Excepţie de neconstituţionalitate. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Instanţa poate respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate dacă, între altele, soluţionarea cauzei nu depinde de textele de lege invocate ca fiind neconstituţionale; în acest caz, respingerea excepţiei trebuie motivată.
(Decizia nr. 898 din 14 mai 2002 - Secţia a ll-a penală)
în Dosarul nr. 996/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a ll-a penală, având ca obiect soluţionarea recursului declarat de inculpatul B.G.G. împotrivaSentinţei penale nr. 1504/2001 a Judecătoriei Slobozia şi a Deciziei penale nr. 152/A/2002 a Tribunalului Ialomiţa, în şedinţa din 14.05.2002, apărătorul ales al inculpatului B.G.G. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 52 alin. 5 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 6 alin. 1, 4 şi 5 din Codul de procedură penală, faţă de prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, normă prin care ar trebui să li se garanteze inculpaţilor dreptul la apărare pe tot parcursul procesului penal.
Curtea a respins excepţia invocată, reţinând că se referă la un text din materia recuzării, însă această problemă a fost hotărâtă cu autoritate de lucru judecat de către instanţa supremă.
La data de 23.04.2002 inculpatul a recuzat întreaga instanţă a Curţii de Apel Bucureşti, iar, prin încheierea nr. 20 din 9.05.2007, Curtea Supremă de Justiţie a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată.
NOTĂ:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, excepţia putând fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată. Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate printr-o încheiere, iar, pe perioada soluţionării excepţiei, judecarea cauzei se suspendă.
Conform art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.
Prin urmare, instanţa de judecată poate respinge excepţia numai ca inadmisibilă, dacă se constată, conform art. 23 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, că soluţionarea cauzei nu depinde de textele de lege invocate ca fiind neconstituţionale, precum şi atunci când constituţionalitatea prevederilor legale menţionate în excepţie a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau atunci când Curtea Constituţională a stabilit printr-o decizie anterioară neconstituţionalitatea prevederilor legale respective.
în speţă, deşi nu s-a arătat expres, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia a respins-o ca inadmisibilă, apreciind că soluţionarea cauzei nu depinde de textele de lege invocate, câtă vreme instanţa supremă a respins cererea de recuzare, Curtea de apel fiind competentă să soluţioneze cauza.
