Drept penal. Partea specială. Infracţiunea de favorizarea infractorului. Elemente constitutive. Latură subiectivă
| Comentarii |
|
În cadrul infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264 C.pen., esenţială este împrejurarea că autorul infracţiunii de favorizare a infractorului să fi cunoscut persoana căruia îi conferă ajutor este un infractor, deci o persoană care a săvârşit o infracţiune, aceasta fiind de altfel o concluzie rezultată din însăşi denumirea marginală a textului de lege, fiind de la sine înţeles că favorizarea priveşte un infractor, în sensul de persoană participantă la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală, incriminată şi sancţionată ca infracţiune. Atâta timp cât nu rezultă din coroborarea mijloacelor de probă că la momentul pretinsei consumări a infracţiunii, inculpatul ar fi avut intenţia de a acorda ajutor celuilalt inculpat, pe care nici nu-l cunoştea, ori altui infractor, în scopurile enumerate de art. 264 C.pen., deci în lipsa laturii subiective specifice infracţiunii prevăzute de art. 264 C.pen., nu se poate reţine vinovăţia acestuia în săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 923 din 28 iunie 2012
Prin sentința penală nr. 51/06.03.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte s-au dispus următoarele:
1. în baza art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. a fost condamnat inculpatul D.V., la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere, pe drumurile publice, a unui autoturism neînmatriculat.
în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără permis.
în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul, de către o persoană având o îmbibație alcoolică peste 0,80 g/l.
în baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, 2 ani si 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 (șase) luni, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
în baza art. 71 alin. (1) si 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si lit. c) C.pen., în acest din urmă caz dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
2.în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. a fost achitat inculpatul V.C.E., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) C.pen., de favorizare a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate, următoarea situație de fapt:în data de 11 aprilie 2009, în jurul orelor 3:00, inculpatul D.V conducea, pe DN 1A, în localitatea Măgurele, județ Prahova, motociclul marca Kawasaki, de culoare vișinie, cu seria …., fără a avea montată plăcuța de înmatriculare.
La un moment dat a pierdut controlul vehiculului și a părăsit carosabilul, lovindu-se de un podeț de beton în partea dreaptă a drumului.
Martorul P. I., care circulând în spatele inculpatului a surprins momentul impactului, a sunat la serviciul de urgență 112, iar inculpatul a fost transportat cu ambulanța, la Spitalul Județean de Urgență Ploiești.
Din verificările efectuate s-a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere și avea o alcoolemie de 1,85 g/l alcool pur în sânge, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1236 din 13 aprilie 2009 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Ploiești.
De asemenea, s-a mai constatat că motociclul marca Kawasaki condus de inculpat nu avea plăcuțe de înmatriculare, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări a Vehiculelor comunicând că motocicleta cu seria șasiului identificată la fața locului nu figurează înregistrată în evidența națională a vehiculelor.
în aceeași noapte, în cursul cercetării la fața locului, un polițist de la Serviciul Politiei Rutiere a solicitat polițistului comunitar N. C. și celor doi paznici ai Primăriei comunei Măgurele, aflați în serviciu T. Gh. D. si T. I., să preia și să depoziteze, la sediul politiei comunitare, vehiculul implicat în accident.
La locul accidentului s-a deplasat T. I. care, întâmpinând dificultăți în a transporta vehiculul, cu masă mare și transmisia blocată, a solicitat ajutorul polițistului comunitar și a celuilalt paznic.
împreună, au transportat motocicleta la sediul politiei comunitare unde N. C. a făcut următoarea mențiune în caietul de raport: „în jurul orelor 3:30, în timp ce ne aflam în zona Valea Teleajenului … am fost sunat de agentul de pază T. I. că este solicitat de A. V. de la politia rutieră să-l însoțească la un accident rutier. Ne-am deplasat la Primărie … ne-am deplasat la zona unde avusese loc accidentul. La fața locului am găsit motocicleta implicată în accident, accidentatul era transportat la spital. La solicitarea agentului de politie am adus motocicleta la sediu”.
La o oră de la terminarea serviciului de către agent N. C., a început serviciul inculpatul V. C. E.. însemnările sale, în același caiet si imediat după cele ale colegului său, nu fac nici o mențiune referitoare la vehiculul lăsat în sediul Politiei comunitare.
S-a reținut însă că inculpatul a aflat, din raportul colegului său, că motocicleta fusese implicată într-un accident.
în jurul orelor 7:30 au venit două persoane, pe care inculpatul nu le cunoștea și care au solicitat restituirea motocicletei. Pe baza descrierii obiectului, făcută de către cele două persoane, inculpatul a restituit motocicleta celor două persoane, una dintre acestea fiind identificată ulterior, ca fiind fratele inculpatului D. V., numitul D.M.G.
Instanța de fond a reținut situația de fapt descrisă mai sus prin coroborarea tuturor probelor administrate la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești.
în drept, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului D. V., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și respectiv prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C.pen., dispunând condamnarea acestuia.
în privința faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. C. E., infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C.pen., de favorizare a infractorului, la primul grad de jurisdicție, din interpretarea probelor administrate, s-a concluzionat că inculpatul nu a acționat cu intenție.
Sub acest aspect, s-a reținut că potrivit doctrinei penale și a practicii judiciare, infracțiunea de favorizare a infractorului se săvârșește cu intenție directă sau indirectă. Favorizatorul își dă seama și vrea să dea ajutor unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a-i asigura folosul sau produsul infracțiunii, prevăzând că prin aceasta creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, urmare pe care o dorește sau o acceptă. Este suficient (dar și necesar ) să fi știut că cel căruia îi dă ajutorul este un infractor, adică o persoană care a săvârșit o infracțiune (O.Loghin, T. Toader Drept Penal Roman, partea specială pg. 406).
Instanța de fond a constatat că, din probele administrate în cauză nu rezultă că acest inculpat a cunoscut că s-a săvârșit o infracțiune și că prin restituirea motocicletei îl ajută pe inculpatul D.V.
Astfel, mențiunea din caietul de serviciu este în sensul producerii unui accident (care nu echivalează în mod necesar cu o infracțiune), iar inculpatul V. C. E. nu îl cunoaște nici pe D. V. și nici pe fratele acestuia, D. M. Gh.
Mai mult, era prima împrejurare în care un vechiul implicat într-un accident era lăsat, fără documente în care să se specifice împrejurările concrete în care s-a produs acel accident, în păstrarea poliției comunitare Măgurele, iar restituirea bunurilor pierdute sau abandonate se făcea, potrivit declarațiilor martorilor, pe baza descrierii acestora de către pretinsul proprietar sau posesor.
Desigur că se poate vorbi despre neglijenta inculpatului care, dată fiind natura serviciului său, trebuia să facă verificări suplimentare, înainte de restituirea motocicletei însă nu de intenția directă sau indirectă de a ajuta un inculpat.
S-a mai observat și că motivarea actului de trimitere în judecată cu privire la acuzația adusă acestui inculpat este succintă și neconvingătoare, reținerea cunoașterii, de către inculpat, a situației de fapt neavând sprijin în probele administrate.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte și inculpatul D.V.
în recursul promovat de către Parchet au fost formulate critici în ceea ce privește netemeinicia, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului V.C.E., deoarece din probele administrate, reiese că inculpatul a urmărit, cu intenție să-l ajute pe inculpatul D.V., pentru a îngreuna efectuarea urmăririi penale, prin restituirea motocicletei implicată într-un accident de circulație.
în mod netemeinic, instanța a reținut că, fapta nu a fost săvârșită cu intenție, având în vedere că inculpatul a restituit motocicleta unor persoane fără a le solicita actele de identitate, deci fără a efectua un minim de verificări impuse de procedura comună în astfel de cazuri.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și, în cadrul rejudecării cauzei, să se dispună condamnarea inculpatului V.C.E. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută și pedepsită de art. 264 alin. (1) C.pen.
Recursul Parchetului este nefondat.
în sarcina inculpatului V. C. E., agent de politie comunitară la Primăria Măgurele, s-a reținut că a dat ajutor, fără o înțelegere prealabilă inculpatului D. V., ajutor constând in încredințarea motociclului marca Kawasaki unor necunoscuți și îngreunând urmărirea penală aflată în desfășurare.
Curtea observă că este de netăgăduit, iar inculpatul intimat nici nu a negat, împrejurarea că acesta a procedat la restituirea motociclului implicat în accident către două persoane de sex masculin ce s-au prezentat la sediul Poliției Comunitare, instituție al cărui angajat era inculpatul.
Restituirea s-a făcut însă în baza convingerii inculpatului în sensul că cel puțin una din persoanele solicitate era atât proprietarul (ori posesorul bunului) deoarece bunul a fost descris de către solicitanți și corespundea celui care fusese lăsat în incinta sediului Poliției Comunitare Măgurele.
Această stare de fapt reiese din declarația dată de către inculpatul V.C. E. în cursul urmăririi penale ( filele 65-66 dosar fond) precum și din declarația dată de către același inculpat în cursul judecății ( fila 21 dosar fond).
Incontestabilă este și împrejurarea că în momentul restituirii bunului, inculpatul nu a încheiat un înscris constatator al acestei restituiri.
însă, așa cum însuși inculpatul a declarat, restituirea s-a făcut în condițiile în care inculpatul nu a cunoscut faptul că motociclul fusese implicat într-o infracțiune, ci doar într-un accident rutier, deoarece, în declarația dată la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut că a citit mențiunile colegului său de serviciu din tura precedentă, efectuate în registrul de rapoarte zilnice al Poliției Comunitare.
Or, aceste mențiuni efectuate în registrul respectiv ( filele 30-31 dosar urmărire penală) de către agenții de poliție comunitară N.C. și A.M. se referă textual, la următoarele: „ în jurul orelor 3,30 am fost sunat de agent de pază T. I. care a fost solicitat de agentul de poliție A. V. de la poliția rurală să-l însoțesc la un accident rutier…. Ne-am deplasat în zona unde avusese loc accidentul… La fața locului am găsit motocicleta implicată în accident, accidentatul era transportat la spital. La solicitarea agentului de poliție am dus motocicleta la sediu”.
în același timp, Curtea mai constată că nici de către cei doi agenți ai poliției comunitare semnatari ai mențiunilor de mai sus, nu a fost încheiat vreun alt înscris din care să rezulte preluarea vehiculului implicat în accident.
în mod logic, expresia ,, am dus motocicleta la sediu’’ din consemnările de mai sus nu înseamnă decât transportarea efectivă la sediul poliției comunitare și nu se referă în mod necesar la preluarea în custodie a acestui bun, cu atât mai mult cu cât în acest sens nu a fost încheiat nici un alt înscris doveditor, nici de către agentul poliției rutiere, nici de către cei care au adus bunul în locul respectiv.
Așa fiind, este evident că aparența preluării și primirii bunului în incinta sediului Poliției Comunitare era aceea a ,,implicării’’ sale într-un accident rutier, deci nu neapărat într-o infracțiune, deoarece nicio mențiune privitoare la vreo infracțiune, și cu atât mai puțin la autorul acesteia, nu rezultă din conținutul registrului de serviciu așa cum a fost prezentat în detaliu mai sus.
Or, potrivit art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții: a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.
Cum însăși definiția legală nu face referire la săvârșirea unei infracțiuni, reiese că intimatul inculpat, fundamentându-și decizia de a restitui bunul pe mențiunile făcute de colegii săi în registru, a putut lua în calcul și faptul că nu toate accidentele de circulație constituie infracțiuni.
în această situație, în mod corect a apreciat prima instanță că nu se poate pune problema existenței laturii subiective specifice infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264 C.pen.
Din conținutul incriminării instituite în art. 264 C.pen. rezultă că latura subiectivă specifice asteia este dosar intenția, în ambele forme ale acesteia.
Esențială este împrejurarea că autorul infracțiunii de favorizare a infractorului să fi cunoscut persoana căruia îi conferă ajutor este un infractor, deci o persoană care a săvârșit o infracțiune, aceasta fiind de altfel o concluzie rezultată din însăși denumirea marginală a textului de lege care este „ favorizarea infractorului”, fiind de la sine înțeles că favorizarea privește un infractor, în sensul de persoană participantă la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, incriminată și sancționată ca infracțiune.
în condițiile în care mențiunile efectuate în registrul de serviciu nu conțineau nici o referire la potențiala săvârșire a unei infracțiuni ori la eventualul infractor, ci doar la implicarea vehiculului într-un accident de circulație, care are o sferă mult mai extinsă decât cea privind săvârșirea unei infracțiuni, așa cum s-a specificat mai sus, este evident că reprezentarea în plan psihic a restituirii bunului, de către intimatul inculpat V. C. E., nu poate fi aceea a ajutorului dat unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, așa cum cere textul de lege.
Așa cum în mod judicios a interpretat și instanța de fond, simpla restituire a motociclului, fără a se corobora aceasta cu alte mijloace certe de probă din care să rezulte, cel puțin indirect că restituirea s-ar fi făcut în scopurile enumerate mai sus, nu poate conduce la antrenarea răspunderii penale a inculpatului intimat V.C.E..
Atâta timp cât, însăși preluarea bunului s-a realizat fără încheierea unui înscris prevăzut de dispozițiile codului de procedură penală, ca mijloc de probă, deci fără a se întocmi un proces verbal de predare - primire ori de preluare în custodie, este evident că, potrivit principiului simetriei, nu se poate pune problema unei restituiri situată în afara condițiilor legale.
Pe de altă parte, din examinarea actelor dosarului rezultă că accidentul a avut loc în jurul orelor 3,00, deci pe timp de noapte, iar procesul verbal de constatare a fost încheiat de către agentul de poliție rutieră în cursul dimineții, între orele 6:30-8:30, într-un singur exemplar (filele 10-13 dosar fond) așa încât, la momentul restituirii, inculpatul intimat, necunoscând nici situația de fapt și nici persoana potențialului infractor, nu putea avea reprezentarea ajutorului dat unui (eventual) infractor.
Or, pe baza simplelor mențiuni din registrul de serviciu al poliției comunitare, astfel cum sunt descrise mai sus, nu se poate concluziona că, prin restituirea bunului s-ar produce vreuna din consecințele enumerate în art. 264 C.pen., atâta timp cât nici preluarea bunului nu se făcuse prin întocmirea unor înscrisuri doveditoare ale acestei operațiuni, din care să se fi conturat, în mod rezonabil, existența unei fapte prevăzute de legea penală, definită de lege ca infracțiune ori din care să se fi conturat posibilitatea exercitării unei urmăriri penale, pentru a se putea pune problema zădărnicirii desfășurării acesteia.
în plus, concluzia de mai sus este întărită și de adresa nr. 4944/22.12.2010 eliberată de către Primăria Măgurele - fila 29 dosar urmărire penală - din care reiese că nu a fost întocmit nici un proces verbal de custodie și nici un alt document la preluarea bunului, iar motocicleta implicată în accident a fost depozitată pe holul primăriei la rugămintea agentului de poliție rutieră, pe motivul ,, să nu rămână în drum’’.
în raport de aceste argumente, Curtea constată că lipsește latura subiectivă infracțională, care este doar intenția directă ori indirectă, atâta timp cât nu rezultă din mijloacele de probă enumerate mai sus, că la momentul predării bunului, inculpatul intimat ar fi avut intenția de a acorda ajutor celuilalt inculpat, pe care nici nu-l cunoștea, ori altui infractor, în scopurile enumerate de art. 264 C.pen.
în lipsa laturii subiective specifice infracțiunii prevăzute de art. 264 C.pen., este evident că soluția de achitare dispusă de către prima instanță este conformă atât probelor administrate, cât și doctrinei și jurisprudenței în materia acestei infracțiuni, neputându-se pune problema antrenării răspunderii penale a inculpatului V.C.E., așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, sentința fiind legală sub acest aspect.
Pentru aceste argumente, recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, a fost respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen.
