în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu se acordă daune materiale sau morale.

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 11/A din data de 26.01.2017

Art. 290 Cod penal

Prejudiciul pretins de partea civilă nu reprezintă un prejudiciu produs prin fapta inculpatei de întocmire a înscrisurilor falsificate, ci reprezintă obligația contractuală care revine inculpatei ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește daunele morale s-a apreciat că nu există legătura de cauzalitate între prejudiciul moral pretins de partea civilă și fapta penală săvârșită de inculpată.

Astfel, faptul că inculpata nu și-a onorat obligația contractuală de achitare a prețului terenului cumpărat de la partea civilă nu are legătură cu infracțiunea săvârșită deoarece acele consecințe pretins a fi rezultatul infracțiunii se produceau chiar dacă nu se falsificau acele înscrisuri.

Mai exact, problemele financiare ale părții civile au apărut în primul rând din cauza negestionării cumpătate a resurselor lor financiare sau calculării în mod greșit a posibilităților financiare de suportare a ratelor la creditul contractat. Apoi, se pare că, la divorț, s-a ajuns și datorită lipsei de compatibilitate și rezistență a cuplului la greutăți financiare.

Pe de altă parte, bolile contactate de partea civilă nu sunt rezultatul presiunii create prin săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, care este o infracțiune de pericol și nu de rezultat, ci de motive care țin de alte cauze decât stres.

Oricare ar fi cauzele apariției acestor boli, se consideră că apariția lor, nu poate fi asociată cu săvârșirea faptei penale pentru care a fost condamnată inculpata, deoarece nemulțumirea părții civile a fost neplata prețului în contractul încheiat cu inculpata, fapt care s-a petrecut chiar și dacă nu se săvârșea fapta penală, problemele financiare la care a fost supusă partea civilă, intervenind deci doar datorită și, în primul rând, pentru că inculpata și soțul său nu și-au onorat obligația contractuală de plată a prețului ceea ce, în acest caz, nu are legătură cu dosarul penal în discuție.

Prin sentința penală nr.574/27.06.2016 Judecătoria Miercurea Ciuc a dispus următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei L. L. M. din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin.l C. pen. 1969 în aceeași infracțiune săvârșită în formă continuată, cu aplicarea art. 42 C. pen. 1969 (3 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (l) - (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 Cod penal, a condamnat-o pe inculpata L. L.M., născută la data de xxx, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin.l cu aplicarea art. 42 C. pen. 1969 (3 acte materiale) și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. 1969, respectiv dreptul de a a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 81 C. pen. 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare conform art. 82 C. pen. 1969. În temeiul art. 71 alin.5 C. pen. 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i-a pus în vedere inculpatei consecința revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., art. 1349, 1357 și 1385 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă și obligă inculpata la plata sumei de 30.000 lei către partea civilă N. D., cu titlu de daune morale. A respins ca neîntemeiată acțiunea privind daune materiale și restul pretențiilor părții civile.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desființarea totală a înscrisurilor intitulate "declarație"; datată 07.08.2008, "proces verbal"; datat 24.12.2008 și "chitanță"; datată 23.06.2010, aflate în plicul de la fila 220 din dosarul de urmărire penală.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 2.700 lei către persoana vătămată N. D., cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (200 lei în cursul urmăririi penale și 500 lei în cursul judecății).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a menținut măsura asigurătorie dispusă prin Încheierea de ședință din data de 13.04.2016.

Se rețin următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 23.10.2015 în dosarul nr. 2245/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc a fost trimisă în judecată inculpata L. L.M., fiica lui xxx, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată faptă prev. de art. 290 alin. 1 din Cp. 1968 cu aplicarea art.5 C.pen..

Prin Încheierea de cameră preliminară din data de 16.12.2015, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată partea civilă N. D. a depus la dosar constituire de parte civilă, la care a atașat înscrisuri.

Prin Încheierea de ședință din data de 13.04.2016 s-a admis în parte cererea formulată de partea civilă și s-a dispus luarea măsurii asigurătorii prin instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatei, până la concurența sumei de 35.140 lei, pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Sub aspectul probatoriului:

- au fost audiați inculpata, partea civilă, martorii G. A. și L. I;

- s-au administrat probe cu înscrisuri emise de către OCPI, primărie, DFP - cu privire la sechestrul asigurător, acte depuse de către părți.

S-au depus concluzii scrise de către inculpată și partea civilă, prin avocați.

În fapt, s-a reținut că inculpata în conținutul a trei înscrisuri sub semnătură privată intitulate "Declarație"; din data de 07.08.2008, "Proces-verbal"; din data de 24.12.2008 și "Chitanță"; din data de 23.06.2010, la rubrica "Am primit"; a contrafăcut semnătura persoanei vătămate N.D., iar la data de 14.10.2011 le-a depus la organele de cercetare penală în vederea soluționării dosarului cu nr. 1733/P/2011.

În susținerea acuzației sunt prezentate probele administrate în cursul urmăririi penale: declarații parte civilă N. D., ordine de plată depuse la dosar în vederea efectuării expertizei grafice, proces-verbal și copii e-mail conținând convorbirile dintre persoana vătămată și inculpată din data de 05.05.2011 cu atașamentele intitulate "angajament" și "gândurile mele", redarea convorbirii dintre persoana vătămată și inculpat purtate pe Messenger Yahoo, din data de 05.05.2011, în conținutul căreia inculpata recunoaște datoria față de persoana vătămată, CD conținând înregistrarea purtată între persoana vătămată și inculpată din data de 25.05.2011 și proces-verbal de redare a conținutului convorbirilor, Raport de constatare criminalistică grafic nr. 265.790 din 03.11.2014, Raport de expertiză criminalistică nr. 38 din 17.03.2014, Raport de expertiză criminalistică nr. 106 din 30.06.2014, copia declarației inculpatei L. L. M. din data de 14.10.2011 în care se menționează depunerea actelor "Declarație: din data de 07.08.2008";, "Proces verbal" din data de 24.12.2008 și "Chitanță" la dosarul penal nr. 1733iP/2011, precum și cea prin care se menționează depunerea ordinelor de plată atestând achitarea acestor sume (f.193-194), copii acte din dosarul penal cu nr. 1733/P/2011, respectiv declarație G. A., declarație L. I., declarație prin care se atestă primirea sumei de 3.500 Euro, copii ordin de plată, copii din dosarul civil nr. 2161/258/2012, respectiv sentința penală nr. 906/2012, copii din dosarul civil nr. 3880/258/2013 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, respectiv întâmpinare, note de ședință, Adresa Waberers România nr. VE15 - 008 din 22.01.2015 și actele anexate din care rezultă că martorul L. I. nu era angajat al societății în data de 07.08.2008, 24.12.2008 și 23.06.2010, declarație martora G. A., Adresa nr. 406005/07.08.2015 prin care au fost restituite inculpatei înscrisurile originale folosite ca model de comparație, Dovada de ridicare a înscrisuri original, procură generală de administrare și reprezentare în instanță, copie contract de vânzare cumpărare a imobilului situat în xxx autentificat prin încheierea nr. 413 a BNP E. I. din data de 16 septembrie 2008, copie declarație L. I., declarație făptuitoare L. L.M., declarație făptuitor L. I., declarație suspectă L.L. M., declarație inculpată L. L.M., trei înscrisuri sub semnătură privată intitulate "Declarație" din data de 07.08.2008, "Proces verbal" din data de 24.12.2008 și "Chitanță"; din data de 23.06.2010.

In cursul anului 2008, persoana vătămată N. D. împreună cu soția lui de la vremea respectivă, N. A. (actualmente G. A.) au înstrăinat numiților L. I. și L.L. M. un teren de 11,8 ari situat în intravilanul com. xxx, sens în care au încheiat contractul de vânzare autentificat din data de 16 septembrie 2008 pentru suma de 3.350 euro.

În realitate, părțile contractante s-au înțeles la prețul de 4.500 lei/ar, iar ca modalitate de achitare a prețului au stabilit plata sumei de 10.000 lei cu titlu de avans, restul sumei urmând a fi achitată în termen de doi ani de la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare.

Ulterior, prin plângerea depusă la IPJ Harghita, înregistrată cu nr. 1733/P/2011, persoana vătămată N. D. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților L. I. și a inculpatei L. L.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție ce a fost confirmată prin sentința penală nr. 906/2012 a Judecătoriei M-Ciuc prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către petentul N. D. în temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.a Vechiul C.p.p.

În cursul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr.1733/P/2011 martorul L. I. și inculpata L. L. M. au susținut că au achitat restul de preț, sens în care inculpata la data de 14.10.2011, a depus trei înscrisuri sub semnătură privată intitulate "Declarație: din data de 07.08.2008";, "Proces verbal" din data de 24.12.2008 și "Chitanță" din data de 23.06.2010, în conținutul cărora care la rubrica "Am primit", aceasta a falsificat semnătura persoanei vătămate. Cele trei înscrisuri sub semnătură privată au fost depuse de către inculpata L. L.M. la dosarul penal nr. 1733/P/2011 aspect menționat și în sentința penală nr. 906/2012 în dosar nr. 2161/258/2012.

Din copia declarației inculpatei L. L. M. din data de 14.10.2011 rezultă depunerea actelor "Declarație: din data de 07.08.2008";, "Proces verbal" din data de 24.12.2008 și "Chitanță" la dosarul penal nr. 1733/P/2011 (f.193 - 194 dos. u.p.) .

Prin plângerea penală formulată în cauza de față persoana vătămată N. D. a declarat că nu el semnat actele sus menționate, semnăturile lui fiind falsificate.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări criminalistice de natură grafică la Inspectoratul de Poliție Județean Harghita - Serviciul Criminalistic, iar potrivit Raportului de constatare criminalistică grafic nr. 265.790 din 03.11.2014, concluzia specialistului criminalist fiind că: "Semnăturile olografe în litigiu depuse la rubrica "Am primit", pe Declarația din data de 07.08.2008, Procesul verbal din 24.12.2008 respectiv pe Chitanța din 23.06.2010, nu au fost executate grafic de către numitul N. D.". Totodată se concluzionează că aceste semnături au fost realizate de aceeași persoană care a executat semnăturile olografe depuse pe facturile fiscale DT. 98/29.08.2008 și 447/16.02.2009 (completate cu datele de identificare ale inculpatei L. L. M.) (f. 88 dos. u.p.).

Potrivit concluziilor Raportului de expertiză criminalistică nr. 38 din 17.03.2014 a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Brașov: semnăturile existente la rubricile "Am primit" de pe înscrisurile "Declarație"; datat 07.08.2008, "Proces verbal" datat 24.12.2008 și "Chitanță" datat 23.06.2010 nu au fost executate de către N.D.; iar semnăturile existente la rubricile "Am primit" de pe înscrisurile menționate mai sus sunt contrafăcute prin imitație liberă, și au fost realizate prin contactul direct al instrumentului scriptural cu hârtia suport (f. 107 dos. u.p.).

Inculpata a solicitat efectuarea unei noi expertize grafice de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București, iar urma expertizei solicitate, concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. l06 din 30.06.2014 al I.N.E.C. fiind identice cu cele ale raportului efectuat anterior (f. 125 dos. u.p.).

În fața instanței inculpata a declarat că nu a falsificat semnăturile pe cele trei acte, semnăturile aparțin părții civile care efectuează semnături diferite în funcție de ce act semnează. Nu avea niciun interes să prezinte înscrisurile la poliție dacă ar fi falsificat semnăturile. A încheiat cu persoana vătămată contractul de vânzare - cumpărare la notar și a achitat integral prețul terenului.

Cu privire la modalitatea în care a remis sumele de bani a relatat că prima tranșă de 3.500 euro a plătit-o înainte de încheierea contractului la domiciliul persoanei vătămate unde era de față soțul ei și soția persoanei vătămate și au întocmit înscrisul intitulat declarație din 07 august 2007. A doua tranșă de 3.500 euro a plătit-o la sfârșitul lunii decembrie 2008, la sediul societății unde lucra împreună cu persoana vătămată, ocazii cu care a fost de față doar soțul ei și au întocmit înscrisul intitulat proces - verbal. A treia tranșă de 3.000 euro a plătit-o în anul 2010, la sediul societății, ocazie cu care nu au fost de față alte persoane și au întocmit înscrisul intitulat chitanță. Toate cele trei înscrisuri au fost redactate de inculpată, în două exemplare și au fost semnate de persoana vătămată. Persoana vătămată nu a vrut să fie alte persoane de față pentru a nu ști soția lui.

A precizat că prețul contractului a fost de 10.000 euro pe parcursul a 2 ani, fără a stabili numărul și cuantumul ratelor.

A mai menționat că după data de 23.06.2010 nu a mai comunicat cu persoana vătămată prin messenger (f. 58 - 59).

Raportat la declarațiile date de inculpată în cursul urmăririi penale s-a constatat că subzistă contrazicerile reținute în rechizitoriu între conținutul declarațiilor acesteia, dintre care cele mai evidente sunt următoarele:

În declarația din data de 03.04.2014 inculpata a arătat că "..am convenit împreună cu numitul N. D. ca anterior să-i achit un avans în valoare de 10.000 lei, bani pe care i-am dat personal la domiciliul acestuia în prezența fostei soții". Prin declarația dată în calitate de suspect, la data de 23 ianuarie 2015, aceasta a declarat că "în data de 07.08.2008, eu fiind însoțită de soțul meu L. I., am scos de la Raiffeisen Bank suma de 3.500 euro ...bani pe care i-am dat în mâna lui N. D., de față fiind doar eu, soțul meu și N. D. ... după câteva ore, împreună cu soțul la casa din xa familiei N., unde în prezența noastră, dl. N. i-a dat banii soției sale".

De asemenea, în declarația din data de 03.04.2014, inculpata a arătat că "la achitarea sumei de 10.000 lei nu am întocmit nici un act sub semnătură privată, ulterior la data de 24.12.2008 când i-am dat numitului N. D. suma de 3500 euro, reprezentând a doua tranșă, am completat două înscrisuri respectiv o declarație pe care am consemnat suma de 3500 euro din data de 07.08.2008 si un proces verbal cu suma de 3500 euro din data de 24.12.2008 ... document fiind semnat personal de către N. D., la rubrica "Am primit", de față nefiind prezente alte persoane". Prin declarația dată în calitate de suspect, la data de 23 ianuarie 2015, fiind întrebată cu privire la întocmirea unui document care atestă achitarea avansului de 10.000 lei, aceasta a declarat că "Da am întocmit un document intitulat declarație si datat 07.08.2008 pe care eu personal l-am redactat la calculatorul firmei CCC Blue Telecom la unul dintre cele două trei calculatoare existente la firmă, unde aveam funcția de contabil, dar conținutul acelui document a fost dictat de către N. D. în prezența soțului meu, declar că de față nu mai erau alte persoane"; (f. 199, 207 dos. u.p.).

În declarația dată în fața instanței partea civilă a precizat că are o singură semnătură. A recunoscut că a semnat contractul de vânzare - cumpărare cu mențiunea că prețul de 3.350 lei era achitat integral, dar în realitate prețul a fost stabilit verbal la 4.500 lei/ar, în total cca. 52.000 lei. A primit de la inculpată în avans suma de 10.000 lei în luna august 2008 și suma de 10.000 lei în cursul anilor 2009 - 2010, de aceea solicită diferența de 33.100 lei.

Cu privire la modalitatea în care a primit sumele de bani a relatat că prima tranșă a primit-o la domiciliul inculpatei în prezența soților părților, iar a doua tranșă la sediul societății, ocazii cu care nu au întocmit niciun înscris (f. 60).

Declarația părții civile este consecventă cu cele date în cursul urmăririi penale, în care a mai precizat că firma avea sediul pe x, ulterior mutându-se pe Aleea x, locație în care i s-a interzis accesul începând cu data de 10.04.2010 (dată anterioară întocmirii ultimului document, intitulat "Chitanță" și datat 23.06.2010) (f. 39 - 41, 43, 47-51 dos. u.p.).

Declarațiile părții civile referitoare la discuțiile cu inculpată cu privire la datorie se coroborează cu conținutul corespondenței e-mail dintre acesta și inculpată din data de 05.05.2011 cu atașamentele intitulate "angajament" și "gândurile mele"" și convorbirea purtată dintre cei doi pe Messenger Yahoo, înregistrare efectuată de către persoana vătămată (f.53 - 59 dos. u.p.).

Martora G. A. a declarat că în anul 2008 era soția părții civile și a consimțit să vândă terenul în suprafață de 11.8 ari situat în com. x familiei L. pentru suma de 53.000 lei, eșalonat pe 2 ani, fără a stabili numărul și cuantumul tranșelor. Au încheiat contractul cu un preț mai

mic pentru a se plăti taxe notariale reduse, partea civilă având încredere în inculpată fiind colegi de serviciu. Cumpărătorii au plătit inițial suma de 10.000 lei, apoi partea civilă i-a spus că a mai primit 10.000 lei, iar restul nu a mai fost plătit. A precizat că niciodată nu s-a discutat cu cumpărătorii plata prețului în euro.

Cu privire la modalitatea în care s-au primit sumele de bani a relatat că a fost de față la plata primei tranșe dar nu s-a întocmit niciun înscris. La a doua tranșă nu cunoaște să se fi întocmit vreun înscris și nici despre cele falsificate nu știa, aflând acest lucru ulterior de la partea civilă. Acesta i-a arătat o înregistrare video pe telefonul mobil din anul 2011, în care îi reproșa inculpatei neplata datoriei iar aceasta dădea răspunsuri evazive spunând că trebuie să discute cu soțul ei.

La data de 24.12.2008, soțul ei nu putea semna actul intitulat proces - verbal întrucât nu a plecat de la domiciliu. În acea zi - ajunul Crăciunului - s-au mutat din Miercurea Ciuc în x, ocazie cu care au transportat bagaje și au avut musafiri. Nu au fost de față inculpata sau soțul ei.

A precizat că datorită neachitării prețului terenului nu au putut achita ratele la bănci și au pierdut casa ipotecată, acesta fiind și unul dintre motivele divorțului (f. 70 - 71).

Declarația martorei este consecventă cu cea dată în cursul urmăririi penale (f. 171 - 174 dos. u.p.).

Martorul L.I., soțul inculpatei, a declarat că cele trei înscrisuri nu sunt falsificate, a fost de față la întocmirea și semnarea primelor două înscrisuri în lunile august 2007 și decembrie 2008, la sediul firmei la care părțile erau angajați.

Ulterior a declarat că prima tranșă s-a plătit în lei, iar cu ocazia plății celei de a doua tranșe (în seara Ajunului Crăciunului) s-au aflat la locuința persoanei vătămate, pentru ca în final să revină declarând că primele două tranșe s-au plătit în euro (f. 72 - 73).

Având în vedere contradicțiile flagrante din declarația martorului și între aceasta și declarația dată în cursul urmăririi penale, în contextul în care procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, declarația martorului va fi înlăturată pentru lipsă vădită de obiectivitate.

Din actele înaintate de BCPI Miercurea Ciuc rezultă că imobilul situat în com. . a fost înscris in CF pe numele soților L. în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 413 a BNP E. I. din data de 16 septembrie 2008 (f. 88 - 97).

Din fișa consultații medicale a părții civile rezultă că acesta a suferit un accident ischemic cerebral la data de 11.10.2011 și fost diagnosticat cu Parkinson la data de 25.10.2012. Anterior nu figura cu afecțiuni medicale. (f. 88 - 97).

În concluziile scrise depuse de inculpată s-a solicitat în principal achitarea, respectiv aplicarea Codului penal ca lege penală mai favorabilă și amânarea aplicării pedepsei. Pe latura civilă s-a solicitat respingerea pretențiilor materiale și a daunelor morale în totalitate, ca nefondate, desființarea sechestrului asigurător.

S-a susținut că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii. Contractul autentic de vânzare - cumpărare în prezent se bucură de aparența de legalitate și autenticitate, diferența de sumă la care face referire partea civilă și pe care i-a solicitat-o potrivit înregistrărilor video și mesajelor e-mail se referă la o suprafață de teren care nu este cuprinsă în contractul de vânzare - cumpărare, reprezentând cale de acces, aflată și în prezent în litigiu.

Cât privește legătura cu problemele financiare, familiale și îmbolnăvirea părții civile se apreciază că afirmațiile acestuia nu sunt reale. Chiar în condițiile în care inculpata nu ar fi achitat vreo sumă de bani partea civilă nu putea achita creditul mare contractat. În opinia apărării problemele financiare ale părții civile s-au datorat unor insuccese investiționale, divorțul acordului comun, iar boala Parkinson îndatorării excesive.

Referitor la constatarea și expertiza grafologică s-a opinat că acestea nu au forță probatorie datorită bolii Parkinson de care suferea partea civilă.

Cu privire la falsificarea chitanțelor s-a arătat că inculpata nu avea interes să facă acest lucru în condițiile în care deținea contractul autentic și a dovedit cu extrasele de cont depuse că deținea resursele financiare necesare achitării datoriei.

În concluziile scrise depuse de partea civilă se susține temeinicia acuzației, se subliniază concluziile științifice ale expertizelor și se precizează calculul prejudiciului pretins.

Conform fișei de cazier judiciar a inculpata nu are antecedente penale (f. 219 dos. u.p.).

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata L. L. M. a contrafăcut semnătura persoanei vătămate N.D. în conținutul a trei înscrisuri sub semnătură privată intitulate "Declarație"; din data de 07.08.2008, "Proces-verbal"; din data de 24.12.2008 și "Chitanță"; din data de 23.06.2010, la rubrica "Am primit";, iar la data de 14.10.2011 le-a depus la organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Harghita în vederea soluționării dosarului cu nr. 1733/P/2011.

S-a conchis că, în drept, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată faptă prevăzută de art. 322 Cod penal (art. 290 alin.1 C. pen. 1969).

S-a arătat:

- Sub aspectul laturii obiective, inculpata a realizat elementul material al infracțiunii atât prin acțiunea de atestare în cuprinsul înscrisurilor a unor fapte necorespunzătoare adevărului (plata unor sume de bani la datele menționate) cât și prin contrafacerea subscrierii (semnăturii persoanei vătămate), urmate de folosirea înscrisurilor falsificate în vederea producerii unei consecințe juridice (atestarea unor plăți).

- Existența falsului rezultă fără echivoc din concluziile rapoartelor de constatare și de expertize criminalistice. Susținerile inculpatei referitoare la faptul că inculpatul efectuează semnături diferite și că evoluția bolii Parkinson ar fi putut afecta rezultatul expertizelor, nu sunt fondate din următoarele considerente:

- Actele în litigiu erau datate în anii 2008 și 2010, pe când scriptele de comparație datează din toți anii din perioada 2008 - 2012. Acestea din urmă din punct de vedere al constatării criminalistice au fost încadrate în limitele de variabilitate ale scrisului de mână și semnăturii. De asemenea, concluziile științifice ale expertizelor care indică "fir grafic cu întreruperi și reluări în litigiu, cursiv la comparație";, "viteza și siguranța sunt mai mari la semnăturile de comparație față de semnăturile în litigiu"; nu pot fi în mod logic combătute cu argumentele invocate.

- Cu privire la săvârșirea faptei de către inculpată, apărarea formulată în sensul inexistenței unui mobil sau scop de a săvârși infracțiunea nu are fundament logic. Astfel, inculpata afirmă că respectivul contract autentic de vânzare - cumpărare, în care se menționează că prețul a fost plătit, se bucură de aparența de legalitate și autenticitate, iar diferența de sumă discutată cu partea civilă s-ar referi la o suprafață suplimentară de teren reprezentând cale de acces. Această ipoteză însă nu putea explica plata sumei totale de 10.000 euro, în condițiile în care terenul s-a vândut cu prețul de 3.350 euro conform contractului. În fapt, văzând evoluția cursului euro din perioada respectivă se observă că suma respectivă corespunde cu echivalentul în lei al diferenței între prețul real și avansul de 10.000 lei menționate de partea civilă și martoră.

- De asemenea, declarația inculpatei dată în cursul urmăririi penale în sensul că i-a dat persoanei vătămate suma de 3.500 Euro, echivalentul a 10.000 lei reprezentând avansul, este contrazisă atât de declarațiile părții civile și martorei dar și de realitatea obiectivă, în condițiile în care cotația euro de la data respectivă era de peste 3,56 lei.

Totodată, ordinele de plată prezentate de inculpată care indică faptul că avea disponibil bănesc nu atestă achitarea acestor sume către partea civilă, pentru a pune la îndoială caracterul fals al înscrisurilor întocmite. De altfel, nu există nicio probă că s-a prevăzut sau acceptat ulterior plata prețului în euro.

- Întrucât falsificarea nu putea fi executată simultan asupra tuturor înscrisurilor, rezultă că a fost săvârșite succesiv, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv. Nu se pot stabili intervalele de timp între actele materiale, însă acestea s-au concretizat în întocmirea unor acte juridice distincte, a căror datare nu este certă. În final, înscrisurile au fost folosite la o dată ulterioară cunoscută. Ca urmare, sunt incidente prevederile art. 35 alin. (1) Cod penal privind infracțiunea continuată.

- Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu intenție directă, calificată prin

scop, întrucât a urmărit producerea unei consecințe juridice prin folosirea înscrisurilor pe care inițial le-a falsificat.

- Fapta este deci săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, este nejustificată și imputabilă inculpatei.

Ca urmare instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată.

S-a reținut ca lege penală mai favorabilă Codul penal în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, având în vedere limitele de pedeapsă mai reduse (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă) dar și modalitățile mai favorabile de individualizare a executării unei pedepse.

La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. 1969, astfel:

- gradul de pericol social al faptei săvârșite este mare, datorită atingerii însemnate aduse relațiile sociale privind încrederea acordata puterii probante a înscrisurilor sub semnătura privată, numărului de înscrisuri falsificate și consecințelor urmărite a se produce;

- persoana inculpatei prezintă o periculozitate redusă, având în vedere studiile și ocupația acesteia, lipsa antecedentelor penale;

- nu se rețin circumstanțele atenuante sau agravante ale răspunderii penale.

În raport de criteriile stabilite, instanța a stabilit o pedeapsă cu închisoare, orientată spre jumătate între limitele legale.

Cu privire la individualizarea aplicării și executării pedepselor, raportat la infracțiunea comisă și persoana infractorului pedeapsa trebuie aplicată, dar în situația inculpatei scopul preventiv este mai important decât rolul punitiv. Ca urmare instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Constatând caracterul fals al celor 3 înscrisuri întocmite de către inculpată, instanța a dispus desființarea totală a acestora.

Pe latura civilă, persoana vătămată N. D. prin constituirea de parte civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata contravalorii prejudiciului suferit de pe urma infracțiunii săvârșite, respectiv pretenții civile materiale și morale constând în:

1. prejudiciu material în sumă de 33.100 lei, indexată la zi cu dobânda legală bancară începând cu data de 16 septembrie 2010 și până la plata efectivă a acesteia, reprezentând diferența sumei ce urma să fie achitată în termen de 2 ani de la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare (16 septembrie 2008) privind suprafața de 1180 mp;

2. daune morale în valoare de 100.000 lei, constând în prejudiciul adus vieții personale, fiind grav afectat psihic și fizic de cele întâmplate.

De asemenea, s-a solicitat obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare constând în onrariul avocațial și contravaloarea expertizei în sumă de 900 lei. S-au anexat înscrisuri privind creditul imobiliar și executarea silită, Decizia civilă nr. 95/2011 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, Fișa de consultații și acte medicale, Ordonanța din 17.12.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc (f. 42 - 57).

S-a constatat că în susținerea pretențiilor materiale persoana vătămată a arătat că a primit de la inculpată în avans suma de 10.000 lei și ulterior suma de 10.000 lei, de aceea solicită diferența de 33.100 lei.

S-a arătat că cererea de acordarea a daunelor materiale este neîntemeiată, întrucât prejudiciul pretins, reprezentând parte din prețul pe care inculpata îl datora conform contractului de vânzare - cumpărare al imobilului, nu este cauzat prin săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Persoana vătămată pretinde un prejudiciu creat prin neexecutarea clauzelor contractuale și nu se poate reține că dacă nu s-ar fi săvârșit infracțiunea datoria nu ar mai fi existat. De altfel, soluționarea litigiului civil face obiectul dosarului nr. 3880/258/2013, proces suspendat până la soluționarea prezentei cauze.

Cu privire la daunele morale, s-a arătat că datorită faptului că inculpata nu și-a onorat obligația de plată partea civilă a fost în imposibilitatea de a-și onora angajamentul de plată a unui credit bancar și astfel locuința i-a fost vândută silit. Datorită acestor probleme soția a divorțat. Pierderea casei, destrămarea familiei, stresul permanent i-a creat probleme de sănătate.

S-a reținut că actele depuse la dosar confirmă susținerile părții civile. Deși desfacerea căsătoriei s-a pronunțat prin divorț de comun acord aceasta nu înseamnă că, dacă nu au fost dezbătute, printre motivele divorțului nu ar fi fost și situația personală a părții civile. Este de altfel plauzibil ca faptul deteriorării situației financiare, culminând cu pierderea locuinței familiei, să fie una dintre cauzele unui astfel de deznodământ nefericit.

De asemenea, faptul îmbolnăvirii părții civile este dovedit de actele medicale depuse la dosar. Din fișa medicală rezultă că la data de 11.10.2012 a suferit un accident ischemic cerebral iar la data de 25.10.2012 a fost diagnosticat cu Parkinson. Cum din punct de vedere științific cauza exactă a afectării celulelor nervoase în cazul acestei boli nu se cunoaște, este plauzibil că manoperele dolosive ale inculpatei se numără printre cauzele de natură a produce afectarea sau agravarea stării de sănătate a persoanei vătămate, fără antecedente medicale până în perioada care coincide cu cea a epuizării activității infracționale.

Este semnificativă în acest sens declarația martorei G.A., care pe timpul căsătoriei cu partea civilă nu a avut cunoștință despre simptome ale bolii Parkinson.

Ca urmare, în contextul în care partea civilă avea încredere în inculpată fiind colegi de serviciu, acțiunile infracționale ale acesteia din urmă dacă nu se poate reține că au produs un prejudiciu material direct, au fost de natură să producă un prejudiciu moral însemnat.

Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile. Prin fapta ilicită, constând în infracțiunea reținută în sarcina inculpatei s-a produs un prejudiciul moral real, efectiv și personal.

Partea civilă a solicitat o despăgubire în valoare de 100.000 lei, sumă pe care instanța a apreciat-o excesivă și nejustificată. Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de persoana vătămată în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Toate aceste criterii se subordonează aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.

Cum prejudiciul moral nu poate fi "reparat"; în adevăratul sens al cuvântului, acordarea unor despăgubiri sugestive poate constitui o satisfacție care să compenseze suferința încercată. Ca urmare, instanța a apreciat că o despăgubire justă și echitabilă o constituie o sumă având ca referință o valoare apropiată de cea pe care partea civilă și-a reprezentat-o ca fiind un prejudiciu material suferit.

Împotriva hotărârii menționate au declarat, în termen legal, apel persoana vătămată (parte civilă) N. D. și inculpata L. L. M.

Partea civilă a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatei și obligarea acesteia la despăgubiri materiale și morale solicitate în fața primei instanței.

Inculpata a solicitat achitarea sa în baza art.16 alin.1 lit. c Cod procedură penală și respingerea tuturor pretențiilor civile formulate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit art.417 Cod procedură penală instanță de control judiciar, a reținut următoarele:

Starea de fapt, astfel a fost reținută și dovedită, este corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că în cursul anului 2008 persoana vătămată N. D. și soția lui au încheiat, în calitate de vânzători, un contract de vânzare-cumpărare cu numiții L. I. și L. L. M., în calitate de cumpărători, obiectul contractului fiind un teren în suprafață de 11,8 ari, prețul fiind de 3350 euro.

Ulterior, persoana vătămată N. D. a formulat plângere penală împotriva soților L. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întocmindu-se în acest sens dosarul nr.1733/P/2011.

În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale soluție confirmată prin hotărâri judecătorești. În dosarul nr.1733/P/2011 s-au depus de către inculpata apelantă trei înscrisuri sub semnătură privată intitulată "Declarație"; din data de 07.08.2008, "proces-verbal";din data de 14.12.2008 și "chitanță"; din data de 23.06.2010 în conținutul cărora la rubrica "am primit"; a fost falsificată semnătura persoanei vătămate N. D. care a susținut că semnătura de pe aceste acte nu îi aparține.

În urma efectuării constatărilor criminalistice de natură grafică, întocmite de IPJ Harghita - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Brașov s-a concluzionat că, semnăturile de la rubrica sus menționată, de pe înscrisurile arătate mai sus, nu aparțin persoanei vătămate N. D., ci au fost realizate prin contrafacere prin imitație liberă. În același sens s-a pronunța și Institutul Național de Expertize Criminalistice București. Din probele administrate în cauză a rezultat că numai inculpata putea să falsifice semnătura părții civile pentru că doar aceasta s-a ocupat de întocmirea acestor înscrisuri, doar inculpata a fost în posesia acestora și ea a fost cea care a și depus aceste înscrisuri la dosarul penal nr.1733/P/2011.

Încadrarea juridică dată acestei fapte săvârșită succesiv în forma a trei acte materiale considerăm că este corectă și nu se impune reconsiderarea acesteia.

Astfel, latura obiectivă constă în aceea că, inculpata a realizat elementul material al infracțiunii prin atestarea în cuprinsul înscrisurilor menționate a unor fapte necorespunzătoare adevărului (respectiv plata unor bani la datele menționate) și prin contrafacerea subscrierii, respectiv a semnăturii persoanei vătămate, urmate de folosirea înscrisurilor falsificate în vedere producerii unei consecințe juridice: atestarea unor plăți.

În ce privește latura subiectivă reținem că, inculpata a acționat cu intenție directă, calificată prin scop, a urmărit producerea unor consecințe juridice prin folosirea înscrisurilor pe care inițial le-a falsificat.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, modalitatea de executare a pedepsei apreciem că, prima instanță a făcut o corectă aplicare a art.72 din Cod penal din 1969, respectiv s-a ținut seama de criteriile de individualizare care privesc: gradul de pericol social al faptei săvârșite constând în atingerea adusă relațiilor sociale care privesc încrederea acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată și consecințelor acestora; persoana inculpatei care nu are antecedente penale, are o ocupație stabilă, este căsătorită și se bucură de stabilitate familială.

Pedeapsa stabilită, respectiv 1 an închisoare, s-a apreciat că este în măsură să conducă la conștientizarea inculpatei cu privire la consecințele faptelor sale, dar și la atingerea scopului preventiv, coercitiv și educațional al pedepsei.

Modalitatea de executare l-a care s-a oprit prima instanță, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei, am apreciat că s-a făcut cu respectarea disp.art.81 Cod penal din 1969, în sensul că raportat la persona inculpatei și fapta săvârșită rezultă că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a apreciat că soluția primei instanțe este doar parțial corectă.

Astfel, s-a considerat că, neacordarea daunelor materiale de către prima instanță este întemeiată, deoarece prejudiciul pretins de partea civilă nu reprezenta un prejudiciu produs prin fapta inculpatei de întocmire a înscrisurilor falsificate, ci reprezenta obligația contractuală care revenea inculpatei ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare la care s-a făcut referire mai sus.

În ceea ce privește daunele morale acordate de prima instanță, s-a apreciat că, nu există legătura de cauzalitate între prejudiciul moral pretins de partea civilă și fapta penală săvârșită de inculpată.

Mai exact, problemele financiare ale soților N. și A. au apărut în primul rând din cauza negestionării cumpătate a resurselor lor financiare sau calculării în mod greșit a posibilităților financiare de suportare a ratelor la creditul contractat. Apoi, se pare că, la divorț, s-a ajuns și datorită lipsei de compatibilitate și rezistență a cuplului la greutăți financiare.

Astfel, accidentul ischemic cerebral putea apărea, conform studiilor medicale, datorită unui cheag de sânge, care blochează o arteră ce irigă creierul, iar acest cheag de sânge poate apărea datorită problemelor cardiace, circulației sangvine deficitare, celulelor tumorale etc. Maladia Parkinson, este determinată, în primul rând, de factori genetici sau utilizarea anumitor medicamente pe o perioadă îndelungată.

Oricare ar fi cauzele apariției acestor boli, considerăm că apariția lor, nu poate fi asociată cu săvârșirea faptei penale pentru care a fost condamnată inculpata, deoarece nemulțumirea părții civile a fost neplata prețului în contractul încheiat cu inculpata, fapt care s-a petrecut chiar și dacă nu se săvârșea fapta penală, problemele financiare la care a fost supusă partea civilă, intervenind deci doar datorită și, în primul rând, pentru că inculpata și soțul său nu și-au onorat obligația contractuală de plată a prețului ceea ce, în acest caz, nu are legătură cu dosarul penal în discuție.

În ceea ce privește măsura asigurătorie luată de prima instanță prin încheierea penală din 13.04.2016 și menținută prin hotărârea atacată arătăm următoarele:

Potrivit art.249 Cod procedură penală instanța poate lua măsuri asigurătorii pentru a servi la garantarea, în acest caz, a despăgubirii părții civile. Prima instanță a luat această măsură pentru a se garanta executarea pagubei de 35.140 lei, reprezentând despăgubiri materiale, nu și a prejudiciului moral pretins.

Cum nu s-au acordat despăgubiri materiale și, cu atât mai puțin, nu se vor acorda despăgubiri morale, am apreciat că nu este întemeiată luarea măsurii sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatei, fiind lipsită astfel de obiect cererea părții civile.

În consecință, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală a fost admis apelul inculpatei L. L. M. împotriva sentinței penale nr.574/27.06.2016 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, a fost desființată parțial hotărârea atacată și s-a rejudecat în următoarele limite cauza:

S-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă a părții civile N. D. de acordare de daune morale și s-a menținut dispoziția privind respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii privind daunele materiale și restul pretențiilor civile.

S-a respins cererea părții civile N. D. de instituire a măsurii asigurătorii dispusă prin încheierea penală din 13.04.2016 și menținută prin hotărârea atacată și s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatei L. L. M.

S-au menținut din hotărârea atacată celelalte dispoziții care nu erau contrare prezentei.

În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală a fost respuins, ca nefundat, apelul părții civile N. D. împotriva hotărârii atacate.

în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu se acordă daune materiale sau morale.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu se acordă daune materiale sau morale.