Distrugere bunuri. Jurisprudență Distrugere
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă penală nr. 133 din data de 25.06.2013
Prin rechizitoriul nr. 683/ P/ 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T B , județul G emis la data de 17.04.2013, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul D H pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că învinuitul D H și partea vătămată F M locuiesc în satul B , comuna B , județul G și se cunosc de mult timp.
Conform Titlului de proprietate nr. 1543 - 18 din data de întocmit de Comisia Județeană G pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, învinuitul D H este moștenitorul defunctei M M. V , alături de alți comoștenitori. Printre proprietățile menționate în acest titlu se numără și terenul arabil din tarlaua (sola) 3, parcela 31/1, cu suprafața de 9000 m2, de pe raza comunei B .
În anul 2007, învinuitul D H i-a vândut părții vătămate F M o parte cu suprafața de 6 ari (600 m2) din terenul arabil aflat în tarlaua (sola) 3, parcela 31/1, contra sumei de 200 lei. Vânzarea s-a perfectat printr-un înscris sub semnătură privată semnat de ambele părți și intitulat Act de vânzare. În consecință, în primăvara aceluiași an, F M a plantat viță-de-vie pe ternul cumpărat și a continuat să muncească și în anii următori respectiva suprafață ca un bun proprietar, făcând toate lucrările necesare întreținerii culturii înființate. Cultura de viță-de-vie înființată de F M conținea un număr de 365 butuci, dispuși pe 5 rânduri.
Datorită unor neînțelegeri dintre cei doi, care nu au nicio legătură cu vânzarea din anul 2007, în luna aprilie 2012, învinuitul D H a tăiat toți cei 365 butuci de viță-de-vie, de la nivelul solului, de pe suprafața de 6 ari pe care i-o vânduse părții vătămate. Învinuitul a lăsat butucii în vie, fără a-i sustrage. F M a estimat valoarea pagubei la 1890 lei reprezentând munca oamenilor pe care i-a folosit la plantat, prețul butucilor cumpărați și valoarea lucrărilor efectuate în cei patru ani în care a exploatat via.
Situația de fapt din rechizitoriu a fost reținută cu ajutorul următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului din data de 24.02.2012 și din data de 13.04.2013, Titlul de proprietate nr. din data de 28.02.1995 întocmit de Comisia Județeană Galați pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Actul de vânzare încheiat în anul 2007 de învinuit și de partea vătămată, declarațiile martorului, declarațiile învinuitului.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul a declarat că nu înțelege să se prevaleze de diusp. Art.320/1 c.pr. pen astfel cum a fost modificat și solicit probe cu martorii din rechizitoriu și martorii Z P , S G și H L .
Partea vătămată prezentă personal a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1890 lei reprezentând contravaloarea butucilor de vie distruși de inculpate și a solicitat proba cu martorii m N , M V și M T .
În cauză au fost audiați martorii din rechizitoriu și martorii propuși de inculpat și partea vătămată.
Analizând coroborat probele administrate, instanța reține următoarea situație de fapt:
Inculpatul Dănilă Haralambie și partea vătămată F M locuiesc în satul B , comuna B , județul Ga și se cunosc de mult timp.
Conform Titlului de proprietate nr. din data de 28.02.1995 întocmit de Comisia Județeană Galați pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, inculpatul D H este moștenitorul defunctei M M. V, alături de alți comoștenitori. Printre proprietățile menționate în acest titlu se numără și terenul arabil din tarlaua (sola) 3, parcela 31/1, cu suprafața de 9000 m2, de pe raza comunei B.
În anul 2007, învinuitul D H i-a vândut părții vătămate F M o parte cu suprafața de 6 ari (600 m2) din terenul arabil aflat în tarlaua (sola) 3, parcela 31/1, contra sumei de 200 lei. Vânzarea s-a perfectat printr-un înscris sub semnătură privată semnat de ambele părți și intitulat Act de vânzare. În consecință, în primăvara aceluiași an, F M a plantat viță-de-vie pe ternul cumpărat și a continuat să muncească și în anii următori respectiva suprafață ca un bun proprietar, făcând toate lucrările necesare întreținerii culturii înființate. Cultura de viță-de-vie înființată de F M conținea un număr de 365 butuci, dispuși pe 5 rânduri.
Datorită unor neînțelegeri dintre cei doi, care nu au nicio legătură cu vânzarea din anul 2007, în luna aprilie 2012, învinuitul D H a tăiat toți cei 365 butuci de viță-de-vie, de la nivelul solului, de pe suprafața de 6 ari pe care i-o vânduse părții vătămate. Învinuitul a lăsat butucii în vie, fără a-i sustrage. F M a estimat valoarea pagubei la 1890 lei reprezentând munca oamenilor pe care i-a folosit la plantat, prețul butucilor cumpărați și valoarea lucrărilor efectuate în cei patru ani în care a exploatat via.
Situația de fapt din rechizitoriu a fost reținută cu ajutorul următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului din data de 24.02.2012 și din data de 13.04.2013, Titlul de proprietate nr. din data de 28.02.1995 întocmit de Comisia Județeană G pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Actul de vânzare încheiat în anul 2007 de învinuit și de partea vătămată, declarațiile martorului, declarațiile învinuitului.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul a declarat că nu înțelege să se prevaleze de diusp. Art.320/1 c.pr. pen astfel cum a fost modificat și solicit probe cu martorii din rechizitoriu și martorii Z P, S G și H L.
Partea vătămată prezentă personal a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1890 lei reprezentând contravaloarea butucilor de vie distruși de inculpate și a solicitat proba cu martorii m N, M V și M T..
În cauză au fost audiați martorii din rechizitoriu și martorii propuși de inculpat și partea vătămată.
Din declarația martorilor audiați în cauză rezultă că inculpatul datorită unor neînțelegeri cu privire la o porțiune de teren pentru care a încheiat cu partea vătămată un înscris sub semnătură privată având ca obiect vânzarea terenului către partea vătămată a tăiat toți butucii de vie pe care partea vătămată i-a plantat pe respectivul teren.
Declarația martorilor audiați în cauză la solicitarea părților are în vedere numai comportamentul părților în societate și nu relevă aspect concrete referitoare la infracțiunea săvârșită.
De altfel inculpatul a recunoscut că a tăiat butucii de vie aparținând părții vătămate însă susține că a fost provocat de partea vătămată deoarece nu i-a achitat prețul pe teren și l-a amenințat.
Față de probatoriile administrate în cauză rezultă în mod indubitabil că partea vătămată a suferit un prejudiciu material prin distrugerea butucilor de vie de către inculpate..
În drept, fapta inculpatului D H de a tăia de la suprafața solului cei 365 butuci plantați pe suprafața de 6 ari a părții vătămate F M, aflată pe raza comunei B, județul G, cauzând un prejudiciu de 1890 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) Cod penal .
Instanța reține că sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta sub formă de vinovăție a intenției directe, în sensul dispozițiilor art. 19 pct. 1 lit. a) Cod penal, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale, relevante fiind în această privință declarațiile date de către inculpat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în care a recunoscut că fiind amenințat de partea vătămată a mers singur și a tăiat butucii de vie pe care partea vătămată i-a plantat pe terenul în litigiu.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, reținând în acest sens următoarele: împrejurările precum și modalitatea de comitere a faptei, persoana inculpatei, care a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, faptul că acesta deși are antecedente penale, nu este recidivist.
Instanța nu va coborî pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul prevăzut de lege, nereținându-se circumstanțe atenuante, nici legale, nici judiciare, în considerarea faptului că nu se poate acorda prioritate circumstanțelor personale ale inculpatului în raport cu cele reale ale comiterii faptei.
Ca urmare, la dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege, instanța va ține cont de pericolul social concret al faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, , urmând a aplica acestuia pentru fapta care a prezentat pericol public, de a distruge prin tăiere un număr de 365 butuci de vie ce aparținea părții vătămate F M, cauzându-I acestuia un prejudiciu în valoare de 1890 lei, o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art. 63/1 Cod procedură penală, instanța va atrage atenția inculpatului asupra înlocuirii pedepsei amenzii în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.
Sub aspectul acțiunii civile, instanța constată că partea vătămată F M s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1890 lei daune materiale reprezentând contravaloarea butucilor de vie distruși de inculpat.
Având în vedere faptul că la dosarul cauzei au fost administrate probatorii din care rezultă că partea vătămată a plantat 365 butuci de vie care era pe rod, iar inculpatul i-a tăiat aducându-i în stare de neîntrebuințare instanța urmează să admită cererea și să oblige inculpatul către partea vătămată la plata sumei de 1890 lei reprezentând daune materiale.
Cu privire la cererea părții vătămate de acordare a sumei de 15000 lei daune morale instanța urmează să respingă această cerere ca nefondată având în vedere că partea vătămată nu a făcut dovada leziunilor morale suferite.
În temeiul disp art.191 Cod procedură penală inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 156 lei.
