Furt calificat (art. 228 –art. 229 alin.1 lit. b şi d C.pen.)
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă penală nr. 228 din data de 15.10.2015
Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Furt. Schimbarea încadrării juridice. Aplicarea legii penale mai favorabile. Schimbarea încadrării juridice. Răspundere civilă delictuală.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile "vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze";, conform Deciziei nr. 1470 din 8 noiembrie 2011.
Judecătoria Târgu Bujor, secția penală, sentința penală nr. 228/15.10.2015
Prin rechizitoriul nr. …../P/2011, din data de 30.03.2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria T B a trimis în judecată, în stare de libertate pe inculpatul A I pentru săvârșirea infracțiunilor de: furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 - 229, alin. 1, lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 Cod penal (faptă din 18/19.10.2011, persoană vătămată B I); furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 - 229, alin. 1, lit. b, d, alin. 2, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 Cod penal (faptă din 10/11.01.2012, persoană vătămată B S); furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 - 229, alin. 1, lit. b, d, alin. 2, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 Cod penal (faptă din 07/08.07.2012, persoană vătămată B S); furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 - 229, alin. 1, lit. b, d, alin. 2, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 Cod penal (faptă din 26/27.05.2013, persoană vătămată B S) cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că fapta inculpatului A I, comisă în seara de 18.10.2011, de a pătrunde, prin escaladare/efracție, în imobilul nelocuit al persoanei vătămate B I, situat în comuna B-M, județul G, și de a sustrage mai multe bunuri, în valoare totală de 300 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 - 229, alin. 1, lit. b, d Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului A I, comisă în seara de 10.01.2012, de a pătrunde, prin escaladare, în locuința persoanei vătămate B S, situată în comuna B-M, județul G, și de a sustrage mai multe bunuri, în valoare totală de 400 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 - 229, alin. 1, lit. b, d, alin. 2, lit. b Cod penal, iar fapta inculpatului A I, comisă în seara de 07.07.2012, în jurul orelor 2300, de a pătrunde, prin efracție, în locuința persoanei vătămate B S, situată în comuna B-M, județul G, și de a sustrage mai multe bunuri, în valoare totală de 200 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1 - 229, alin. 1, lit. b, d, alin. 2, lit. b Cod penal.
Faptele deduse judecății au fost săvârșite la data de 18.10.2011 iar la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Abordând problema legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a decis în practica sa că prin aplicarea legii penale în timp se înțelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din rațiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârșirii infracțiunii și cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârșit infracțiuni (Decizia nr. 841/2.10.2007). Totodată, determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legală de fapta comisă și de autorul ei (Decizia nr. 834 din 02 octombrie 2007). Curtea Constituțională a statuat că "determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente, cum ar fi cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, etc.
Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât criteriile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că "acestea vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederii din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze"; (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011).
Analizând dispozițiile legale aplicabile în speță prevăzute de Codul penal din 1969 și de Legea nr. 286/2009 prin prisma criteriilor mai sus expuse, instanța apreciază că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
În consecință, în temeiul disp. art. 386 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul A I, după cum urmează: din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal, cu
aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, (faptă din 18/19.10.2011, persoană vătămată B I) în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969; din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, d alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, (faptă din 10/11.01.2012 persoană vătămată B S) în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969 și infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969; din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, (faptă din 07/08.07.2012, persoană vătămată B S) în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969 și infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969; din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, (faptă din 26/27.05.2013, persoană vătămată B S), în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969 și infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969;
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv: dispozițiile părții generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Conform fișei de cazier judiciar inculpatul A I a fost condamnat prin Sentința penală nr. …..10.2007 pronunțată de Judecătoria T B în dosarul nr. …./2007, definitivă prin neapelare la data de 26.10.2007, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani pt. art. 192, alin. 2 Cp 1969 și 6 luni pt. art. 181, alin. 1 Cp 1969). A fost arestat la data de 31.10.2008 și eliberat la data de 05.10.2009, rămânându-i de executat un rest de 41 zile. Faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise de inculpat în cursul termenului de reabilitare, acestuia fiindu-i aplicabile prevederile art. 37 lit. b Cod penal 1969, referitoare la starea de recidivă (postexecutorie).
Întrucât a săvârșit faptele ce fac obiectul prezentei cauze înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a Cod penal 1969, referitoare la concursul real de infracțiuni.
În raport de criteriile mai sus expuse, constatând starea de recidivă a inculpatului A I, instanța urmează a-l condamna pe inculpat la câte o pedeapsă cu închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa orientată spre limita minimă prevăzută de lege și va dispune ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal "pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiași articol, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a - c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei (…)";.
Deși, art. 71 alin. 2 din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în întârzierea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a - c Cod penal, instanța constată că, raportat la circumstanțele speței, întârzierea drepturilor de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii nu răspund niciuneia dintre dezideratele enumerate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului și fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieții private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerință trebuie să își găsească justificarea în necesitatea intervenției, precum și în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică. În speță, instanța constată că, față de natura infracțiunilor comise de inculpatul A I, interzicerea dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea națională, siguranța publică bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora, singurele valori de natură a justifica ingerința.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Persoana vătămată B I s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 300 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpat.
Persoana vătămată B S a renunțat în cursul judecății la pretențiile civile exprimate în cursul urmăririi penale, respectiv suma de 600 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța îl va obliga pe inculpat să plătească părții civile B I suma de 300 lei cu titlu de daune materiale.
Va lua act că persoana vătămată B S a renunțat la pretențiile civile.
În baza disp. art. 118 alin. 4 Cod penal 1969, va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 600 lei.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 lei.
