Dreptul la apărare. Imposibilitate de prezentare a apărătorului ales. Lipsa unor dovezi. Respingerea cererii de amânare. Desemnarea unui apărător din oficiu
| Comentarii |
|
Dacă apărătorul ales a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare, desemnarea unui apărător din oficiu de către instanţă este o măsură legală, în condiţiile în care instanţa a respins cererea, care nu s-a întemeiat pe nici o dovadă.
Totodată, în asigurarea dreptului de apărare, instanţa a amânat pronunţarea pentru a se depune concluzii scrise.
(Decizia nr. 871 din 15 iunie 2001 — Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 527 din 10.03.2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a condamnat pe inculpatul G.C. la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 -209 alin. 1 lit. a) şi g) şi alin. 2 din Codul penal.
Prin Decizia penală nr. 323/A din 28.02.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu privire la greşita sa condamnare, reţinând că instanţa de fond a reţinut corect vinovăţia inculpatului, în raport de probele administrate.
împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi, pe fond, achitarea sa.
Totodată, inculpatul a mai arătat că apelul s-a judecat cu încălcarea dreptului la apărare, întrucât deşi la dosar exista o cerere din partea apărătorului ales, prin care solicita termen, instanţa a desemnat un avocat din oficiu.
Examinând decizia recurată, Curtea a constatat că recursul nu este fondat.
Cât priveşte critica privind lipsa de apărare, într-adevăr, la termenul de judecare a apelului, apărătorul ales al inculpatului a solicitat, prin cerere depusă la dosar, acordarea unui termen, fiind în imposibilitate de prezentare, întrucât prezenţa sa era absolut necesară la Judecătoria Curtea de Argeş.
Apreciind ca neîntemeiată cererea, tribunalul a dispus ca apărarea să fie asigurată de un avocat din oficiu, măsura fiind legală, în condiţiile în care cererea nu s-a întemeiată pe nici o dovadă.
Mai mult, în vederea asigurării dreptului la apărare şi îndeplinirii mandatului apărătorului ales, tribunalul a amânat pronunţarea pentru a se depune concluzii scrise, ceea ce apărătorul ales nu a făcut. Or, urmare a acestui termen de pronunţare, avocatul ales putea chiar să solicite, pentru cauze temeinice, repunerea pe rol a cauzei.
Ca urmare, întrucât nu se poate invoca neasigurarea dreptului la apărare şi cum din probatoriile administrate rezultă vinovăţia inculpatului, decizia recurată este legală şi temeinică, astfel că, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, cu referire la prevederile art. 3859 pct. 17 şi 17 din Codul de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
NOTĂ:
Soluţia este în acord cu prevederile art. 171 alin. 6 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit, cauza se amână".
Situaţia din speţă priveşte cazul în care apărătorul ales poate fi înlocuit cu apărător din oficiu, caz în care, per a contrario, cauza nu se amână.
Cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulată de apărătorul ales, în lipsa dovezilor cu privire la această imposibilitate, reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului de apărare.
Or, un asemenea abuz nu trebuie tolerat de instanţă, care are obligaţia soluţionării cauzei cu celeritate, într-un termen rezonabil şi în condiţiile în care în cauză mai sunt şi alte părţi ale căror interese trebuie să fie la fel de protejate ca şi cele ale inculpatului.
împrejurarea că în cauză, în termenul de amânare a pronunţării, apărătorul ales al inculpatului nu a depus concluzii scrise dovedeşte tocmai exercitarea abuzivă a dreptului la apărare, prin formularea unor cereri de amânare nejustificate.
