Extrădare activă. Competenţă materială
| Comentarii |
|
Preşedintele instanţei competente, la propunerea motivată a căruia, în faza de punere în executare a unei hotărâri, statul român solicită unui stat străin extrădarea condamnatului, este preşedintele instanţei de executare, căci aceasta este, potrivit art. 418 din Codul de procedură penală, competentă să pună în executare o hotărâre rămasă definitivă.
(Sentinţa nr. 18 din 29 noiembrie 2001 - Secţia a 11-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 71 din 24.10.2001 a Tribunalului Călăraşi, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind propunerea de extrădare a condamnatului V.C. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
S-a reţinut că sus-numitul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 91 din 03.12.1998 a Tribunalului Călăraşi, definitivă prin Decizia nr. 156 din 16.01.2001 a Curţii Supreme de Justiţie, la o pedeapsă de 8 ani şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 din Codul penal, a fost dat în urmărire generală, iar în prezent condamnatul este arestat în Spania, sub o altă identitate.
Tribunalul Călăraşi, fiind sesizat la 02.10.2001 de către I.P.J. Călăraşi, în vederea "declanşării formalităţilor de extrădare" a condamnatului, a constatat că nu este competent să soluţioneze cauza, văzând art. 31 din Legea nr. 296/2001 privind extrădarea, sens în care a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fiind învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că este vorba despre o extrădare activă, reglementată în capitolul III, secţiunea a ll-a din Legea nr. 296/2001 privind extrădarea.
Potrivit art. 40 din lege, solicitarea extrădării se face de către statul român unui stat străin, la propunerea motivată a procurorului competent în faza de urmărire penală, iar în faza de judecată sau de punere în executare a hotărârii, la propunerea motivată a "preşedintelui instanţei competente".
Din această formulare a legii rezultă că solicitarea extrădării unei persoane condamnate definitiv de către o instanţă română se face la propunerea motivată a preşedintelui instanţei de executare, deoarece, potrivit art. 418 din Codul de procedură penală, aceasta este instanţa competentă să pună în executare o hotărâre penală definitivă.
în consecinţă, cum instanţa de executare în speţă este Tribunalul Călăraşi, tot acest tribunal este competent să propună, conform art. 40 din Legea nr. 296/2001, extrădarea condamnatului V.C.
Curtea constată că temeiul de drept invocat de tribunal în hotărârea de declinare a competenţei, respectiv art. 31 şi 32 din Legea nr. 296/2001, este eronat, căci acesta se referă la extrădarea pasivă, respectiv la situaţia în care există o hotărâre definitivă de condamnare sau un mandat de arestare preventivă, emise de o autoritate judiciară dintr-un stat străin, privind pe un cetăţean străin aflat în România.
împrejurarea că, potrivit legii, extrădarea pasivă este de competenţa curţii de apel nu poate conduce la concluzia că, doar pentru o simetrie a formelor, şi extrădarea activă este dată în competenţa aceleiaşi instanţe.
Este adevărat că dispoziţiile privind extrădarea activă, ca, de altfel, şi alte dispoziţii din Legea nr. 296/2001, au un caracter lacunar, ambiguu, fiind criticabile, însă această concluzie nu poate atrage după sine ideea că extrădarea activă este de competenţa curţii de apel, indiferent dacă instanţa de executare este judecătoria, tribunalul sau curtea de apel.
De altfel, ca un argument suplimentar, în condiţiile în care extrădarea se poate solicita şi în faza de judecată, prin aceasta înţelegându-se judecata în primă instanţă, în apel sau în recurs, rezultă că extrădarea se poate solicita, teoretic, şi în situaţia în care cauza se află pe rolul unei judecătorii sau al unui tribunal, împrejurare în care propunerea de extrădare nu poate veni decât din partea preşedintelui instanţei pe rolul căreia se afla cauza. în caz contrar, ar însemna că, deşi cauza se află pe roiul unei instanţe inferioare, eventuala propunere de extrădare a unui inculpat să se facă exclusiv de către curtea de apel, situaţie inacceptabilă şi neavută în vedere de legiuitor.
Chiar dacă, potrivit art. 41 din aceeaşi lege, arestarea provizorie în cadrul procedurii de extrădare activă se solicită de către "curtea de apel competentă", această dispoziţie legală nu poate fi aplicată prin analogie şi în ce priveşte instanţa competentă, potrivit art. 40, să propună extrădarea activă şi nu poate servi, de aceea, la stabilirea acestei competenţe în favoarea curţii de apel.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că propunerea de extrădare activă poate fi făcută în speţă numai prin propunerea motivată a preşedintelui instanţei de executare, respectiv a Tribunalului Călăraşi, sens în care va declina competenţa în favoarea acestei instanţe şi, constatând conflict negativ de competenţă, îl va trimite spre soluţionare Curţii Supreme de Justiţie.
NOTĂ:
Prin Decizia nr. 5710/2001 a Curţii Supreme de Justiţie s-a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Călăraşi.
