Contopire. Pedeapsa rezultată ca urmare a revocării liberării condiţionate şi a contopirii cu restul rămas neexecutat este o pedeapsă unică şi indivizibilă
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 1671 din data de 15.06.2015
Prin sentința penală nr. 2147/21.07.2014 a Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:
"În baza dispozițiilor art. 585 Cod procedură penală raportat la art. 36 al. 2, art. 33 lit. a și art. 34 lit. b, art. 35 alin. 3 Cod penal, admite cererea de modificare de pedepse formulată de petentul condamnat B, recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Iași, cu privire la pedepsele aplicate prin: sentința penală nr. 291/NCPP/2014 pronunțată în dosarul cu nr. 9916/99/2013* al Tribunalului Iași, sentința penală cu nr. 3171/NCPP/07.11.2014 pronunțată în dosarul cu nr. 484/245/2014* al Judecătoriei Iași,
Constată că infracțiunile de: "trafic de minori"; prev. și ped. de prevăzută de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a și b C.pen din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen din 1969, art. 13 Cod penal și 1969 și art. 5 din Codul penal, pentru a cărei săvârșire i-a fost aplicată petentului pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen din 1969 prin sentința penală nr. 291/NCPP/2014 pronunțată în dosarul cu nr. 9916/99/2013* al Tribunalului Iași, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 848/22.12.2014 a Curții de Apel Iași (data săvârșirii faptei 07.2013-6.08.2013), "furt calificat"; prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru a cărei săvârșire i-a fost aplicată aceluiași petent pedeapsa de 2732 de zile închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b C.pen prin sentința penală cu nr. 3171/NCPP/07.11.2014 pronunțată în dosarul cu nr. 484/245/2014* al Judecătoriei Iași, menținută și definitivă prin decizia penală nr. 174/04.03.2015 a Curții de Apel Iași (data săvârșirii faptei 05.03.2013) au fost săvârșite în stare de concurs real de infracțiuni.
În temeiul dispozițiilor art. 35 alin. 3, 36 al. 2, art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal din 1969, dispune contopirea pedepselor de: 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen din 1969 aplicată prin sentința penală nr. 291/NCPP/2014 pronunțată în dosarul cu nr. 9916/99/2013* al Tribunalului Iași, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 848/22.12.2014 a Curții de Apel Iași (data săvârșirii faptei 07.2013-6.08.2013); 2732 de zile închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b C.pen aplicată prin sentința penală cu nr. 3171/NCPP/07.11.2014 pronunțată în dosarul cu nr. 484/245/2014* al Judecătoriei Iași, menținută și definitivă prin decizia penală nr. 174/04.03.2015 a Curții de Apel Iași (data săvârșirii faptei 05.03.2013), condamnatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară cea mai grea de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen.";.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență următoarele:
Având în vedere datele la care au fost comise infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele menționate, precum și datele la care aceste sentințe au rămas definitive cererea acestuia de contopire este întemeiată, infracțiunile fiind comise în perioada 07.2013-06.08.2103, respectiv 5.03.2013, în condițiile concursului real prevăzut de art.33 lit. a Cod penal, mai înainte ca petentul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Ambele infracțiuni pentru care a fost condamnat prin sentințele penale amintite au fost comise în cursul termenului de definitivare al liberării condiționate din executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 371/30.05.2006 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 406/05.02.2009 a ÎCCJ.
În soluționarea cererii de contopire, instanța a făcut aplicarea vechiului cod penal.
Astfel, instanța a reținut și faptul că fiecare dintre cele două pedepse este rezultatul aplicării dispozițiilor art. 61 C.pen, prin contopirea restului rămas neexecutat de 2732 zile închisoare cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite în cursul termenului de definitivare a liberării, cu aplicarea, în prima situație, a unui spor de pedeapsă de 1 an închisoare.
Dată fiind instituția juridică pe care o valorifică acest mecanism de stabilire al pedepsei, nu se impune descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente, mai exact, în fiecare caz, în pedeapsa aplicată, rest de pedeapsă și spor, întrucât, urmare a revocării liberării condiționate și a contopirii pedepsei aplicate cu restul rămas neexecutat, a rezultat câte o pedeapsă unică, indivizibilă.
În vechiul cod, revocarea liberării condiționate are un tratament sancționator specific, similar cu cel reglementat de art. 39 alin. 2 C.pen în considerarea stării de recidivă postcondamnatorie, fără a impieta asupra stării de recidivă, care se reține și care trebuie valorificată. Pe cale de consecință, atâta vreme cât se admite că, în aplicarea dispozițiilor codului penal din 1969 (spre deosebire de noul cod penal) starea de recidivă se valorifică cu prioritate față de pluralitatea sub forma concursului de infracțiuni, nu există nici un motiv ca această stare de recidivă să nu se valorifice cu prioritate și în situația în un condamnat săvârșește o nouă infracțiune, în aceeași stare de recidivă, dar în termenul de definitivare al liberării condiționate.
Această concluzie se verifică și prin raportare la situația în care instanța ar fi învestită cu judecarea a două infracțiuni concurente, una săvârșită în timpul termenului de definitivare a liberării condiționate, iar cea de a doua după împlinirea acestui termen: instanța urmează a stabili pedeapsa pentru fiecare dintre infracțiunile concurente, (respectiv pentru prima prin contopirea cu restul rămas neexecutat ca urmare a liberării), iar de abia ulterior se va face aplicarea normelor care sancționează pluralitatea de infracțiuni. Nu există nici un motiv pentru care, în cazul rezolvării antecedenței penale pe cale separată, să se procedeze de o altă manieră. Cu alte cuvinte, pedeapsa rezultată ca urmare a revocării liberării condiționate și a contopirii cu restul rămas neexecutat este o pedeapsă unică și indivizibilă.
De altfel, o pedeapsă rezultantă se poate descontopi în pedepsele componente, or, pedeapsa rezultantă urmare a revocări liberării condiționate din executarea pedepsei nu este formată din pedepse componente, ci din contopirea pedepsei aplicate cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat.
Instanța a găsit necesară aplicarea sporului, aceasta fiind reclamată de însuși mecanismul gândit de legiuitor în stabilirea sistemului de sancționare al concursului de infracțiuni. Astfel, legiuitorul a optat pentru un sistem intermediar, sistemul cumulului juridic, care preia elementele pozitive din celelalte două sisteme de sancționare, respectiv cel al cumulului aritmetic și cel al absorbției. Daca cumulul aritmetic prezintă dezavantajul faptului că inculpatul execută în întregime toate pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, neexistând, de cele mai multe ori șansa concretă la reintegrare socială, sistemul absorbției prezintă dezavantajul că, odată ce a săvârșit o infracțiune gravă, pentru care a primit o pedeapsă cu închisoarea mai mare, infractorul se vede încurajat în a comite și alte infracțiuni, a căror pedeapsă, mai mică, se absoarbe în prima pedeapsă. În afara acestor considerații pur teoretice, în speța concretă, inculpatul a fost condamnat prin două hotărâri judecătorești, la 2 pedepse principale, una de 9 ani închisoare și una de 2732 zile închisoare ( peste 7 ani și 6 luni închisoare). În aceste condiții, dată fiind activitatea infracțională relativ amplă, care a fost reținută în sarcina inculpatului, din care reiese perseverența infracțională a acestuia, precum și faptul că diferența dintre cele două pedepse (de 9 ani închisoare respectiv nu este într-atât de mare încât să fie justificată absorbirea integrală a celei mai mici, pentru corecta reflectare a perseverenței infracționale (care stă la baza reglementării pluralității de infracțiuni), se impune sporirea pedepsei celei mai grele, de 9 ani închisoare, la 10 ani închisoare.
