Contestaţie împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Termen de decădere. Inadmisibilitatea exercitării căii de atac omisso medio
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 1401 din data de 15.06.2015
Prin sentința penală nr. 1401/27.04.2015, instanța a dispus:
« În baza art.56 din Legea nr.254/2014, respinge contestația formulată de petentul condamnat D., deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii nr.107/19.02.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Iași»
Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile de ordin procedural pentru soluționarea pe fond a plângerii formulate, întrucât contestatorul a formulat plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate mult după pretinsa încălcare a drepturilor, respectiv la data de 28.01.2015, după împlinirea termenului legal de decădere de 10 zile prevăzut de art.56 alin.2.
În acest sens, reținem că, potrivit art.1 din Legea nr.254/2013, "executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate se realizează în conformitate cu dispozițiile Codului penal, ale Codului de procedură penală și ale prezentei legi.";
Potrivit dispozițiilor art.268 Cod procedură penală "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului si nulitatea actului făcut peste termen.˝
Interpretând consecințele nerespectării termenelor prevăzute de lege pentru exercitarea drepturilor procedurale, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.XV/2009 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii a statuat următoarele : "Interpretand dispozitiile art. 278 alin. 3 si art.2781 alin. 2 din Codul de procedura penala (în vigoare la acea dată, n.ns.) sub aspectul naturii juridice a termenelor, stabilesc ca acestea sunt termene de decadere.";, motivând în considerentele deciziei că "neexercitarea dreptului procesual de a formula plangere impotriva actelor procurorului in termenele stabilite in art. 278 alin.3 si art. 2781 alin. 2 din Codul de procedura penala duce la decaderea din acest drept, determinand nulitatea plangerii depuse cu depasirea termenului prevazut de lege, astfel incat calea de atac declarata in astfel de conditii devine tardiva.";.
Pentru identitate de rațiune, aceeași interpretare se impune și în cazul nerespectării termenului de 10 zile prevăzut de art.56 alin.2 din Legea nr.254/2013 în materia plângerilor împotriva măsurilor privind exercitarea drepturilor persoanelor private de libertate.
În consecință, chiar dacă prin încheierea judecătorului de supraveghere nu s-a dispus asupra ambelor aspecte reclamate de petent, iar plângerea acestuia ar fi trebuit respinsă de judecătorul de supraveghere ca tardiv formulată, nu ca rămasă fără obiect, contestația adresată instanței nu poate fi admisă, întrucât plângerea tardivă adresată judecătorului de supraveghere este considerată nulă, iar a soluționa pe fond contestația adresată instanței ar însemna soluționarea acestei căi de atac omisso medio, trecând peste calea de atac a plângerii.
Liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, legiuitorul având competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procedurilor judiciare, iar exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea ordinii în care se exercită căile de atac.
