Drept procesual penal – partea specială. Excluderea din materialul probator a proceselor-verbale în care organul de urmărire penală a consemnat declaraţiile făptuitorilor; Camera preliminară
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Hotărâre nr. 0 din data de 22.12.2015
Potrivit prevederilor art. 198 din Codul de procedură penală, procesul-verbal constituie mijloc de probă numai cu privire la constatările personale ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, referitoare la fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului. Atunci când în procesul-verbal nu sunt consemnate constatări personale ale organului judiciar, ci declarații ale unor persoane care au cunoștință despre o faptă prevăzută de legea penală, aceste declarații pot constitui mijloace de probă numai dacă provin de la persoanele prevăzute de art. 97 alin. 2 lit. a) - c) din Codul de procedură penală (respectiv de la suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente sau martor) și dacă au fost obținute cu respectarea dispozițiilor legale privind audierea acestora.
În cauza de față, organele de urmărire penală au procedat la audierea persoanelor cu privire la care exista bănuiala că au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, mai înainte de a dispune continuarea față de acestea a urmăririi penale, așa cum prevăd dispozițiile art. 305 alin. 3 din Codul de procedură penală, mai înainte de a li se aduce la cunoștință persoanelor în cauză că au dobândit calitatea de suspect, de a le informa cu privire la faptele pentru care sunt cercetate, încadrarea juridică a acestora, precum și cu privire la drepturile prevăzute de art. 83 din Codul de procedură penală
Prin urmare, reținând că au fost nesocotite dispozițiile legale menite să asigure respectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, în mod corect prima instanță a constatat că este incident cazul de nulitate relativă, prevăzută de art. 282 al.1 C.pr.pen., ceea ce atrage excluderea din materialul probator a proceselor-verbale, deoarece vătămarea adusă inculpaților nu poate fi înlăturată altfel.
Încheiere din 22 Decembrie 2015 a Curții de Apel Galați
Prin încheierea din 24.09.2015, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Vrancea, în baza art. 345 al.2 Cod procedură penală, cu referire la art. 282 Cod procedură penală și art. 346 al.4 Cod procedură penală, a desființat procesele-verbale de consemnare a susținerilor orale din data de 03.08.2015, privind pe inculpații: M.S., D.E.P, B.M.C., I.L., Ț.D.A, C.-N. A.-G. și S.C.P.
A exclus probele mai sus menționate.
A constatat necertificate procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și a dispus remedierea deficiențelor constatate.
A respins ca neîntemeiate celelalte excepții invocate de inculpatul I. L.
A respins ca neîntemeiată excepția invocată de inculpatul D.E.P.
A dispus începerea judecății.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 51/D/P/2015, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea au fost trimiși în judecată inculpații: M.S., D.E.P, B.M.C., I.L., Ț.D.A, C.-N. A.-G. și S.C.P. și I.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, deținere și cumpărare de droguri de risc în formă continuată pentru consum propriu, ambele în concurs real prev. de art. 2 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 al.1 C.pen. și art. 4 al.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 al.1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 al.1 C.pen.; inculpații D.E.P., B.M.C. și I.L. au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 367 al.1 C.pen.
În procedura Camerei Preliminare, conform art.345 C.pr.pen., inculpații I.L. și D.E.P. au formulat excepții privind rechizitoriul și actele de urmărire penală, după cum urmează :
1. Inculpatul D.E.P. a solicitat restituirea cauzei procurorului în vederea remedierii neregularității sesizate în rechizitoriu, în sensul reținerii aplicabilității art. 15 din Legea nr. 143/2000 conform căruia persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9 și în timpul urmăririi penale a denunțat și a facilitate identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În susținerea excepției, inculpatul a arătat că pe parcursul urmăririi penale a făcut un denunț valorificat de organele de urmărire penală în condițiile art. 15 din Legea 143/2000.
Verificând excepția invocată de inculpați, Tribunalul a constatat că aceasta nu atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății, așa cum cer dispozițiile art. 346 al.3 lit. a C.pr.pen.
În acest sens, s-a reținut că aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 este o chestiune ce ține de stabilirea limitelor legale ale pedepsei și individualizarea ei în caz de condamnare și nu de calificarea în drept a faptelor reținute în rechizitoriu.
Prin urmare, s-a arătat că nu poate fi reținută ca o neregularitate a actului de sesizare a instanței în sensul prevăzut de legiuitor în normele ce reglementează procedura de cameră preliminară.
2. Inculpatul I.L. a solicitat restituirea dosarului la procuror în vederea înlăturării neregularității actului de sesizare a instanței și excluderea unor probe obținute în mod nelegal.
Referitor la neregularitatea actului de sesizare, inculpatul a arătat că acesta nu conține descrierea faptelor asociate acuzației aduse, activitățile de oferire spre vânzare, vânzare, transport, procurare, cumpărare și deținere a vreunei cantități de cannabis.
De asemenea, în rechizitoriu nu se regăsește activitatea de oferire spre vânzare și transport de droguri de risc.
În lipsa elementelor menționate, în opinia inculpatului nu se pot alege din partea descriptivă actele materiale care s-ar potrivi acuzațiilor aduse.
În ce privește probele obținute nelegal, inculpatul a invocat nulitatea proceselor-verbale de consemnare a susținerilor orale ale inculpaților și ale martorilor întrucât eludează dreptul la apărare al inculpatului. Astfel, audierea amănunțită asupra faptelor s-a făcut fără să li se aducă inculpaților la cunoștință în prealabil, drepturile, inclusiv dreptul la apărare.
S-a mai arătat că fotografiile digitale extrase din spațiul de stocare al telefonului mobil marca … ridicat de la inculpatul I.L. sunt de asemenea, obținute nelegal în opinia inculpatului, întrucât autorizarea judecătorului dată în temeiul art. 138 al.1, lit.d C.pr.pen, prin încheierea nr.40/20.08.2015, îndreptățea organele de urmărire penală doar la accesul în sistemul informatic, nu și la percheziția informatică în scopul obținerii de probe.
Procesul-verbal de prindere în flagrant nu este datat și nu se poate stabili dacă a fost încheiat după începerea urmăririi penale, pentru a fi considerat probă în procesul penal.
Declarația de inculpat din data de 03.08.2015, dată de inculpat are conținutul alterat, întrucât cuprinde mențiunea "recunosc și regret fapta,, deși a uzat de dreptul de a nu da declarație.
Procesele-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate nu sunt certificate de procuror pentru autenticitate așa cum cer dispozițiile art. 143 al.4 C.pr.pen, fapt ce trebuie sancționat cu excluderea ca probă.
Prin urmare, inculpatul a solicitat în temeiul art. 102 al.4 C.pr.pen excluderea tuturor probelor derivate din cele constatate nelegale.
Deliberând asupra excepțiilor formulate de inculpatul I.L., judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Vrancea a constatat că acestea sunt întemeiate în parte.
Astfel, a reținut că actul de sesizare a instanței conține datele prevăzute de art. 286 C.pr.pen la care face trimitere art. 328 C.pr.pen., astfel încât se poate stabili obiectul și limitele judecății, elemente în raport de care art. 346 al.3 lit.a C.pr.pen. prevede posibilitatea restituirii cauzei la parchet în procedura de Cameră Preliminară.
Prin urmare, nu survine sancțiunea cerută de restituire a rechizitoriului la procuror, inculpatului respectându-i-se dreptul de a cunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acestora.
Dintre celelalte excepții invocate, prima instanță a reținut că este întemeiată cea privind procesele-verbale de consemnare orală a susținerilor inculpaților.
Cu privire la acest aspect, Tribunalul a observat că procesele-verbale menționate cuprind o descriere amănunțită a faptelor fiecărui inculpat, ceea ce constituie o veritabilă declarație de inculpare luată înainte de începerea urmăririi penale, adică înainte ca persoana audiată să aibă vreo calitate în procesul penal (art. 305 al.3 C.pr.pen).
Consecința este încălcarea dreptului la apărare (art. 89C.pr.pen.) prin neaducerea la cunoștință a drepturilor procesuale și a calității în care a fost audiat fiecare inculpat.
Totodată, prima instanță a avut în vedere că persoana vizată nu poate fi audiată asupra faptelor constatate decât în calitate de suspect sau inculpat, declarații ce sunt recunoscute ca mijloc de probă conform art. 97 C.pr.pen.
Așa fiind, consemnarea susținerilor orale ale inculpaților înainte de începerea urmăririi penale in personam reprezintă o audiere anticipată permisă doar în cazul martorilor, conform art. 308 C.pr.pen.
Încălcându-se dispozițiile legale referitoare la audiere, declarații, probe și dreptul la apărare nu în sensul disp. art. 280 al.2 C.pr.pen. întrucât apărarea nu era obligatorie la acel moment, prima instanță a constatat că este incident cazul de nulitate relativă, prevăzută de art. 282 al.1 C.pr.pen., ceea ce atrage desființarea proceselor-verbale, întrucât vătămarea adusă nu poate fi înlăturată altfel.
Prima instanță a mai reținut că fotografiile digitale extrase din spațiul de stocare al telefonului mobil marca … aparținând inculpatului I.L. nu sunt probe obținute nelegal, pentru a fi excluse conform art. 102 Cod pr.penală. Sub acest aspect, a reținut că art. 101 C. pr. pen. stabilește situațiile în care probele se consideră a fi administrate neloial, iar art. 102 al.4 stabilește condițiile pe care probele derivate se exclud, și anume dacă au fost obținute în mod direct din probe obținute în mod nelegal și nu puteau fi obținute altfel.
În concret, s-a reținut că fotografiile digitale au fost obținute urmare a unei acțiuni legale și anume a autorizării de către judecătorul de drepturi și libertăți a accesului la sistemul informatic (telefonul mobil) ce a fost ridicat de la inculpatul I.L. cu ocazia percheziției domiciliare (încheierea nr. 40/20.08.2015 a Tribunalului Vrancea.
S-a mai reținut că inculpatul I.L. nu a arătat care este vătămarea adusă prin capturarea imaginilor foto întrucât nu a fost alterată proba și nici nu a fost împiedicat să ceară administrarea probelor pe care le considera necesare în condițiile prevăzute de art. 99 și 100 Cod pr.penală.
Împotriva încheierii mai sus arătate au formulat contestații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea și inculpatul I.L., criticând-o ca nelegală, pentru motivele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei încheieri.
În esență, motivele contestației formulate de Parchet au vizat nelegalitatea dispoziției din încheierea contestată, privind excluderea din materialul probator a proceselor-verbale în care organul de urmărire penală a consemnat declarațiile orale ale inculpaților, mai înainte de începerea față de aceștia a urmăririi penale.
Inculpatul I.L., prin apărătorul ales, a reiterat în motivarea contestației aspectele invocate în fața judecătorului de cameră preliminară de la prima instanță, solicitând, prin apărătorul ales, să se constate neregularitatea actului de sesizare și să se dispună excluderea din materialul probator a fotografiilor digitale extrase din spațiul de stocare al telefonului mobil ridicat de la inculpat, deoarece percheziția informatică a fost efectuată nelegal, nefiind autorizată de judecătorul de drepturi și libertăți.
Contestațiile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Examinând mai întâi cauza în raport cu critica formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea, Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galați apreciază, în acord cu prima instanță, că procesele-verbale în care au fost consemnate declarațiile făptuitorilor, față de care nu era începută urmărirea penală, trebuie excluse din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.305 alin.1 din Codul de procedură penală, organul de urmărire penală legal sesizat dispune mai întâi urmărirea penală cu privire la faptă (in rem), iar dacă din datele și probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune, potrivit alineatului 3 al aceluiași articol, ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta (in personam).
În momentul începerii față de ea a urmăririi penale, persoana cu privire la care există bănuiala legitimă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală dobândește calitatea de suspect - subiect procesual principal, care, potrivit prevederilor art. 78 din Codul de procedură penală are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel.
Drepturile procesuale ale inculpatului, de care trebuie să beneficieze și suspectul, dacă legea nu prevede altfel, sunt cele prevăzute de art.83 din Codul de procedură penală, respectiv:
- dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
- dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia;
- dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii;
- dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
- dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii;
- dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei;
- dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;
- dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
- dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
- alte drepturi prevăzute de lege.
Potrivit prevederilor art. 307 din Codul de procedură penală, persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduce la cunoștință, înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată, încadrarea juridică a acesteia, drepturile prevăzute de art. 83, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Dispozițiile Noului Cod de procedură penală nu mai conțin instituția "actelor premergătoare";, prevăzută de vechiul cod de procedură penală, și nu conferă calitatea de mijloc de probă declarației făptuitorului, această calitate având-o, potrivit prevederilor art.97alin.2 lit. a din Codul de procedură penală, numai declarațiile suspectului sau ale inculpatului.
În cauza de față, se observă că organele de urmărire penală au procedat la audierea persoanelor cu privire la care exista bănuiala că au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, mai înainte de a dispune continuarea față de acestea a urmăririi penale, așa cum prevăd dispozițiile art. 305 alin. 3 din Codul de procedură penală, mai înainte de a li se aduce la cunoștință persoanelor în cauză că au dobândit calitatea de suspect, de a le informa cu privire la faptele pentru care sunt cercetate, încadrarea juridică a acestora, precum și cu privire la drepturile prevăzute de art. 83 din Codul de procedură penală.
Împrejurarea că relatările celor în cauză cu privire la propriile fapte prevăzute de legea penală nu au fost consemnate pe formulare de declarații pentru suspect (calitate procesuală pe care încă nu o dobândiseră), ci în procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală, nu este de natură să confere acestor înscrisuri vreo forță probantă cu privire la cele declarate de făptuitori, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 198 din Codul de procedură penală, procesul-verbal constituie mijloc de probă numai cu privire la constatările personale ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, referitoare la fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului. Atunci când în procesul-verbal nu sunt consemnate constatări personale ale organului judiciar, ci declarații ale unor persoane care au cunoștință despre o faptă prevăzută de legea penală, aceste declarații pot constitui mijloace de probă numai dacă au fost obținute în cadrul procesului penal, provin de la persoanele prevăzute de art. 97 alin. 2 lit. a) - c) din Codul de procedură penală (respectiv de la suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente sau martor) și dacă au fost obținute cu respectarea dispozițiilor legale privind audierea acestora.
Cu alte cuvinte, în cauza de față, procesele-verbele întocmite de organele de urmărire penală, în care au fost consemnate declarațiile făptuitorilor, puteau constitui mijloace legale de probă numai dacă, înainte de a fi audiați, li se aducea la cunoștință celor în cauză că au calitatea de suspecți, erau informați cu privire la faptele pentru care sunt suspectați, încadrarea juridică a acestora și drepturile prevăzute de art. 83 C. pr. pen.
Dacă s-ar interpreta altfel, ar însemna să se accepte că este posibil ca, prin consemnarea declarației într-un proces-verbal, organul judiciar să obțină un mijloc de probă cu eludarea dispozițiilor legale imperative care reglementează audierea suspectului sau a inculpatului, și care garantează dreptul acestora la apărare și la un proces echitabil, ceea ce nu putea fi în intenția legiuitorului.
Prin urmare, reținând că, în cauza de față, organele de urmărire penală au nesocotit dispozițiile legale menite să asigure respectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, în mod corect prima instanță a constatat că este incident cazul de nulitate relativă, prevăzută de art. 282 al.1 C.pr.pen., ceea ce atrage desființarea proceselor-verbale, deoarece vătămarea adusă inculpaților nu poate fi înlăturată altfel.
În ceea ce privește excepția neregularității actului de inculpare, invocată de inculpatul I.L., Curtea reține, în acord cu prima instanță, că rechizitoriul nr.51/D/P/2015 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea întrunește cerințele de conținut și de formă prevăzute de art. art. 328 C.pr.pen.
Contrar celor susținute în motivarea contestației, Curtea constă că actul de inculpare cuprinde elementele esențiale prevăzute de lege privind faptele reținute în sarcina inculpatului (data săvârșirii, descrierea faptelor, modalitatea de comitere a infracțiunii), astfel că în mod corect a considerat prima instanță că excepția privind neregularitatea actului de sesizare este nefondată și a respins-o ca atare.
Nici solicitarea inculpatului I.L., privind excluderea din materialul probator a fotografiilor digitale extrase din spațiul de stocare al telefonului mobil marca … ridicat de la acesta, nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, fotografiile digitale au fost obținute urmare autorizării de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Vrancea a accesului la sistemul informatic (telefonul mobil) ce a fost ridicat de la inculpatul I.L. cu ocazia percheziției domiciliare (încheierea nr. 40/20.08.2015 a Tribunalului Vrancea).
Înțelesul termenului acces într-un sistem informatic este lămurit prin prevederile art. 138 al.3 C. pr. pen., conform cărora prin această sintagmă se înțelege activitatea de pătrundere într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice (…) în scopul de a identifica probe. Or, în cauza de față, pătrunderea în sistemul telefonului mobil aparținând inculpatului I.L. s-a făcut legal, în baza autorizației emise de judecătorul de drepturi și libertăți, iar identificarea și captarea imaginilor sunt rezultatul unei acțiuni legale și nu a unei intervenții neautorizate.
Faptul că în dispozitivul încheierii sunt indicate ca temei al autorizării prevederile art. 138 lit. d) C. pr.pen., care se referă localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, și nu cele ale art. 138 lit.b), privind accesul într-un sistem informatic, nu atrage nelegalitatea probelor astfel obținute, atâta vreme cât expozitivul încheierii lămurește înțelesul dispozitivului, în sensul că judecătorul de drepturi și libertăți a admis cererea organului de urmărire penală astfel cum a fost formulată și a autorizat accesul în sistemul telefonului mobil aparținând inculpatului I.L., în vederea obținerii de probe.
Față de cele mai sus arătate, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galați constată că motivele contestațiilor formulate atât de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea, cât și de inculpatul I.L., astfel că, în baza art. 425 ind.1 alin.7 pct. 1 lit. b C. pr. pen., va respinge, ca nefondate, ambele contestații.
