvârșite înainte de trimiterea în judecată.
Potrivit art. 207 alin. 4 și 6 Cpp., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpatul S.C., în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, judecătorul de cameră preliminară al instanței de fond a apreciat că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate.
Astfel, din materialul probator administrat la urmărirea penală se reține că:
La data de 19.07.2013, orele 12.00-15.00, inculpatul S.C. a sustras mai multe bunuri din locuința părții vătămate L.A. care îl găzduia, cauzând un prejudiciu total de 1400 lei (recuperat parțial), iar în perioada 30.08.2013 - 28.10.2013, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, a sustras o bicicletă de pe casa scării blocului -- de pe strada -- din municipiul A. , aparținând părții vătămate M.N.I. precum și mai multe bunuri din locuințele altor părți vătămate, în interiorul cărora a pătruns prin efracție și escaladare, atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte, cauzând un prejudiciu total de 5250 lei (recuperat parțial).
De asemenea, se constată că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal și prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației, faptele săvârșite se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 Cpp.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul, solicitând lăsarea în libertate, pe motiv că a recunoscut faptele, chiar la urmărirea penală.
Examinând contestația potrivit motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului constată că nu este întemeiată.
În deplin acord cu opinia exprimată în incheierea atacată, se apreciază că și în această etapă procesuală, sub imperiul noului Cod de procedură penală, sunt întrunite cerințele impuse de art. 223 alin. 2 Cpp., privitoare la condițiile în care poate fi luată măsura arestării preventive, în sensul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a unor infracțiuni pentru care și actualul Cod penal prevede pedeapsa închisorii mai mare de cinci ani (art. 229 alin. 2 Cp - furt calificat).
Nu poate fi omis aspectul că inculpatul, înainte de săvârșirea faptelor ce formează obiectul prezentei cauze, a mai săvârșit alte infracțiuni de același gen, neînțelegând nimic din clemența autorităților, continuând să pătrundă în locuințele mai multor persoane fizice, prin efracție și escaladare, atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte pentru a le sustrage bunurile.
Toate acestea denotă o periculozitate sporită a inculpatului, o amenințare reală pentru ordinea publică și pentru siguranța comunității care și-ar vedea periclitate locuințele și avutul personal în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă se mențin, față de dispozițiile art. 207 alin. 4 Cpp., măsura este apreciată ca fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și proporțională cu scopul urmărit - buna desfășurare a procesului penal.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 205 Cpp., contestația s-a respins ca nefondată, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 275 alin. 2 Cpp.
